17 octombrie 2019

3 și un sfert 17 octombrie 2019
Aseară mama a făcut din nou scenă urâtă și a țipat și a inventat aberații încontinuu și a trântit lucrurile etc. Vreo câteva ore. Am spus de multe ori, eu nu am cum să o controlez, așa a fost din 84 încontinuu. În felul acesta mi-au torturat creierul destul de urât. Ei spun că astfel ei îmi decimează creierul și mă omoară. Eu nu am provocat-o niciodată. Aseară am țipat la ea, neavând ce face. Mult timp am crezut că dacă nu țip la ea e mai bine, dar în realitate e invers și abia la unele dintre scenele ei din ultimii 5 ani poate, am țipat la ea, pentru a evita mai mult rău. Nici măcar nu am încercat în trecut. Ei spun că mama joacă de mult rolul unei nebune hidoase ca să acopere crima asupra mea și deci să îi păcălească pe toți ceilalți. Au spus că proștii cred că era o ceartă între nebune, deși eu nu am fost niciodată nebună și nu m-am certat niciodată cu nimeni, neavând cu cine și fiind eu un om prea inteligent ca să mă cert cu cineva. Au spus deci din nou că oamenii au fost mințiți că eu și mama suntem nebune amândouă.
Ei spun că tortura și otrava au fost aplicate încontinuu asupra mea fiindcă ceilalți au fost dedesubtul intelectului meu și pur și simplu ei nu acceptă acest lucru și îmi consumă substanța creierului și mă chinuiesc monstruos ca să fie ei deasupra. Nu pot înțelege, cum adică se simt ei dedesubtul meu? Ce îi deranjează? Cine? Eu nu am avut relație cu niciun om toată viața, cum spun toți. Cum m-aș fi simțit eu rău dedesubtul altora? Aș fi simțit ceva durere sau ce? Ce fel de durere? Cum aș fi putut eu omorî din simplul motiv, de fapt bucurie, că există și oameni mai inteligenți decât mine?
Ei spun că problema nu e faptul că eu nu accept să fiu omorâtă prin otravă și f_tere, că de fapt problema sunt ceilalți, care lovesc în mine și vor să mor indiferent de orice, chiar dacă tac, chiar dacă sunt izolată etc.
Din nou ideea că toți au mințit despre mine 35 de ani și că nimeni nu mă mai crede pe mine. Cum adică să mă MAI creadă? Cine? Cei care citesc pe facebook sau pe blogul meu adevărul despre mine?
Aseară m-aui împroșcat cu ură mereu. Nu mai povestesc. Unii spuneau că ei trebuie să mă omoare fiindcă toți vor ca oamenii să nu înțeleagă că am fost bunătatea perfectă și normalitatea încele mai mici detalii, fiindcă oamenii nu ar mai crede în ceea ce e bun. Au spus această idee de multe ori ca pretext de crimă, inclusiv în engleză. Nu e adevărat, am spus, eu chiar am fost ceea ce e bun, în ce fel de lucru bun cu adevărat nu ar mai crede oamenii? Ei au recunoscut că e vorba de ceea ce PREZINTĂ EI oamenilor drept bine, deci de niște minciuni. Deci ar continua să creadă în ceea ce e bun în realitate. Unii râd de astfel de explicații, fiindcă ei cred că eu le inventez și că criminalii reali nu ar vorbi așa ceva față de mine fiindcă e de râs, e ceva ce nici copiii nu ar crede că spun alții, și că ei cred că eu le inventez ca să îi conving pe alții de adevăr. În plus este cert că eu am fost un caz particular, un individ, o excepție și adevărul despre mine ar duce la dreptate pentru mine adică la dreptul la muncă și la studii cum am cerut din 84 și clar nu am avut nicio altă problemă nicioodată. Nu s-ar întâmpla nimic rău cu credințele oamenilor și nimic rău în societate. Tot ieri au început din nou cu ideea că unii au legat opiniile politice ale proștilor de martirizarea vieții mele. Dar de fapt nu e vorba de poilitică deloc, ci doar de un caz social de persecuție și crimă, e vorba de opiniile greșite în mod clar despre un om perfect și mnasacrat o viață întreagă, opinii care îi fac să omoare, dar nu e nicio legătură cu politica.
Familia mea, spun ei, e cea mai vinovată, fiindcă eu eram evident bunătate, iubire și înțelepciune, nimic altceva, și ei m-au respins și masacrat monstruos cu adevărat, spun ei, fără motiv. Ei spun că proștii sunt tratați așa și nu contează bunătatea, înțelepciunea și iubirea. Totuși am fost mereu inteligentă.
Mama iar a vorbit timp îndelungat cu Ovidiu la telefon de două ori în câteva zile, zilele acestea. Ovidiu e un om foarte bogat și ei au inventat că el era Iuda și că a obținut banii vânzându-mă pe mine încontinuu, ca eu să fiu torturată cerebral și sexual. Că mulți alții așa au luat bani și avantaje în societate, spun ei, prin minciuna și cruzimea asupra mea. Iar au intrat de exemplu cei care spun că pe capul meu s-a pus un preț foarte mare. Nu am de unde ști. Au inventat că el mă lovește ca să o apere pe fata lui. Fetei lui, Monica, spun ei, i s-a oferit o viață îmbelșugată și fără griji, nu e vina ei. Ea e un om în toată firea, nu are legătură cu greșelile tatălui ei.
Ieri nu am putut continua povestirea fiindcă m-au torturat și zillele trecute la fel, iar sâmbătă și duminică au făcut vecinii și țiganii zgomote monstruoase, era imposibil. Voi continua acum, mă voi strădui să termin totul în 2 săptămâni, dar ei lovesc mereu, într-un fel sau în altul.
Ideile lor gen ”săraca fată bogată” au fost aruncate odinioară asupra ta, deși tu erai cea mai săracă.
Ei pur și simplu te omoară, nimeni nu vrea să îți reducă intelectul.
E un om prea lucid, nu se poate face nimic. ??? Mereu au spus și asta.
Continuu imediat.

Personalitatea mamei tale și puterea ei în societate se bazează pe minciunile despre tine și ea a mințit în fiecare detaliu din 84. Faptul că tu nu i-ai răspuns ei niciodată cu agresivitate, că nu ai țipat și nu ai vorbit cu dușmănie cum face ea mereu indiferent de orice, deși tu vorbești de bine în mod sincer, a fost interpretat drept prostie și nebunie din partea ta.

Azi a venit Florin la mama cu soția lui Doina și copilul lor mic. A venit ca să aerisească caloriferele, cum spunea Carmen, asistenta mea psihiatrică. Ei spun că și Florin, ca toți ceilalți, a înghițit minciunile despre mine și nu poate crede că mama e un monstru înfiorător. Florin a fost una dintre extrem de puținele mele relații o viață întreagă și unul dintre extrem de puținii oamenui care au intrat la mine în apartament. Odată a venit ca să îmi repare iala de la ușă și a stat ore în șir și a stricat-o mai rău, a trebuit să chem pe altcineva. În același timp, în acele ore și mai apoi, eu am fost chinuită sexual foarte rău încontinuu (f_tă). Din câte îmi amintesc, aproape sigur, dar nu cu certitiudine, am mai pățit cel puțin încă o dată același lucru cu Florin, cu exact aceleași torturi sexuale. Cei din oraș au inventat că el e pervers, dar eu nu pot fi sigură că el mă chinuia sexual de la distanță (f_t) în acele momente. Eu nu am avut de ales, eram singură mereu și uneori aveam nevoie de reparații în casă.

Ieri mama a mers în oraș să îmi ia pastilele de inimă etc., nu cele psihiatrice, și mi-a spus că a venit extrem de greu, că a așteptat ore în șir mijloacele de transport. A trebuit și ieri și azi să meargă și să umble mult pentru formalități birocratice pentru ”taxa de habitat” (pentru colectarea deșeurilor mele menajere), fiindcă eu primisem avertisment pe telefon că am datorii la bugetul local și că îmi vor sista ajutorul social lunar - 500 lei - pentru handicap din această cauză. A trebuit aseară să semnez din nou o împuternicire solemnă pentru ca mama să îmi plătească gunoiul, care nu se mai plătește la administrația blocului, și toți oamenii singuri sau bătrâni sau orice trebuie să plătească personal, prin formalități complicate. Mâine trebuie să meargă a treia oară. În momentul în care scriam aseară împuternicirea mi-am amintit toate mizeriile birocratice prin care am trecut și faptul că unii spuneau că eu sunt de fapt lovită de tot sistemul, inclusiv birocratic, datorită faptului că oamenii sistemului m-au respins total. Uneori cu aberații. De pildă au scos mai demult o lege, spunea psihiatra, că pacienții nu au voie să primească mai mult de un medicament neuroleptic pe zi și psiahiatra de la spital îmi recomandase două. Au scos tot legi absurde legate de medicina de familie, pe care le voi explica pe scurt. Au scos o lege pe care mama nu o știa despre faptul că oamenii cu pensie de urmaș nu au voie să muncească, dar ceilalți pensionari da și ea fusese indusă în eroare de funcționari și i-au aplicat amendă de 4000 lei - enorm pentru noi - și a reprezentat-o tot avocatul Ninel în instanță și apoi a muncit din nou cu pensia ei proprie, altădată a dus-o mașina poliției la Târgu Jiu pentru un proces absurd cu care ea nu avea legătură, altădată mi-au blocat cardul de sănătate - deci puteam muri sau suferi grav - numai pentru că au găsit o sumă de 2-300 lei |(deci 2-3 milioane cum zic unii) pe care o primisem neimpozabilă prin poștă, cum voi explica mai încolo etc. Unii spuneau că și legea lustrației a fost scoasă ca eu să fiu omorâtă și că referendumurile absurde au fost montate pentru ca populația României să voteze să mă omoare. Când trăia tata el mă punea să scriu și să semnez declarații aberante de răspundere că eu în deplinătatea facultăților mele mintale etc. și eu trebuia să scriu aberația, fiindcă altfel mă băteau sau mă torturau încontinuu, nu aveam de ales.

Adineaori am lăsat calculatorul singur puțin și s-a deschis singur la IRP, adică Insititutul Român de Psihologie.
Ei spun că oamenii pur și simplu au dat puterea unor porci care m-au masacrat toată viața. Au spus că a fost un regim de teroare și minciună, dar că cei de pe facebook care citesc ce scriu eu nici nu cunosc tarele sistemului. Că au inventat o serie de legi rele, care lovesc numai în cei săraci și nevinovați.
Când mi-au blocat cardul de sănătate au făcut acest lucru fără avertisment și nici nu știam, dar medicul de familie mi-a spus la consultație. Au pus sănătatea pe card și astfel au legat-o de celelalte subsisteme sociale uneori în mod absurd. Mulți cred că numai eu eram ”victima sistemului” și că restul nu erau loviți dar loveau în mine fără motiv.

Eu locuiesc acum la Voluntari și practic iau ilegal acei 500 de lei, care se dau de către primăria București pentru integrarea socială a persoanelor cu handicap din București, și mai mult ca sigur Voluntariul nu dă. Am luat acești bani de anul trecut, datorită bunăvoinței prietenei de pe facebook Rodica Enache, că altfel nu aș fi aflat de acest ajutor. Abia acum am reușit, cum am povestit, după mulți ani, să îmi cumpăr două articole de îmbrăcăminte, că nu aveam dleoc, deci oricum nu mă puteam integra. Dar în oraș nu am pe absolut nimeni și nimeni nu mă vrea deloc, și era și este otravă monstruoasă de la vecinii de bloc.

”Vărul tău Cosmin e fost prost, dacă el se deștepta, tu ai fi fost salvată.”
Marți 15 octombrie 2019
Părul mamei tale nu e alb, părul tău e alb. Părul tău e alb din cauza torturilor și otrăvii. E adevărat că părul meu e alb în mare parte, dar nu se vede decât parțial la suprafață - adică firele de deasupra de la frunte, căci de fapt, dacă desparți părul la mijloc se vede mult alb. Am văzut-o pe Luiza Dona, fostă colegă de liceu anul trecut și nu avea nici riduri și nici păr alb de exemplu. Unii spuneau că ea e la fel cum erau toți colegii mei de liceu și că îmi voia răul și conspira cu ei împreună, numai că eu nu puteam nimic bănui, fiind om normal.

Unii cred că unii oameni sunt ”înghețați” și astfel nu îmbătrânesc vizibil deloc, nu fac riduri și nu albesc, nu fac cancer etc. Alții cred că nici înghețarea nu există, la fel cum nu există aranjare sau terminare, așa cum spuneau ei mereu că proștii credeau că trebuie să facă cu mine. În realitate, da, eu acum știu adevărul cert, nu există arajare sau terminare a oamenilor nedoriți sau băgțai la balamuc, aceste cuvinte înseamnă doar ceea ce scria în dicționar la sensuri figurate - adică omorâre. Cât despre înghețare, ei spuneau că eu nu pot să fiu înghețată, spre deosebire de ceilalți. Ei spun că vecinii mei din oraș nu doar că m-au otrăvit și ăsta era secretul lor care îi proteja, fiindcă nimeni nu poate crede (? era dovedibil și de fapt numai proștii pot crede că mint sau fabulez, voi explica mai încolo) ci în plus au făcut multe mizerii, de pildă au înghețat creșterea copiilor lor timp de 10 ani fiindcă nu mă vor pe mine și voiau să mor. Acest lucru îi îngrozea pe idioți și dădeau vina tot pe mine, cea nevinovată. Și era tot un secret al lor ca să aibă ei putere asupra altora și să mă lovească tot pe mine. Ideea era că medicii erau și ei îngroziți și mințeau despre mine și mă loveau. De aemenea, așa cum fac ei mereu, au mințit mereu în acte despre copiii care nu creșteau, așa cum fac ei de obicei. Ideea subiacentă era că ei înghețau oamenii tot cumva cu ajutorul torturii cerebrale asupra mea. Ceea ce pot spune cert e că vecinii de sus aveau copii mici de când m-am mutat acolo sau după un an-doi în mod sigur și mă torturau cu multe zgomote, inclusiv cu copiii lor, care tropăiau monstruos și chiar făceau zgomote incredibile pentru niște țânci. Atunci eu m-am dus la ei sus să îi rog să facă mai puțin zgomot cu bromașinile etc. la anumite ore măcar. Au deschis ușa alți oameni care mi-au spus că ei au venit să ia copiii la țară. Și era foarte demult, la începutul șederii mele acolo în mod sigur, că numai atunci au făcut mult zgomot de bormașini atât ei, cât și ceilalți vecini. Ulterior copiii au continuat zi de zi, an de an. Copiii i-am văzut numai de câteva ori, și i-am văzut precis la început, dar nu le-am reținut chipurile.
Ulterior, după 10 ani de stat acolo, unde am stat din 2006, am văzut din nou copiii, și erau la fel de mici. Și semănau cu părinții se pare. Era un lucru cert că acei copii - sau diferiți, poate îi schimbau - erau tot copii mici și torturau cu zgomote aproape zi de zi. Trebuiau în mod sigur să fie cel puțin adolescenți, dar nu crescuseră sau erau alții. Mi se spunea că era monstruos și că cei care mă urmăreau pe mine o luaseră ei razna din cauza secretelor legate de acei copii și tot pe mine mă loveau, dar schimbau mereu echipa care mă observa, sau că din cauza acelor așa zis secrete despre vecinii mei lumea mă acuza pe mine de ceva rău. Deoarece nimeni nu vorbea cu mine, și nimeni nu avea relație de durată cu mine în afară de mama, e puteau să facă orice mârșăvie și nimeni nu ar fi crezut ce spun eu, căci eram considerată nebună, zic ei. Pe de altă parte, mama mea vorbea cu acei vecini ca și cum se știau bine și se respectau, la fel cum ea vorbea cu gărzile din spitalul de psihiatrie - și spunea pe drum că ea a pierdut puterea. Ei spun că e evident că mama îi păcălea pe toți legat de politică și că voiau să aibă ei putere poilitică prin păcălirea proștilor despre mine.
Ei zic că eu am fost condamnată la moarte sau că toți cei care vedeau adevărul despre cum eram otrăvită, încă din blocul doi și apoi în blocul trei, și torturată monstruos, toți trăgeau concluzia că eu fusesem condamnată la moarte. Eu zic că ei mereu creau câte un delir ca explicație - de pildă că eram condamnată la moarte - post factum, după ce se întâmplau diferite lucruri.
Ei spun că de fapt ei mă condamnaseră la moarte din 1984 când aveam 13 ani și a trebuit să vin în oraș fiindcă liceul era obligatoriu și în Voluntari nu exista. Eu spun din nou că totuși nimeni nu m-a întrebat absolut nimic și nu am greșit absolut nimic niciodată, dar ei spun că ei m-au condamnat la moarte numai datorită minciunilor despre mine, pe care ei le-au creat încă de când eram copil mic.
Unii spun acum că numai nașul meu, Liviu Moldoveanu, știe adevărul. Că și lui i-au făcut la fel, că și el albise la păr mai mult dedesubtul părului negru care acoperise părul alb. Că mie vampirii din oraș mi-au păpat tot creierul sau aproape tot. Ei spun că și el a fost otrăvit și persecutat o viață întreagă, dar că pe vremea lui unii au înțeles și i-au dat de toate și pe mine să mă crească, când el avea 40 de ani. Alții spuneau că el a fost un porc la fel ca ceilalți membri ai familiei mele și că el credea aberații politice, și avea ceata lui de nebuni prieteni și familie și serviciu bun și altele. Că el a greșit de mai multe ori și eu nu am greșit niciodată. Că eu am avut numai adevărul și dreptatea de partea mea.
Ideea lor e că acei copii chiar nu creșteau și că acest lucru a fost demult, fără știrea mea fiindcă mie nimeni nu îmi spunea nimeni nimic, cap de acuzare pentru condamnarea mea la moarte de foarte mult timp, și astfel de lucruri au fost puse în cârca mea încă dinainte de 84, și am fost dusă în oraș ca să fiu masacrată de părinți, fiind considerată monstru și cauza mutațiilor genetice ale altora, sau altor rele. Bine, dar părinții mei așa erau dinainte! Și erau părinții mei, cu care vrând-nevrând trebuia să stau și nu aveam pe altcineva, nu erau călăi. Adică vreți să spuneți că eram condamnată din scutece, dar nu mă omorâseră? Unii zic că da, că încă de când m-am născut ei au încercat să mă omoare și apoi nu au avut ce face și m-au dat spre creștere la nașu, unde era căcat și mizerie peste tot, nu era apă curentă sau canalizare, nu se aproba niciodată telefonul, era apă rea la puț - gușă mai mulți vecini și nașa și eu hipotiroidie - nu erau decât vechituri și sărăcie și gunoaie în grădină că oamenii aruncau la noi mult gunoi sau pe strada mea - Mihai Viteazul - și baltă foarte infectă în apropiere cu țânțari etc.
Eu pot explica simplu - dacă acei copii din bloc chiar nu creșteau aveau o boală genetică, nu avea cum să fie din cauza mea ca copil, și eu eram chiar un om perfect și fără greșeală și inteligent și meritam dreptul de a munci și de a studia - și numai astfel aș fi dovedit ce eram și ce puteam face. Eram un intelectual, chiar dacă femeie, deci nu eram de vină, și colegele mele au fost și ele acceptate ca intelectuali, deși erau femei. Diverse boli genetice există și ele sunt în aparență legate de viața unor intelectuali, dar aceia nu sunt de vină și valoarea lor utilă, frumoasă și bună este mult mai mare prin restul lucrurilor pe care ei le reprezintă. Nu are rost să explic totul. Dacă faceți răul asupra unor oameni buni și nevinovați, acel rău lovește alți nevinovați. Bolile genetice sunt în cărți, sunt concepte intelectuale, oamenii puri și tineri și inteligenți merită să aibă și ei o șansă, eu nu am avut-o. Eu afirm din nou: nu doar că nu am avut nici cea mai mică greșeală toată viața, dar am fost cu adevărat un om perfect. Și aș fi putut fi om util și bun între oameni și aș fi putut munci studia și chiar crea ceva bun. Știu, voi ziceți că alții au știut să mă evaluze și că eu sunt proastă și nu știu - dar eu vă spun că au greșit și au mințit, la fel cum au mințit toți așa zis călăii și medici de diverse categorii, de 35 de ani, nu doar psihiatrii, cum voi povesti mai departe și alți așa zis călăi și psihologi și alții.
Despre bătrâna din blocul meu, Ioana, un zdrahon de femeie. Ea avea peste 70 de ani când m-am mutat în bloc și apoi nici ea nu s-a schimbat deci are aproape 90 și arată ca de 70. Ideea voastră, știu, e că vecinii mă acuzaseră și mă omorau. Ioana vorbea foarte urât cu mine de la început și inventa că eu îi arunc păr pe pervaz când îmi aruncau vecinii, cum am și fotografiat (vă dați seama că nu puneam eu păr) și ea a fost cu George, un alt vecin, să îmi deschidă gura de aerisire împotriva voinței mele, deși ea nu avea așa ceva la baie, și apoi țipa în apartamentul ei că ”mă omoară” adică ea credea că o omoară cineva și apoi a țipat peste încă un timp că e ”vinovată” etc. După mai mulți ani ea mi-a pus tortura cu televizorul ei zi de zi de dimineața până noaptea târziu, spunând că ea nu are bani de aparat auditiv, dar asculta peste 12 ore, nu oprea nici dacă ieșea din casă deci, foarte tare.