3 octombrie 2019

ora 9 seara aproape, 3 octombrie 2019
iar au început amenințările lor de moarte - ”azi nu pățești nimic dar sâmbătă dimineața vei fi moartă, nu se mai poate face nimic de data asta.” ??
Azi am cumpărat alt șampon și alt balsam, după ce rândul trecut când am făcut baie am fost otrăvită. Am făcut baie cu aceste produse noi - din păcate erau iar otrăvite (foarte posibil) , tot cu un miros dulceag și foarte urât, asemănător cu cel de rândul trecut - ei zic că e altă otravă - dar eu personal am mai pățit să cumpăr exact această substanță cu alte mărci de șampon, deci foarte probabil e ceva toxic.
Ei spun din nou că eu sunt binele în cele mai mici detalii, dar oamenii cred altceva.
Ei zic că a fost un regim de teroare și ură, care m-a lovit în cele mai mici detalii.

Acum voi continua divagațiile ce mai erau de scris, erau deja notate pe caiet de câteva zile.
Rămăsesem la povestea despre legăturile mele cu nebuni poolitici legat de Franța, pe care o voi detalia, deși am scris deja clar de mai multe ori despre ideile lor că toate popoarele lumii, inclusiv România, au creat circ politic în jurul meu, fiind eu dumnezeu.

Deci, încă o dată în clar - ceea ce explic mai jos e un lucru foarte simplu în mecanica psihicului uman - sau a geniului cum spun ei, putței să mă numiți și geniu că nu mă supăr, chiar dacă nu e adevărat.
Era vorba de ceea ce am explicat de mai multe ori, că există conexiune firească între creierul meu și restul lucrurilor și fenomenelor și cuvintelor din lume.
La fel și cu ideile legate de politică sau despre Franța în mod plarticular. Se ceează niște cirochini de informație, de cuvinte și sensuri care gravitează în jurul vieții mele, în fieacre moment sunt mii de semnificații și conexiuni și eu am înțeles de mult totul și am fost conștientă de întreg ansamblul și de detalii desigur.
Spuneam de triada profesorilor Slăvescu - Zăgrean - Minulescu.
E foarte simplu de explicat totul, eu voi scrie numai câteva exemple - când eram copil mama a început să lucreze la o mică ambasadă francofonă a unei țări din Africa, deci intrau la rând idei legate de negri din Africa, dar și de cultura și limba franceză. Am început să învăț mai întâi limba franceză la școală, în clasa a doua și aveam accent foarte rău. Ca și acum, copiilor le plăcea engleza și detestau franceza. Mie îmi plăcea franceza mai mult și apoi am dobândit accent mai bun, fiindcă am o oarecare ureche muzicală. Când erma copil așa era cultura de masă - idei precum ”a venit vacanța cu trenul din Franța” sau bancuri gen acela despre moldoveni, spus mie de o fetiță Camelia în satul bunicilor - o moldoveancă proastă, gen coana Chirița este curtată de un filfizon franțuzit - cu ideea ”ești divină draga mea” ”eu di vină? Di vină ești dumneata.” ”mais pourquoi?” ”eu purcea?! Porc ești dumneata!” etc. Am revăzut-o pe Camelia pe 28 august 2011, cum am povestit și m-a tratat foarte rece și ciudat.
Încă vreo câteva intersectări ale mele cu francezi sau lucruri franțuzești -
în liceu am început să merg la biblioteca franceză și tata mi-a spus că voi fi urmărită de securitate, că ăia așa fac cu cei care merg la acea bibliotecă.
Am vrut din tot sufletul să dau examen la filologie și, desigur, nu mi s-a permis, de aceea mama m-a trimis la profesoara Slăvescu Micaela la meditații o vreme ca un fel de consolare.
Această profesoară a scris, printre altele, un bogat dicționar francez - român, pe care îl avea și mama acasă. Mama avea și două Larousse-uri și cărți de gramatică franceză etc. dar nu ați putea crede că ea ”reprezenta” Franța, fiindcă efectiv în biblioteca tatei erau destule cărți bune din diverse culturi, lipseau filozofie, istorie și poezie sau dramaturgie - dar avea diverse alte genuri literare și istoria artei chiar. După revoluție eu mi-am cumpărat cărți de istorie a literaturii franceze, fiindcă o vreme au fost destule cărți în franceză și mai ieftine și reviste tot în limba franceză.
Bineînțeles că am avut reverență și admirație față de cultura franceză, fără niciun pic de părtinire sau interes, fiindcă în mod real am admirat diverse alte viaducte ale civilizației. Cred că vă puteți imagina ceea ce am mai notat și e foarte clar - că am avut lumină în gând și suflet nu doar pentru cultura franceză sau anglo-saxonă etc. ci pentru toate cele, chiar și după ce veneau și plecau alte și alte mode sau specializări ale diverselor arii geografice. Notez acum ceva ce desigur dvs. puteți bănui: în lumea de cunoaștere a celor care sunt inteligenți de felul meu, adică aceia care tac și citesc și înțeleg cu drag de toate cele - în acest empireu al bunăstării spirituale, de pace senină și bucurie de a fi om, lucrurile se revelează în sine, nimeni nu întreabă și nu răspunde, omul este el însuși și devine prin sine însuși. Aici, printre cei ca mine, despre care bănuiesc că mai există și ei, nu doar eu, nimeni nu are pașaport turistic - există doar lumină, doar înțelegere pură și desigur absolut nimeni nu are cum să fie ademenit de idei politice, nimeni nu joacă vreun rol impus de condiția socială, darmite politică. În lumea logicului există totul de la sine înțeles, cei ca mine se acceptă unii pe alții necondiționat, sincer, binele și frumosul - devin și ele categorii logice. Fiind eu un om inteligent - chiar dacă femeie - , era complet imposibil ca eu să am fantezii politice, la fel cum era complet imposibil să am fantezii erotice. Totul se referă la fericire de ordin spiritual, sintetic, sincretic și simbiotic. Dar și fericire de ordn intelectual, mai laes din perspectiva filozofiei culturii sau limbajului. Ei spuneau că eu nu puteam fi acceptată de intelectuali în lumea loir înaltă, fiindcă eu nu sunt geniu, fiindcă ei sunt sclifosiți care știu pe de rost toate științele și istoria civilizației și cunosc răspunsul la orice întrebare - cum ar fi de ce britanicii au avut mai puține genii muzicale - să-mi fie cu iertare întrebarea de prost gust. Desigur, am înțeles singură demult tot ce puteam eu înțelege și am răspuns singură la mai multe întrebări. Când privesc peste harta culturală a omenirii, mă cuprinde mereu aceeași dragoste și bucurie de a înțelege cum se combină natura climei, vegetația și solurile cu specificul diferitelor popoare - atât ca natură fizică, cât și ca gândire și înclinații, că de fapt, omul, creatură mândră și egoistă uneori, nu este și el decât o frunză colorată în vărtejul logic și coerent al sistemului geofizic și geocultural. Cu toții zburăm după cum bate vântul dar și după cum ne sunt aripile și avem locul nostru însorit în lume.

Am înțeles mai demult că unii, ca și azi, consideră că eu am fost ”căsăpită de francezi” întreaga mea viață, fiindcă aparent cele mai multe conexiuni ale vieții mele au fost cu lumea francofonă sau franceză. În realitate, conexiunea mea cu lumea, cu toate lucrurile, era de când m-am născut, nu a apărut datorită pașilor mei în viață an de an.
Știu, lumea crede altceva.
Deci mulți din viața mea erau asemănători sau făceau aluzii la francezi. Eu, de fapt, singură și izolată chiar toată viața.
Acum nu mai scriu, am scris încă vreun paragraf și apoi s-a șters, voi continua mâine.