2 octombrie 2019

2 octombrie 2019, ora 5 jumătate după masa.
Am reușit să îmi revin, după ce am suferit mult azi noapte, am dormit până la ora 3 după masa. Poate că ar fi fost mai bine să nu mai scriu azi, dar totuși voi continua.
Unii spun cu dezamăgire că nici acum nu au reușit să mă distrugă/omoare, Alții spun că acești oameni care îmi vor moartea sunt extrem de proști. Ei spun că oamenii care mă omoară cred cu adevărat că eu sunt proastă și de aceea vor să mor. Alții iar au luat-o razna că poporul nu mă vrea și că toți vor să mor sau să mă controleze ei complet.

Înainte de a continua să explic clar de unde rămăsesem - adică la constelația de simboluri și fapte pe care ei le leagă de mine delirant ca idei despre puterea politică a Franței sau despre Franța, mai întâi voi scrie ce s-a întâmplat aseară și azi noapte.

La ora nouă și jumătate seara, când se apropia de casa mea Carmen, asistentă la psihiatrie, să îmi aducă pastilele pentru luna următoare, mama a început să facă scandal, la fel ca altădată, cu ideea că Carmen se deranjează pentru mine și eu trebuia să stau ieri fără pastile.
De fapt mama deja o sunase pe Carmen și aceasta a promis că va veni pe la noi la ora 9 și jumătate, să aducă pastilele. Ea mai venise așa. Cu o zi înainte, luni seara, mi-am amintit prea târziu, tot la 9 și jumătate, că nu mai aveam pastile și am sunat la Carmen cu strângere de inimă, fiindcă niciodată nu am suportat că deranjez pe alți oameni pentru nevoile mele, în timp ce mama a fost mereu exact invers. Dar ea a aruncat și în aceste sens minciună asupra mea. Atunci am observat în telefon că Carmen mă sunase ea la ora 6 jumătate dar eu nu eram probabil în casă în acel moment. Am sunat fiindcă era o problemă urgentă, aveam nevoie de acele pastile. De 2 ori Carmen nu a răspuns, a treia oară telefonul era închis și apoi a răspuns nepoțica ei, Evelina. Deci, mai apoi, i-am spus mamei că am nevoie de acele pastile și am rugat-o, înainte să mă culc, să o sune pe Carmen a doua zi, când mama se ducea oricum în București. Ieri mama a spus că a vorbit cu Carmen și că ea s-a oferit să îmi aducă pastilele la ora 9 jumate seara. Eu i-am repetat mamei că sunt dispusă să iau un taxi să merg eu oriunde i-ar fi mai ușor lui Carmen să îmi dea pastilele. Dar, ca întotdeauna, mama a început să se agite când ceasul era 9 jumate ieri și tot atunci a început să mă doară capul. Se poate ca mama să îmi fi aruncat luni seara două pastile doză mică pe care le mai aveam, dar nu pot fi sigură de aceasta.

Atunci a trebuit să sun la Carmen la ora 9 jumate și ea mi-a spus că este la o petrecere/chef în Afumați și că va veni sigur cam peste o oră. Carmen are o proprietate în Afumați. Mama i-a dat mai demult cheile noastre lui Carmen și ea a intrat și s-a apropiat de ușă cu pastilele mele și m-a chemat să le iau. M-a întrebat la fel ca lată dată ce face și cum se simte doamna Moldoveanu, insistând pe ideea doamna Moldoveanu, la fel ca în trecut, pentru a da impresia că eu sunt nebună și nu îmi vorbește normal și nu mă respectă ca pe mama, care e o bestie. În același timp ea dădea impresia că crede că vorbește cu prețioasa mea mamă, despre care unii cred că ea cade în mine, adică în creierul meu, care ar fi deci superior și mai inteligent decât al ei. Ei spun că unii vor să mor pentru ca ei să o recupereze pe mama, care este omul lor de bază în politica francezilor sau românilor etc.
Mi s-a mai întâmplat în trecut, nu mai țin minte de câte ori, să se asocieze cefaleea intensă a mea cu venirea lui Carmen la noi. Exact ca altădată, în timp ce mă durea capul rău, unii intrau peste mintea mea cu ideea ”lovește-l”, și aveam și durere de cap tot mai mare și de ochi - ochiul stâng mai ales, și foarte puternic în sinusurile nazale. Am întrebat ce să lovească și ei spun că nebunii cred că în spatele meu se ascunde un bărbat sau un spirit foarte puternic și nici măcar nu au înțeles că eram numai eu mereu și că spiritul era al meu. Sau că alții cred povești despre lupta lor între ei și lovesc în mine crezând că eu sunt nu știu ce dușman al lor.

Apoi, oameni din Voluntari au împușcat iar artificii sau au detonat pocnitori, la fel cum făceau și în oraș, mai ales în primii ani ai șederii mele în blocul trei.
La ora 12 și un sfert încă nu îmi trecuse durerea, dar se mai potolise.
Mai demult:
”În maică-ta are încredere tot Ardealul”
”Francezi împuțiți - au distrus satul acela frumos.”
2 și un sfert noaptea - ei spun din nou: ”de data asta mori precis”. Durerea e imensă, mama se scoală din pat și vine la mine făr[ ca eu să fac zgomot, ca și în trecut în astfel de ocazii. Ațipisem puțin, mă trezisem tot cu durere - mama spune iar ”nu te culci/nu te-ai culcat/”

Durerea de cap e cutremurătoare. Ei spun că cutremurul, adică moartea mea, e inevitabil.
”toate speranțele noastre au fost în zadar.”
Cum adică toate speranțele voastre au fost în zadar? Cine ești și ce dracu vrei acum la ora două noaptea de la mine?
Ați spus asta de sute de ori câdn am fost torturată. Ce dracu v-a apucat?
Ei spun că speranțele lor sunt mereu să mă omoare pe mine, la fel cum au făcut din 84.
”nimeni nu îi dă ideile acelea, ea pur și simplu scrie adevărul.”
Unii proști cred că eu sunt nebună fiindcă unii îmi dau mie idei - adică intră peste mintea mea - deși chiar ei înșiși vorbesc unul cu altul în gând. Voi explica și mai clar mai încolo ce sunt acele idei.
Peste mintea mea vin două categorii de oameni:
unii spun binele și adevărul, și foarte rar spun lucruri adevărate pe care nu le știam eu însămi, deci doar clarifică anumite lucruri pe care eu nu le înțelesesme perfect. Acești oameni buni sunt extrem de inteligenți. Cealaltă categorie conține brute josnice și vulgare, care spun numai lucruri pe care nu le-am gândit eu, minciuni sau aberații, cu o ură hidoasă și dorința clar exprimată să mă f_tă, să mă otrăvească și să mă omoare.
Cei buni doar exprimă adevărul altfel decât spusesem eu. Uneori mă laudă pentru calitățile mele, dar asta nu înseamnă că am deventi orgolioasă. Nu e niciodată vorba de nicio idee în sens psihiatric, e doar adevărul curat.
tot azi noapte - ”și nu se poate face nimic, absolut nimic?” prin facere ei înțeleg să mă omoare, deși e ceva rău și fără rost. Mâine după masă, joi, voi încerca să merg la medicul meu de familie, să o rog să îmi prescrie un medicament, dacă e posibil, pentru prevenirea acestor atacuri cerebrale sau ce sunt, fiindcă mă doare rău de tot și aceste dureri au început practic acum vreo 2-3 ani, Înainte nu eram lovită așa. poate de data asta mă va ajuta. Nu știu. Nu știu sigur dacă mă voi duce. Cred că da, joi ea e după masa.

Mai demult, vecinii din bloc spuneau ”ea trebuie să înțeleagă că trebuie să se ducă să stea la Voluntari și s-o lase pe maică-sa să o omoare.”
”tu nu mai apuci ziua de mâine”
”Franța are și va avea un loc superior în circul lor politic, care e circ fiindcă se referă la crima dezgustătoare asupra ta. Cei care te lovesc au poziție superioară.” Cei care se poartă normal cu tine sunt dați deoparte și cei care te lovesc sunt considerați merituoși și superiori. Asta datorită minciunilor despre tine, pe care tot ei le-au creat.

Ei spun că faptul că am vorbit ieri cu Evelina, nepoțica lui Carmen, a fost prilej pentru ei să creeze alte minciuni despre mine că eu i-aș fi făcut rău copilului, vorbind cu ea. Nu cred asta. Mai demult, acum vreo doi ani, au venit cu Evelina la mine și au inventat că acea fetiță va ”prelua sarcina” după ce mă vor omorî pe mine. Mai spuneau că acest rol îl va avea nepoțica vecinului Marinică, adică Iarina, sau altfel, copilul vecinei Mădălina, Igor. Nu știu dacă cineva crede aceste lucruri, dar ei mereu inventează aberații.
”sarcina e maică-ta, Cristina, și tu abia o mai duci.”
Acum câteva zile o idee a lor de acum câțiva ani: ”ea a fost băgată în mod greșit între nebuni și după Revoluție nu au mai putut să o scoată.”

”la sfârșit toți te omoară, de ciudă.”
”și-au bazat întreaga putere politică pe minciuna despre tine, un om perfect nevinovat.”
Cum adică putere politică? Adică în sens concret - ce este? Cum adică bazat? vreți să spuneți că fără minciună nu există putere? Am înțeles - prin putere politică înțelegeți manipularea sau puterea de controla mulțimea, grupările sociale etc. iar minciuna are rolul de a da un sens vieții lor sau luptelor dintre ei. Adică o credință greșită, ca și cea că va fi bine dacă ei mă omoară, deși nu au nicio dovadă, sunt doar credințe greșite.
Dar eu sunt om - oare nu își bazează ei diverse puteri sau influență asupra proștilor și prin minciuna sau adevărul parțial sau chiar adevărul unoeri despre luna de pe cer, despre copaci, despre ciori ? - dar eu sunt om. Unii spun că puterea lor politică nu există, că ei au doar iluzia puterii întotdeauna.
Au fost din nou cei care vor dumnezeu copil și eu să mor. Alții zic că sunt mai multe avantaje ale unui dumnezeu adult.

Azi noapte, când mi-era extrem de rău, am vrut să ies în curte, să iau puțin aer. Nu am putut ieși în curte, fiindcă de data asta era un păianjen grotesc de mare în fața ușii, unde fusese Carmen. Era camuflat în peisaj - trotuarul vechi din fața ușii, poate nu era cu adevărat, dar niciodată nu am văzut așa ceva acolo. Era cam cât palma mea, aplatizat, mai mult cenușiu deschis, ca un fel de meduză moale. Unii au inventat că l-a adus Carmen, pentru a îmi face rău. Alții spun că acel păianjen era chiar Carmen, în sens metafizic. Alții spuneau că atunci când ei spuneau ”lovește-l” azi noapte se refereau la acel păianjen. Oricum, este un lucru ciudat faptul că mereu când iese câte un păianjen în fața ochilor mei - fiindcă ei stau de obicei ascunși - oricât de mare sau mic ar fi păianjenul - mereu îmi este rău, mai ales cerebral. Dacă omor creatura, atunci creierul meu se limpezește și am mai multă energie. Acel păianjen era imens - nu aș fi avut cum să îl omor, fiind eu și șchioapă. Unii spun în engleză că păianjenii sunt singurii mei dușmani, alții zic că nu, cum cred și eu. Alții spun că în viețile mele anterioare m-a omorât un păianjen și de aceea mi-e teamă și silă de ei. Alții spuneau azi noapte că un păianjen așa mare e moarte sigură.
Tot azi noapte s-a ars unul din cele trei becuri din tavan. În oraș mi se spărgeau destul de des cu explozie sau fără, mai ales când eram epuizată de energie cerebrală. O dată administratorul sau vecinii au făcut o conexiune greșită la panoul meu electric, astfel încât explodau becurile - nu mai țin minte exact cum a fost, administratorul a murit ulterior de cancer.