28 mai 2020, puii de pisică

28 mai 2020, puii de pisică
Înainte de a continua povestirea despre modul oribil și ticălos în care m-au tratat medicii – fiindcă rămăsesem la aparatul cardiovascular, voi scrie câteva lucruri deja subînțelese despre ziua de azi.

Îmi este oarecum jenă să vă rog din nou, ultima oară, de câțiva bani, dar de fapt nu îmi e jenă, fiindcă e pentru viața a doi puiuți. Am reținut că nu ați putut să mă ajutați, am cerut 25-100 lei, ar fi fost bine dacă puteați. Azi am primit ajutor hrană de pisoi pentru cei doi frați motănei, dar, din nefericire, din cauza vremii urâte – frig și umezeală noaptea mai ales - puiuții au răcit, nu știu dacă e gripă, cred că e nevoie de antibiotic. Am sunat la medicul veterinar să întreb cât costă tratamentul și mi-a spus că 60 de lei pentru amândoi și că va trebui să le dau pe guriță acasă zilnic. Dacă ați putea să mă ajutați pentru puiuți, atunci v-aș da numărul contului meu aproape mereu gol, deci nu ar fi o imprudență a unei nebune.

Pe de altă parte, știu că oamenii răi nu au avut milă nici de mine, om în toată firea fiind, darmite să fi avut ei milă de niște pisoiași. La unii oameni e invers ierarhia decât trebuie să fie, și ei au mai multă milă și dragoste față de animale decât față de oameni, deși uneori, ca în cărți, oamenii săraci și oropsiți sunt nevinovați și buni și în general ceva frumos.

Bietele făpturi plăpânde tușesc și strănută mult și unul dintre cei doi e mai rău – după ce a luat boala de la primul – săracul are se pare mult lichid în arborele respirator și respiră greu, se aude hârâiala și stă cu gurița deschisă – boala s-a agravat la el și continuă, dar cu medicament s-ar vindeca...

Bun, trebuie să continui să vă explic. Unii au intrat peste mintea mea iar, ca în anii trecuți, cu ideea că ”vor să omoare din nou pisoii”. Nu e așa. Unii cred că mama mea și vecinii mei sau restul familiei mele sunt o forță, o putere de care ei trebuie să se teamă și pe care să o respecte și că de exemplu acum ei cred că ăia vor să omoare pisoii de care am avjut eu grijă, ca să mă lovească sau ca să scape mama de ei, ei însemnând o cheltuială pentru noi, care nu ne putem permite așa ceva. Ideea este că nimeni nu vrea să mă ajute findcă o respectă pe mama, care se pare că vrea să omoare pisoii pentru a îmi face rău și pentru a scăpa de ei ca orice om normal. Proștii cred - ca întotdeauna de-a lungul vieții în situații similare - că eu sunt idioată și mama deșteaptă și că eu nu realizez că trebuie omorâți fiindcă nu avem bani nici pentru noi. Sau că sunt prea cheltuitoare, adică vreau să cheltuiesc 60 de lei pentru nște pui abandonați, care oricum nu sunt ai mei. Unii cred că numai nebunilor le pasă de niște puiuți de pisică. Sau oamenilor care au suferit ”prea mult” și sentimentul de milă pentru ei a devenit prea dureroasă. Nu e adevărat, nu sunt cheltuitoare, dar mă doare moartea lor fiindcă mi-ați redus cu toții, voi toți, rostul vieții la acești pui micuți și ei sunt și singura mea bucurie și răsplată pe lume. În plus, fiind om bun, admir lucrarea lui dumnezeu care i-a creat așa frumoși și mici și țin într-un fel și la viața lor, nu îi consider doar sursa bucuriei mele și în niciun caz nu sunt inconștientă să vreau să îi țin la mine, acasă, din monet ce nu am bani aproape deloc. Dar acum nu ar fi fost rău să încerc să îi tratez și să îi salvez, poate aș fi găsit stăpâni ulterior. Doar acum, mai încolo dacă s-ar fi îmbolnăvit nu aș fi mai cheltuit așa cum zice mama, am vrut să le dau doar o șansă, fiind ei micuți acum. Poate totjuși i-ar fi luat cineva, sau ar fi fost la vreun adăpost pentru pisici, deși nu cred că e bine. Din păcate mama poate să facă scandal foarte urât dacă încerc așa ceva din banii mei de ajutor de la primărie pentru integrare socială, de 500 lei lunar. Este teroarea că ea urmărește fiece leu cheltuit din propriii mei bani, ca să mă țină în tensiune nervoasă și în batjocura ei și izbucnirile ei nervoase. Am cerut în zadar o sumă mică de bani și la grupurile de animale de pe facebook. Ideea e că toată viața nimeni nu m-a băgat în seamă, nimeni nu m-a respectat sau luat în considerare, fiindcă proștii cred că eu sunt nebună. Ei spuneau că numai nebunii și oamenii foarte săraci sunt tratați așa. Sau că oamenii cred că eu sunt nebună fiindcă un singur om - mama - mă tratează așa. Azi au început din nou cu ideea că ei vor ca eu să mor.

Este adevărat că au lovit în mine aproape toți oamenii întâlniți de mine, zilnic, dar nu am greșit nimic și nu sunt blestemată.
Acum să spun din nou despre azi. Am fost iar la Gheață la farmacie și am cheltuit 22 lei pe niște medicamente necesare pentru mine. Iar au intrat cei cu ”fertich? Nein”. Ei au insinuat din nou că lumea mă lovește, la fel ca din 84 încoace, și nu vor să mă ajute nici cu puiuții, nici cu altceva, deși evident eram lovită, nu doar săracă și singură, fiindcă ei cred că mama mea sau altcineva e ceva puternic și important, dar, spun ei, în realitate eu sunt totul și eu reprezint puterea. Ei zic că mama și familia mea sunt nimic fără mine etc. Și idioții cred că totul merge prost fiindcă eu sunt nebună și vor să mă omoare sau să mă dărâme sau să mă facă nebună, ceea ce e imposibil, spun ei. Totodată e adevărat că din 84 au lovit țintit numai în mine, încontinuu. Au intrat din nou cei cu ideea că ”poporul nu poate să vadă adevărul” adică faptul că familia m-a măcelărit și că nu sunt nebună, că am fost numai binele și adevărul și nu am greșit etc. Alții spun că idioții nu au înțeles nici măcar că sunt geniu. Etc. Dacă aș fi fost geniu, atunci idioții sau proștii oricum nu aveau cum să înțeleagă asta. Niciodată nu am crezut că am fost geniu, dar am fost o femeie inteligentă și într-adevăr un om bun.

Am îndrăznit, fiind puiuții tot mai rău, să cer din nou mamei banii - 60 lei - pentru veterinar. Ea mi-a dat banii, dar cu oarecare scandal în câteva reprize. A intrat un porc peste mintea mea cu ideea că mama face scandal ca să înduioșeze oamenii de soarta mea sau a ei sau a pisoilor.

Fiind totuși ora 5 jumătate mă rog lui dumnezeu să stea ploaia - dacă e posibil - ca să pot merge la veterinar la ora 6 și să ajung la 6 jumătate - fiindcă ea închide la ora 7 seara. Mâine, fiind vineri, e numai colega ei, care are mai puțină experiență. Apoi vin sâmbăta și duminica. Nu știu sigur, puii fiind bolnavi de mai multe zile, dacă mai pot fi salvați sau e cheltuială în zadar, find și ultimii bani din casă în afară de 10 lei care au mai rămas la mama.

Dacă aveam bani aș fi mers de acum câteva zile, când am văzut că s-au îmbolnăvit.
Din păcate nu puteam merge pe ploaie, nu am pe nimeni să mă ducă cu mașina și eu nu pot merge cu proteza mea să mă ud la picior și totodată s-ar fi udat și puii care erau oricum bolnavi.
A fost furtună de mai și cade multă apă acum, în timp ce scriu. Deși eu nu am cerut nimic, ei au intrat din nou cu ideea că oamenii nu pot recunoaște adevărul despre mine, fiindcă eu am fost un om prea bun și deștept și ei m-au masacrat monstruos.

Nu am avut noorc, a ieșit soarele acum vreo 10 minute - dar încă ploua și plouă - acum ora 18. 42
nu mai ajung dacă mă duc
:( :( :(
îmi pare rău de ei, niciodată nu am avut niciun pic de noroc din 84 - în cele mai mici detalii, dar am fost perfecțiunea, deși unii intră peste mine acum cu ideea că eu sunt cel mai bun și inteligent om, dar totodată cel mai urât, deși nimeni nu are motiv să mă urască
???

M-au scuipat și lătrat mult în ultimele ore, acum iar au intrat ăia cu ideea ”îi distrug pe toți”

Le-am spus de multe ori că nu trebuie să distrugă pe nimeni, că nu știu ce vor ei să distrugă, etc. sau că drept cine mă ia, că până și copiii înțeleg că ei spun așa cu scopul de a îi păcăli pe proști că eu vreau distrugerea cuiva sau cu scopul de a mă irita că sunt ei așa de porci etc.

dar nu vor să se oprească, acum iar au zis că iar m-au condamnat la moarte și că eu nu am avut nici cea mai mică greșeală

Din nou vă explic gândirea lor, a unora dintre ei -

”Ei au păcălit întreaga lume că tu ești nebună și tu nu ai fost niciodată/deloc nebună.” De aceea te omoară și îți vor moartea în prezent și distrugerea sau terminarea, fiindcă își imaginează că tu ești ceva anormal și rău.

”tu nu aveai cum să ghicești că ei te condamnaseră, fiindcă nu greșiseși nimic.” Da, și nimeni nu a vorbit nimic cu mine, darmite să mă întrebe ceva.

În momentele în care ei se referă la mine ca ”putere”, niciodată nu se referă la politică, și dintre puteri se referă uneori la puterea solară.

Unii vorbesc din nou despre mine în mod greșit la timpul trecut, (mereu așa făceau) deci mă văd moartă și îmi vor moartea, inclusiv azi despre intelectul meu și spiritul meu, cu ideea că eu eram un spirit prea tânăr pentru nivelul la care mă ridicasem.

Nimeni nu e prea tânăr pentru înțelepciune. Nu m-am ridicat în sensul de cățărare sau tentativă de explorare a lumii - de cunoaștere, ci am muncit, am pătimit prin suferință și am înțeles tot ce puteam înțelege, întotdeauna singură. Eu am fost ca atare, nu am devenit, așa cum crede acea persoană. Eu nu am vină că ei sunt într-adevăr ignobili și impuri și își imaginează aberații despre mine, ca și cum aș fi fost proastă sau rea - cunoașteți genul acela de oameni care tratează ”nebunii” sau săracii sau handicapații cum am fost eu, cu atitudine superioară și ”mămoasă” - de exemplu cum mi-a vorbit Viviana Drumea, care ea însăși s-a oferit să mă ajute când nu aveam nici un leu, deși nu mă plânsesem pe facebook sau altundeva. Eu am tratat-o fără prejudecăți, cu sufletul deschis și cu sinceritate, fără să pretind altceva decât era - ea, un suflet poate bun, dar obligată să se comporte conform uniformei comportamentale față de oamenii nenorociți ca mine.

Ei spun acum, din nou, că, în afara nevinovăției mele, mai era un motiv pentru care nu am ghicit că mă condamnaseră - faptul că familia, colegii, vecinii și mai ales părinții mă tratau cu ură și foarte multă brutalitate încă din 1984, deci nu aveam cum să ghicesc că ulterior era vorba de altceva. ???