11 iulie 2016

Acum sunt fericită că noaptea trecută am reușit să termin de scris tot adevărul esențial despre cum am fost chinuită monstruos în ultimele luni anul acesta (mai-iulie 2016). Un lucru bun și o datorie morală de care m-am achitat. Dar ei iar au început cu ideea stai liniștit că nimeni nu o crede pe Cristina și totodată mă amenință cu aberații că nu știu cine mă va omorî cu ultimele puteri și mai spun și un lucru adevărat, că anume eu am fost pentru ei suportul unora din realizările lor în lume sau a vieții lor în sens mai larg, exact ca în cântecul de mai jos. Mulțam de compliment, aceasta e parțial adevărat, în mod evident, dar nu voi mai explica... E bine acum, sunt obosită că nu am dormit, dar va trece și asta până mâine.