1 octombrie 2019

ora trei după masa 1 octombrie 2019, continuu să scriu restul, azi restul de divagații și mâine mă voi strădui să trec la următorul subcapitol.

Azi m-am trezit la ora 11 dimineața.
”Imediat ce se trezește, o f_te maică-sa, după ce au f_t-o seara sau noaptea și în somn.” Mama vorbește tare aproape în fiecare zi imediat ce mă trezesc și aproape mereu numai lucruri fără sens, fără importanță, ilogice. Eu nici nu sunt dezmeticită bine și lucrul acesta mă deranjează, îmi face rău fizic. De asemenea, de multe ori mă iau în primire unii răi cu gândurile lor, imediat după trezire. Aseară tăcuseră o vreme, după ce am terminat de scris.
Azi m-au luat în primire cu ideea că oamenii mă taxează pentru orice mică greșeală care apare în ceea ce scriu eu și astfel neagă normalitatea sau inteligența mea cu totul. Au spus că unii cred că eu am greșit ieri în ceea ce am spus legat de ritualuri religioase. Dar nu era greșit, am spus de fapt doar că religia nu e goală de sens așa cum cred proștii, care sunt exact acel gen de proști care cred că și abstracțiunile științifice sunt goale de sens.
Ei spun că așa au făcut mereu - adică i-au păcălit pe oameni că eu spun minciuni sau elucubrații, fiindcă aceia care mă urmăresc sunt oameni proști care nu înțeleg nimic și sensul adevărat al lucrurilor nu poate și susținut de constituția lor intelectuală șubredă și sumară.
Deși eu am explicat în mod clar și corect realitatea și atunci când am utilizat abstracțiuni sau concepte livrești, totuși există convenția că eu sunt nebună, pe care ei oaplică la tot ceea ce scriu eu, și în mod particular la textele mele mai elaborate intelectual sau sofisticate, fiindcă proștii consideră confuzie sau minciună tot ce scriu eu, iar acele texte mai dificile, deși pline de miez clar, sunt considerate semn al nebuniei mele, fiindcă dreptul de a scrie mai ”inteligent” este rezervat domnilor și doamnelor care scriu cărți pe care proștii nu le deschid niciodată.
Am mai spus și repet: pe blogul meu e scris tot adevărul în mod clar, în mai multe registre de vocabular sau expresie, cu mare grijă pentru fiecare detaliu, pentru a nu denatura realitatea. Poate în tot blogul nu sunt decât câteva mici greșeli față de adevăr, datorate otrăvii și torturii și multe greșeli typo, și defecte de ortografie și punctuație.
Înainte de a mă trezi la ora 11, m-am mai trezit de două ori cu gust extrem de amar în gură. E adevărat că mâncarea gătită era iar iute, deși nu avea piper, și îmi strângea esofagul, dar poate nu era otrăvită - oricum am și fumat și ei pot pune multă otravă în țigări - de mâine iar nu voi fuma, de data asta definitiv. Gustul extrem de amar dimineața este, cum am spus, numai de vreun an, numai din când în când.
După ce ciripește lucruri ilogice când mă trezesc și le repetă de mai multe ori, mama tace în general toată ziua. Absolut toate lucrurile rele, mai mari sau fleacuri, sunt lucruri ilogice și aproape niciodată lucrurile ilogice nu sunt bune - poate chiar niciodată dar oamenii cred invers și detestă uneori corsetul rațiunii.
Ei au mereu ideea că eu sunt iresponsabilă, deși nu au nicio dovadă, și singurul lucru rău făcut de mine a fost tentativa de sinucidere, dar atunci nu aveam nicio vină. În schimb ceilalți au făcut cu adevărat răul și asupra mea și asupra altora și în realitate ei sunt iresponsabili. Eu nici nu aveam cum să fac rău cuiva și nici nu aș fi făcut acest lucru.
”știu exact ce trebuie să fac.”
”toți sunt proști care nu înțeleg nimic și te lovesc de moarte pe tine.”
”Budapesta e singura capitală care a rămas normală” (prin aceste afirmații ei mă leagă de aberațiile lor politice, foarte multe, pe care nu le cunosc.)
(ce ziua clădea, noaptea se surpa) - ei spun că în timp ce eu dorm ei inventează alte minciuni chiar dacă eu scriu adevărul sau interpretează greșit ceea ce am scris.
La unul dintre paragrafle scrise ieri de mine am primit o aprecire a lui Timothy Russell, un prieten de pe facebook. Acel text îl reproduc aidoma mai jos:

”Au intrat acum cei care spun că mecanismul e foarte simplu - eu sunt Dumnezeu și sunt deasupra oamenilor ca spirit. De-a lungul vieții mele, spun ei, se prind în mine familia și cei apropiați și apoi tot mai mulți, fiind eu dumnezeu și fiind chinuită și închisă și torturată încontinuu. Apoi toți vor să mă omoare, spun ei, fiindcă astfel vor fi liberi. Apoi, spun ei, nu vor mai putea naște copii și vor încerca să ascundă acest lucru, după care vor fi obligați să dea viață din nou unui alt dumnezeu. Și o vor chinui din nou toată viața, întotdeauna au făcut la fel, și apoi o vor omorî la fel. Astă seară au intrat în engleză cu aceeași idee că omorârea mea e utilă omenirii, fiindcă vor fi liberi de mine. Ei mai spun că moartea mea va fi un dezastru ecologic de data asta, atâta tot. ??!! Continuu imediat povestirea din postarea precedentă, o voi copia aici și voi continua. Mama a tuns salcia de pe stradă acum 2 zile, fiindcă era fotografia mea veche cu salcia tânără din sat la rând de postat.”

Mie nu mi-a plăcut aprecierea, fiindcă de fapt cele de mai sus spun ceva ilogic, departe de adevărul clar și dovedibil despre mine, deja scris, departe de realitatea de ieri și de azi. Ei spun acum că de fapt acela e delirul tuturor. Alții că nu e așa, dar o parte din acel text e adevărul, adică ei m-au f_t și de aceea ei sunt întemnițați în mine sau cam așa ceva. Că nimeni nu crede și nici eu nu am dovezi, că la fel au torturat pe altă femeie înaintea mea sau că la fel vor face în viitor cu altcineva masacrat oribil în izolare toată viața, cum au făcut cu mine. Că ei trebuie să mă omoare, fiindcă am fost f_tă, cum spuneau și acum câțiva ani, deci prin otravă și tot răul cu putință.
Că oamenii mă considerau un fel de târfă și se aruncau sexual sau cu alte torturi asupra mea, deși eu nici măcar nu știu cum aș fi putut eu să f_t pe cineva și absolut sigur nu am dorit niciodată să fiu f_tă. Ei consideră că oamenii sunt închiși la balamuc numai fiindcă au fost f_ți, cum ziceau și medicii mei psihiatri, și astfel devin curve cu condicuță ca pe vremuri și vor fi f_ți și după spital. Ei consideră că toți oamenii nedoriți sunt f_ți și omorâți, în plus și prin otravă. Ei spun că în mod special vor să mă omoare pe mine ca să devină ei liberi, din două motive: unul că m-au f_t toți, cum spun ei mereu, deși eu nu știu la ce toți se referă, deci toți aceia vor fi liberi și fericiți și doi că eu sunt și am fost prea inteligentă și nu sunt o nebună proastă ca toate sclavele sexuale și inteligența mea îi deranjează, fiindcă astfel eu sunt deasupra lor și țin lumea închisă în mine, fiindcă m-au f_t mereu, inclusiv anul acesta.

Ei spun că eu am fost mereu un om calm și generos, extrem de altruist, dar proștii nu pot percepe sau crede asta, pur și simplu fiindcă ei sunt egoiști. Că am fost mereu un om care inspira bunătate și sinceritate, și de aceea m-au izolat inuman, ca să mă poată omorî nestigheriți de oameni miloși și buni. Și ca să poată minți despre mine, pentru a avea ei onoarea nepătată în fața proștilor care cred că lumea e o lume perfectă, în care răul - adică distrugerea a ceva curat și bun cu adevărat, nu există.
”Toate femeile sărace și inteligente au aceeași soartă. Proastele sunt acceptate, chiar dacă nu au bani.”
Continuu în postarea următoare.

”Lucrul acesta se întâmplă de milenii, dar ei nu știu.”
”tu nu reprezinți un caz general, tu ești un caz particular.”

Exact la fel consider și eu și de aceea pledez pentru dreptul meu la viață. Eu nu reprezint nimic în sens general și nu reprezint o rușine pentru poporul meu sau pentru oameni în general. Nu reprezint vreo categorie de pacienți din psihiatrie și nici vreo actuală sau fostă forță politică etc.

Rămăsesem la ideea lor că ei preferă să mă omoare decât să recunoască că au greșit, fiindcă ar fi o dezonoare pentru ei sau o rușine. Aparent, împotriva acestei idei nu poate fi găsit niciun argument. Ei chiar au spus adesea că ei preferă să moară și ei, nu doar eu, decât să fie adevărul și dreptatea pentru mine.
Cum să fie dezonorați dacă era o GREȘEALĂ? Deci nu era ceva monstruos, făcut deliberat, planificat, intenționat, voit, de niște monștri cu chip de om. Adică vreți să spuneți că ceea ce era greșeală, eroare, atârnă mai greu în balamnbță decât viața unui om fără greșeală și bun și inteligent?

Numai ulterior, după moartea tatei, ei m-au otrăvit și torturat în fel și chip în izolare completă aproape, și au spus încă de la început că ei trebuie să mintă despre mine fiindcă lumea trebuie să creadă că eu sunt nebună, rea și proastă. Au continuat să vină alți și alți peste mine cu ideea că ei credeau ceva rău, dar ulterior au înțeles că eu eram domnișoara perfecțiune, erau mereu unii monstruoși cu ideea rușinii ca unic motiv de crimă și omorâre a mea, erau mulți care spuneau, de sute de ori, că toți vor ca ei să mă omoare și că și ei consideră că trebuie să mă omoare, și neapărat să mușamalizeze totul prin minciună, fiindcă sunt de vină oameni importanți și inteligenți în societate, pentru care e deosebit de important, pentru ca ei să fie utili în societate, să aibă reputația nepătată și oamenii - adică oamenii buni, care nu pot fi decât proști - să nu înțeleagă că au fost vinovați în crimele asupra mea. Conform acestei teorii, ei au zis că toți consideră că oamenii buni sunt mai proști și de aceea nu fac doi bani, cum au considerat și despre mine, dar cei răi sunt mereu respectați și sunt mai deștepți decât cei ca mine și trebuie ca ei să apere prin minciună și moartea mea reputația și onoarea acelor oameni răi care m-au lovit. În realitate, în viața mea, aproape 50 de ani, au existat în toatl numai câțiva oameni și dintre aceștia au fost câțiva răi care m-au lovit, restul lumii nu știe absolut nimic despre mine și nu are vină directă, au fost doar mințiți. Dar, după moartea tatei, eu am început să percep gândurile lor și astfel eroarea a devenit crimă și vină a lor cu adevărat, numai după ce au înțeles adevărul, cum au spus și ei. Înainte nu aveau nicio vină, dar au vrut și au declarat că vor să mă omoare ca să ascundă răul ce s-a făcut asupra mea de alți oameni și mai demult. Acești oameni extrem de monstruoși există și au existat, dar e posibil ca proștii să creadă că ei nu există, fiind prea inuman cum mă omoară. Anul trecut, 2018, m-am întâlnit cu Luiza Dona, o fostă colegă de bancă din liceu și apoi ei au intrat cu ideea că Luiza crede răul despre mine sau că sunt nebună, fiindcă a văzut ce scriu și ea e convinsă că răul de fapt nu există, că oamenii perfect buni și deștepți nu sunt niciodată omorâți așa monstruos, că nu e logic. Acei asasini nu mă privesc ca om și nu au relație cu mine, după ce m-au închis ca pe un porc în coteț. Ei fac răul în mod mecanic, ca niște unelte, nu au deloc rațiune, darmite sentimente, și s-au detașat complet de mine ca om, mai bine zis ei cred că binele obținut prin moartea mea, respectiv ștergerea acuzațiilor implicite asupra celor câțiva oameni răi, e un bine mai important decât ceea ce aș fi fost eu ca om perfect bun și capabil și chiar creativ intelectual și bun ca om în muncă și relații cu alții, deși ei nu au lăsat să dovedesc nimic. În realitate, din câte am înțeles eu, acest mobil al crimei de a ascunde rușinea era de fapt la fel din 1984 când au început să mă tortureze, dar atunci eu nu percepeam gândurile lor, adică vorbele rostite în minte.

Cei mai mulți consideră că e normal ca tu să fii omorâtă, fiindcă numai așa se poate acoperi rușinea.
??
Față de tine au greșit toți, de aceea nu se poate ca tu să fii lăsată în viață, fiindcă ei au mințit toți.
??
Ar fi fost un scandal prea mare, moartea ta e preferabilă.
?? Dar dacă au greșit toți atunci înseamnă că nu ar fi fost niciun scandal.

”Nu e cum spui tu, fiindcă mereu vin alți și alți tineri și inocenți care sunt și ei corupți și cred că normală e judecata că trebuie să mori ca să acopere rușinea.”

Unii cred că tu ești omorâtă fiindcă proștii cred minciuni despre tine și sunt convinși că tu îți meriți soarta, cum se zice în popor. Tu de fapt ești omorâtă fiindcă ești și ai fost toată viața un om foarte singur și sărac și nu ai însemnat absolut nimic nici măcar pentru un singur om în aproape 50 de ani. De aceea nimeni nu e revoltat sau indignat de uciderea ta.
??
Unii cred că tu nu ești omorâtă tocmai fiindcă ești f_tă mereu și ți se aruncă mereu amenințări de moarte și alte lucruri care te îngrozesc. În realitate, tu ești omorâtă cu adevărat, dar nimeni nici măcar nu te întreabă ceva și ei doar presupun că tu ești proastă și săracă cu duhul, adică te sperii de fleacuri și vorbele oribile ale unor porci. Tu ești prea inteligentă ca să te sperii, dar ei nu cred, sunt idioți și cred că nu ești omorâtă.
??
Dar cei mai mulți care știu despre tine cred că așa e bine, adică să fii omorâtă, ca să fie mai bine pentru ei.

Noi nu putem recunoaște adevărul despre tine fiindcă e monstruos. Poporul te-a f_tut încontinuu. Ți s-a făcut prea mult rău, e imposibil să recunoaștem adevărul și fără recunoașterea adevărului tu nu poți fii acceptată. (??)
Cum vrei tu ca lumea să te creadă, din moment ce ei văd și simt că tu ești f_tă încontinuu. Ești considerată căcat pentru ei.

Unii credeau că tu ești nebună de-adevăratelea, ca Dana care te-a bătut în spital.
În timp ce tu erai otrăvită și torturată sufereau sau mureau și alți oameni și de aceea ei au inventat că tu ești setoasă de sânge și putere. (îmi aduc aminte, ziceau așa și în engleză) Ideea asta a prins la proști și tu ai fost un om singur și sărac o viață întreagă și inofensivă cu totul, cerșetoare, fără a avea puterea să lovești pe altcineva. Tu nu ai fi lovit pe alții în ruptul capului, dar, în plus, tu nici măcar nu aveai cum să îi lovești pe alții, în timp ce ei te chinuiau monstruos.
Deși era logic imposibil, unii proști au crezut că tu scrii elucubrații și inventezi minciuni sau alții inventează minciuni pe care tu le scrii, în scopuri meschine - bani, faimă, ceea ce era imposibil, fiind tu deșteaptă, sau cu scopul de a obține libertatea sau de a îți omorî familia, deși era clar că nu putea fi vorba de așa ceva.
În realitate eu am scris adevărul și tot adevărul, simplu și clar, fără intenții ascunse, din patru motive - unu - speranța, nu scopul, că voi obține dreptul la viață și încă 2-3 drepturi fundamentale, al doilea - faptul că eram un om izolat de foarte mult timp și încă om normal și inteligent, al treilea - faptul că eram torturată și otrăvită goraznic, al patrulea - datoria morală și speranța de a ajuta și pe alții să vadă binele și să nu păcătuiască prin omorârea mea - o datorie morală reală, fiindcă oricum aș fi scris și dacă era vorba de Luiza sau de altcineva, unicul lucru pe care îl puteam face în numele binelui. În plus, am fost cu adevărat un om cu sufletul frumos și aș fi putut oferi și gînduri înțelepte și cunoaștere sau câte o poezie din roua sufletului și lumină pentru oamenii buni. Paradisul din gândirea mea bună față de oameni și lumina și iubirea - chiar sprijinite de intelect bun - mă obligau să scriu adevărul, să arăt binele și normalitatea. Mă tem că nu puteți înțelege - era adevărat, nu erau iluzii de grandoare, chiar eram în stare de ceva bun, era o imensitate de bine - dar ar fi trebuit să nu fiu otrăvită și să fiu acceptată să muncesc sau să studiez.

Ei par să creadă și repetă mereu că eu am suferit prea mult și de aceea ei trebuie să mă omoare !!
Tu ai fost un om extrem de calm și ei au păcălit lumea întreagă că tu ești ”un pachet de nervi”.
Maică-ta și familia ta sunt complet nebuni și cred că tu ești nebună și proastă.

De fapt, cum am spus, vina nu există dacă e eroare sau greșeală, puteau ”recunoaște”, dar vina apare atunci când ei realizează greșeala și vor să persiste în minciună și greșeală și devin inumani, omorând crud. Ei spuneau că da, dar ei nu au VOIE să greșească. ??!!! Ei zic că treptat veneau alții și alții peste mintea mea, și toți erau corupți la fel, așa se numește - corupere.

”le-am explicat de 1000 de ani ce trebuie să facă și ei tot nu au înțeles.”
ce??
”ei trebuie să te omoare, Cristina.”
de ce?
”ești un om care nu a reușit nimic și deloc în viață, de aceea trebuie să te omoare (o ratată de care trebuie să se debaraseze)”

În momentul acesta a intrat un porc care spune că eu nici acum nu am înțeles care este miza acestui joc crud al torturării mele întreaga viață, din 1984. El spune că miza acestui joc crud al marilor puteri și genii ale lumii de a mă lovi încontinuu și de moarte este ”cine te omoară la sfârșit, cine înhață potul etc.” Nu are cum să fie, fiindcă ei mă otrăveau cu adevărat, dar nu letal. unii spuneau că ei nu înțelegeau de ce nu m-au omorât brusc ca să se spele rușinea mai repede și să scape ei de mine. Alții ziceau că nu se putea, fiindcă ar fi murit prea mulți oameni. Unii chiar nu credeau că sunt omorâtă, deși am povesti clar, nimeni nu m-a întrebat, și erau simtome clare, sigur nu era cancerul meu mai vechi să zicem, erau legate de ingestie sau atingere și aveam corpurile delict adesea. Odată m-am internat la psihiatrie din cauza otrăvii din blocul doi și i-am povestit medicului Căpraru - singura care a mai vorbit cu mine dintre medicii mei și desigru aveam și corpul delict dacă ar fi vrut să analizeze, dar ei zic acum că toată lumea știe că toți pacienții psihiatrici sunt omorâți cu otravă, și chiar și alți bolnavi, dar mai ale cei psihiatrici sunt hăituiți mereu și oricum nimeni nu recunoaște niciodată otrava, așa e obiceiul și norma socială. Bine, am zis eu, poate așa este, dar atunci puteau să se oprească, să nu mai otrăvească, cum am rugat eu stângaci de mai multe ori. Șitu că existau și alți la psihiatrie internați fiindcă erau otrăviți de vecni, am cunoscut încă de la prima internare - pe dna Dalles. Parcă așa o chema. Otrăvită pe țevi, cum urma să fiu și eu, eu atunci nu știam nimic.

Spuneau deci că eu trebuie să mor fiindcă nu am reușit în viață, dar eu chiar nu am avut nicio șansă și nici drepturi. Practic, reușita în viață pare a fi să fi reușit să îl omor sau să îl distrug pe acest om care se referă la reușita mea, dar așa ceva nu aș fi făcut oricum.

Continuu în postarea următoare.