14 octombrie 2019

11 dimineața, 14 octombrie 2019
Bună ziua. Continuu povestirea, deși Florentina Borgovan și Sipridon Maleficul au sancționat negativ povestirea mea anterioară. Poate vor înțelege când voi termina. Bineînțeles că voi termina de scris.

Ei spun din nou adevărul. Că, timp de 35 de ani, mama mea și ceilalți m-au torturat cu adevărat de moarte și nimeni nu poate crede adevărul, fiind clar că am fost un om extrem de bun și inteligent și ei nu pot înțelege cum e posibil ca un om inteligent fără nicio șansă de viață să fie omorât așa monstruos etc. Ei nu pot crede că există asemenea cruzime etc. Azi de exemplu ea a țipat că fumez când am tușit din cauza vomei acide, care e probabil din cauza ulcerului care nu e doar din cauza fumatului, ci din cauza otrăvurilor mai ales. Deci, ca să explic mai clar în detaliu: ea urla la mine ca să creadă proștii că era din cauza fumatului și în acelai timp urla ca să atragă oprobriul proștilor că am fumat și singură mi-am distrus sănătatea. Ei nu știu că am fost otrăvită rău, inclusiv anul acesta, și că am fumat și din cauza otrăvii și fiindcă eram om normal, obligată la izolare de 35 de ani. Veți înțelege totul la sfârșit. Mama și ceilalți nu m-au lăsat să mă las de fumat amenințând cu otrava, deci ceva și mai rău decât fumatul. Când nu fumam sau fumam puțin, mama insista enorm să fumez și să mănânc mult, pentru a mă omorî, dar proștii nu puteau vedea adevărul chiar și în ultimii 2 ani sau de când stau aici. Mereu, din 84, ea mistifică tot ce fac sau ce spun și în aparență proșții o cred pe ea fiindcă minte pe limba proștilor. Eu nu aveam cum să am pe nimeni altcineva.

”Lumea ține mai mult la reputația lui Zăgrean decât la viața unui căcat precum ești tu.”
Veți înțelege mai încolo, coroborat cu tot ce am scris deja pe blogurile mele.
Cu astfel de rahaturi gen ideea aceasta josnică despre mine în raport cu Zăgrean, ei i-au păcălit pe proști. Astfel idioții credeau că eu sunt proastă ”ca toate femeile seduse și f_te”. Sau că am sentimente inferioare și sunt idioată și nebună fiindcă Zăgrean m-a f_t sau alte minciuni despre mine etc. Iar eu am fost cu adevărat perfecțiunea.

iată încă o mostră din prostia lor: ”Și nu a avut niciodată sentimente de ranchiună?”
Căutați în dicționar ranchiună. De ce și față de cine să fi avut eu sentimente de ranchiună? Nu râdeți, nominalizați - veți vedea că nu veți găsi dacă citiți adevărul de pe blogul meu și poate veți înțelege.
Ei zic că e de la sine înțeles că unii au inventat astfel de idei josnice despre mine. Cei care mă torturează, spun ei, sunt oameni foarte proști sau îi păcălesc pe proști despre mine și ei presupun că eu aș fi mai proastă decât ei și aș avea sentimente și emoții inferioare și atitudini greșite și inferioare, ca și cum nu aș putea înțelege sau cunoaște realitatea și adevărul. Sau, altfel, ei i-au păcălit pe alții că realitatea a fost mereu alta decât a fost cu adevărat, deci proștii se așteptau la alte reacții afective din partea mea și credeau că eu am anumite sentimente sau gânduri fără să mă întrebe nimic.
Ei spun că atât Zăgrean, cât și tatăl meu, erau niște oameni care jucau cum li se cânta sau cântau în strună nebunilor și proștilor care delirau despre mine și mă loveau sau vorbeau aiurea ca să corespundă ei delirului și minciunilor proștilor despre mine. De exemplu, Zăgrean, după ce am intrat eu la medicină, la 27 de ani în 1998, cum am povestit, a făcut din nou pe nebunul, adică se purta ciudat cu mine în interiorul clădirii facultății de medicină, dacă îl întâlneam întâmplător. Și după ce am pierdut piciorul a făcut la fel. Ei spun că în România (?) cei care nu joacă cum li se cântă și nu mint cum vor proștii sunt omorâți. Unii spun că eu sunt ”considerată” rușine națională fiindcă am fost f_tă și de aceea toți sunt obligați să mintă despre mine. Că eu nu atentam la reputația lui Zăgrean, dar simplul fapt că existam îi deranja pe toți, fiindcă ei greșiseră față de mine.

De exemplu în 1998 Zăgrean a intrat odată brusc la barul de la subsolul facultății și eu eram singură ca întotdeauna și amărâtă într-un colț și atunci el, în mod bizar, s-a uitat clar urât la mine a mormăit clar niște vorbe inaudibile și apoi a ieșit fără să intre, trântind ușa. În mod obiectiv, de-a lungul întregii mele vieți, ceilalți făceau pe nebunii, uneori lovindu-mă oribil, și se dădeau în spectacol, nu eu. Sau vorbeau tot felul de aiureli sau mă tratau ciudat etc. fără nici cea mai mică legătură cu realitatea sau cu eram sau gândeam sau făceam eu. Eu mereu vorbeam normal și demascam adesea paranoia lor sau ideile ciudate și fără sens pe care le rosteau, ca și cum ei delirau sau gândeau ceva greșit. Abia în ultimii ani au apărut unii peste gîndurile mele care sugerau că ei au creat un delir complex despre ce gândeam sau simțeam eu despre Zăgrean, pentru proști, și eu nu aveam cum să bănuiesc. Aceasta din cauză că Zăgrean a fost una dintre extrem de puținele mele relații cu alți oameni și singurul bărbat din viața mea, dar relația cu el a fost tot îndepărtată, cu foarte puțin dialog, aproape doar el vorbea și chiar foarte mult. Eu încă din tinerețe știam, la fel cum știu acum, că singurul mod de comunicare a omului cu alții este relația directă cu alt om, vorba adresată unui om concret și apropiat și nu am luat-o niciodată razna să țin discursuri sau să cred că pot vorbi cu un grup în loc de comunicare normală cu un om. E drept că acum mă adresez dvs., mai multora, dar și asta e un lucru normal și nu am înnebunit, normal că și acum sunt conștientă că de fapt nimeni nu mă cunoaște și că nu comunic cu nimeni. Când voi termina rezumatul voi trimite linkurile blogurilor mele la vreo 100- 300 de destinatari, din orice țări dar mai ales România, tot ce voi găsit pe internet, persoane sau reprezentanți de organizații, fundații, instituții etc. nu doar de medicină sau umanitare etc. ci orice. Voi explica de ce.

Probabil că ei au speculat relația mea cu Zăgrean și au mințit despre aceasta, fiindcă era unul dintre puținele mele evenimente de viață. Repet, în viața mea ceilalți, nu eu, se purtau ca nebunii, adesea bizar, adesea violent sau agresiv și bizar, fără motiv. Este posibil, spuneau ei, ca la fiecare astfel de ocazie de ciudățenii în viața mea să fi inventat unii minciună despre ceea ce gândeam eu, sau despre sentimentele mele, deci lucruri invizibile și ilogice. Deoarece ceilalți se purtau ciudat și foarte rău uneori, mă gândeam eu acum, nu au avut ce să inventeze despre mine decât că eu ”gândeam” rău sau ilogic. Desigur că în momentul acela nu mă gândeam la Zăgrean și e cât se poate de logic că nu mă gândeam la el de mulți ani niciodată. Nici în continuare în facultatea de medicină nu m-am gîndit la el niciodată. Sentimentul meu față de el nu a fost o greșeală și nu a fost păcătos, a fost singura mea iraționalitate toată viața, a fost un sentiment frumos și curat și normal de iubire, o autoamăgire fiindcă el a insistat foarte mult. Acel lucru s-a terminat de mult și nu a fost cauza niciunui rău. Unii spun că el a mințit despre mine totul și eu mor din cauza minciunilor lui. (?) Nimeni nu m-a întrebat nimic. Au fost unii care au sugerat că eu am încercat să mă sinucid din cauza lui, ceea ce era total exclus, fiind eu om bun și rațional și alții care sugerau că proștii credeau că eu eram geloasă pe el, deși nu aveam logic cum să știu nimic despre viața lui personală și era evident că eram un om inteligent, deci nu aș fi fost geloasă sau invidioasă orice aș fi aflat despre el. Deci, cu alte cuvinte, spun ei, eu am fost dată pe mâna proștilor, care au făcut telenovelă și tragedie din viața mea normală și plină de lumină și recunoștință că trăiesc.