19 octombrie 2019

Azi, 8 jumătate seara, 19 octombrie 2019
Defecația.
Azi am privit pe youtube niște dansuri populare din Germania și Belgia. Am remarcat că muzica avea asemănări certe cu muzica celtică, în special irlandeză din folclor pe care o ascultasem eu mai demult. Nu am găsit altele - decât câteva - și astea erau la modă când mi-am cumpărat eu câteva casete și chiar CDuri dn oraș, unul cadou de la mama. Nu am avut nici bani de mai multe și azi descopeream acorduri similare și harpei celtice și altor muzici ale lor. Nu știu dacă odinioară acea muzică era altfel, s-ar putea ca nimeni să nu mai țină minte și lumea să se bucure și să danseze în continuare. Nu era nimic rău, era drăguț. Ei spuneau că oamenii aplaudă și le plac lucrurile create de mine, dar mă omoară. În plus, dacă ei descoperă legătura lucrurilor cu viața mea - sute de mii de legături, și eu am văzut - ei au tendința să respingă totul, chiar ceea ce le plăcea mai înainte, cu ideea greșită că eu eram ceva rău sau nu știu ce forță politică. Unii zic că eu am creat totul, dar oamenii nu văd decât legătura mea cu lumea, dar nu văd faptul că eu am creat, iar alții zic că toate geniile sunt la fel cu mine, dar ei mă consideră proastă. Deși nu știu ei nimic despre mine.

Azi iar au intrat în engleză cu ideea că germanii au fost de acord să mă omoare. Din aceștia au fost mereu de mulți ani, cu ideea că au fost unii sau toți de acord să mă omoare. Acest lucru fiindcă în ultimele săptămâni au creat iar idei aberante legate de Germania în raport cui viața mea și chiar un prieten de pe facebook mi-a vorbit despre Germania nu de mult câteva cuvinte.

Ei spun, ceea ce știam de mult, că proștii credeau că eu am creat lumea prin defecație. Din cauza aceasta era încă din copilărie și azi ideea ”caca-maca” și de aceea îmi spuneau mereu că eu, copil sărac, stau pe tron când mă duceam la WC și nașul meu mă întreba dacă am născut când veneam de la WC etc. Există în popor multe idei legate de tron ca WC și de scaun moale sau tare, cum îmi făceau în spital asistentele, care evident se refereau la defecație în raport cu puterea (scaunul) în societate. Mă îndopau cu multă mâncare să mă îngraș etc. Apoi, în blocul trei, mi-au dat otravă de un anumit tip ca să mănânc mult și ca să fie inhibată defecația. Mereu, când mergeam la WC, ei veneau în băile lor deasupra mea, tot pentru a îmi inhiba defecația și făceau zgomot. În același timp, copiii celor de sus au strigat odată ”de ce să nu lași un om în pace dacă trebuie să facă treaba mare”? Altul intrase peste mintea mea când eram la WC cu ideea că ”deci asta e facerea lumii?! O femeie care se cacă?” Ei spun că idioților le-au trebuit zeci de ani de studiu ca să înțeleagă legătura dintre organele mele interne sau subsistemele mele biologice și restul lumii - oameni și natură - în timp ce mă distrugeau. Niciunul nu mă întreba nimic, niciunul nu mă privea ca întreg sau ca om. Ei zic că eu nu eram un robot care funcționa pentru ei, ci eram om normal, dar tratată toată viața ca animal în coteț, izolată o viață etc. Colegul de liceu Lucian Micu spunea că dacă simți rușine sau sfială în fața unui om mare, a unei personalități, trebuie să îți imaginezi acel om cum stă pe WC și face caca. Familia Ramba, musafiri ai casei ai rudelor mamei Șerban, aveau o fată care cânta de mică la petreceri cântecul căcănarilor, probabil tot în raport cu ”puterea”, mai ales politică. Meditatorul meu, medicul Zăgrean Leon, din 1988 făcea aluzie la romanul Ulise de Joyce, exact datoriită acestei legături a organismului omului inteligent, adică a defecației cu restul lumii, fapt notat în roman. Acum mi-am amintit de acest detaliu fiindcă tocmai văzusem acele dansuri populare pe youtube și Joyce era irlandez. Întotdeauna fiecare lucru se leagă de viața mea prin mii de conexiuni interrnediare. De asemenea, colega mea Luiza Dona, prezentă la meditațiile mele, m-a șocat la un moment dat, când i s-a dat de către Zăgrean defecația la un test scris și ea a spus :”Asta pute”. Și el a răspuns tot șocant, simplu adică: ”pe hârtie nu pute.” În realitate, nici Luiza, nici Zăgrean nu erau de obicei așa cum erau în acel moment. Repet ceea ce am mai spus - nimeni nu m-a judecat și nu m-a condamnat, nimeni nu m-a întrebat nimic și doar m-au lovit de moarte fără să am nicio șansă, după cum veți vedea și din cele ce urmează. Foarte mulți spuneau că proștii cred și acum că eu sunt ”rahatul politic”, nu ceea ce sunt în mod real. În oraș intrau mereu peste mintea mea cu ideea ”eu nu vreau să fiu rahatul ei” și o dată au spus ”rahatul ei e mai bun (decât al maică-sii).” Când eram copil în satul bunicilor copiii mă chemau uneori să jucăm jocuri de cărți și unul dintre ele era Buda, adică WCul în care jucătorul cădea treptat la orice greșeală, fiind eliminat când murea în rahat. Dezgustător, era un joc de îndemânare, asemănător celui cu bețigașe Marocco sau Morocco, care acum e peste tot numit Mikado.

În ce privește explicarea legăturii dintre restul lumii și defecația unui om, cred că idioții pur și simplu mă considerau animal, fără să mă recunoască niciodată ca om integru și inteligent. De gândit corect e simplu, dacă pleci de la ipoteza corectă că alimentarea omului presupune ingestia unor substanțe din exterior și tranzitarea acelora prin tubul digestiv.

Intrau unii peste mine din nou cu ideea că proștii nu au înțeles că toată corupția care lor nu le place în România este de fapt minciuna despre mine.
Alții iar cu ideea ”cum să facem ca oamenii să înțeleagă ce este sau cum este ea etc.” Alții spun că aceștia, prezenți peste mintea mea de câțiva ani, nu fac decât să îi păcălească pe puținii nebuni care țin la viața mea. Alții, dimpotrivă, spun că acești oameni sunt bine intenționați, dar fiind ei proști, mă văd pe mine proastă sau astfel se exprimă ei adesea peste mintea mea - nu mai dau exemple. Sunt întrebată: ”tu Cristina, dacă ai vrea să ajuți un om mai inteligent decât tine, cum ai face acest lucru?” Nu știu, ce ajutor?
În engleză, din nou, ca și în românește adesea - ”nimeni nu vrea să te ajute, toți vor să mori.”
Continuu în postarea următoare.