partea 3 - abdomen și pelvis, B

Scriu azi , 31 mai 2020.
La început, înainte de 30 de ani, am avut doar reflux gastro-esofagian. Luam de obicei dicarbocalm. După un timp a apărut senzația de arsură în stomac, care nu mai dispărea la dicarbocalm. Refluxul gastro-esofagian acid se agrava în cursul internărilor psihiatrice și umblam pe culoarele spitalului în căutarea unor asistente care să îmi dea dicarbocalm, că nu puteam dormi.

Ulterior, când eram studentă la medicină la cursul de gastroenterologie, mi s-a întâmplat altceva. Eram tocmai la gastroenterologie ca să creadă lumea că asta era cauza aparției bolii, dar, în realitate, s-ar părea că ar fi fost otravă, numai că eu nu bănuiam atunci. Și eu, ca toți proștii, aproape că am crezut că era din cauza influenței profesorului de gastroenterologie. Dar nu am crezut 100%, nu am delirat.Poate că era și influența spațiului specific de clinică unde mă aflam, poate contau și bolile diverșilor pacienți și expunerea lor sistematică de către profesor în cursul său, dar factorul declanșator, cauza, se pare că era altceva, după cum am povestit mai demult.

Totuși, deși ei așa spun, eu nu am nici acum dovezi sau certitudine că atunci am fost otrăvită, în timp ce în blocul 2 și 3 a fost sigur otravă – poate că atunci a fost doar o f_tere asupra creierului, cum spun unii, mai puternică, pentru prima oară în viața mea și singulară totodată, fiindcă avea să reapară numai peste mulți ani. Atunci s-a îmtâmplat ceea ce am povestit pe blogul meu – anume nașul meu a venit la noi la masă, ceea ce era un lucru rar totuși și am început să mă simt mai rău și el și cu mama discutau despre viața de după moarte și pe congelatorul din bucătărie cineva pusese o cutie cu trandafir pe capac, ca de bijuterii. Oricum, ceea ce am simțit era foarte rău, încât am crezut că voi muri. Tata a strigat la mama să se ducă în patul din dormitor, cu ideea ”du-te acolo femeie, că vine toată aia peste tine.” El a rămas pe canapea, cu mâna pe propriul sex. Niciodată anterior nu simțisem ceva așa rău. Acest gen de atac s-a repetat peste un timp, dar cu intensitate mai mică. Fiindu-mi ulterior rău digestiv, am mers la medicul asistent al profesorului, care și el spunea aberații – gen că pe vremea când a fost parașutat în țara asta etc. Sau că el saluta în batjocură, militărește, pe ea și pe el etc. Nu înțelegeam nimic, dar colegii râdeau împreună cu el și probabil că creau un fel de delir politic despre diverse țări în luptă cu România și tot felul de spioni cu diverse meserii și alt soi de delir despre vremea ”ceaușistă”, când existau în mod ocult un el și o ea, care nu erau familia Ceaușescu și locuiau în case diferite. Eu nu am avut niciun fel de delir, nici acestea, și nu am fost sursa niciunui delir. Deci m-am dus la le să îi cer ajutorul și mi-a dat Debridat și nu mai șitu ce. Ulterior, mi-a fost rău de mai multe ori și aveam amețeală și durere de cap asociate răului digestiv cu meteorism accentuat, dar ei spun că acelea erau din cauză că mă f-tea vărul meu Cosmin, el fiind acolo, fiindcă el stătea la telefon de vorbă ore în șir în camera alăturată mie, noaptea. Și mie mi-era rău, dar nu l-am bănuit măcar, nu știu adevărul cert. Odată mi-era tare rău și mă umflasem mult de tot și m-am dus la Urgență – și Cosmin se uita urât la burta mea ca și cum era un număr de circ grețos, iar la Urgență mi-au spus că de vină sunt ”gazele, doamnă”. Adică gazele din intestin.

Apoi am abandonat medicina în anul 5 fiindcă nu mai făceam față fizic, tot corpul mi-era chinuit și eram și presată cerebral – migrene presionale. Am ajuns profesoară la Colegiul ILCaragiale și în blocul trei am descoperit că eram otrăvită, poate nu foarte puternic, dar cârpa aceea și alte lucruri erau dovadă clară. Am mai avut senzații rele digestiv numai după ce am abandonat ”postul” meu din învățământ, mai mult meteorism sau hiperaciditate gastrică, altceva nu era încă.
Medicul Ionescu Viorica, medic așa zis de familie al familiei mele, numită de mama așa înainte de introducerea sistemului medicină de familie, mi-a spus demult – probabil înainte de a intra eu la medicină că am o bilă leneșă și mi-a prescris atunci, demult, ceva pentru bilă.

După abandonarea muncii în învățământ am slăbit până la o greutate normală – chiar și tinerii din liceu au spus că eram prea grasă – și nu am avut aproape nicio problemă de sănătate un timp. Când m-am îngrășat în 2008 m-am îngrășat brusc și am început din nou să am tulburări digestive, la un timp relativ scurt după mutarea mea acolo. Verișoara mea Irina s-a îmbolnăvit de o boală cronică a colonului cât timp făcea masterul în Germania și a fost obligată să se întoarcă în România, ea credea că boala era din cauza mâncării de fast food,ceea ce e posibil.

Cât despre otravă când eram în blocul 3 - a fost reală. Aveam dovezi clare că erau unele produse amare – deși în mod normal aveau gustul bun – și erau produse la reducere, ca și cum ei ținteau în oamenii săraci, cum eram și eu. Deja înghițeam câte o lingură mare când îmi dădeam seama că era gustul modificat, fiindcă gustul amar se simte mai mult la rădăcina limbii. Știu că unii spun că gustul e modificat în bolile psihice – am găsit asta scris, dar cancerul de exemplu tocmai datorită otrăvii apare. Un psiholog - Mitrofan Nicolae, un om bun, care se ocupa de psihologia judiciară - spunea la un curs că ar fi bine să ne exersăm mirosul, fiindcă există un miros pentru casele de schizofreni, un alt miros pentru casele de maniaci sau depresivi etc. Și el tocmai se ocupa de psihologie judiciară, ceea ce vine în acord cu ideea că eram otrăvită fiindcă fusesem condamnată la moarte - ceea ce era imposibil, fiind eu singură din 84 și complet nevinovată. Unii spuneau de curând că nașul meu m-a condamnat la moarte, crezând că eram ceva rău, când, în mod real, eu eram la fel și eram numai binele încă din copilărie. Ei spun că mama jubila în sinea ei că a reușit să îl păcălească și că pentru mama sensul vieții era omorârea mea. Alții cred altceva – că nașul meu era pedofil și un fel de psihopat obsedat de mine și de aceea se uita la mine prelung pe la spate, când mi se făceau poze la mesele din familie, și eu nu bănuiam nimic, ca atunci când eram copil și îmi punea coarne, inclusiv la 15-16 ani, la botezul finului mamei. Că acest lucru ar fi dovedit de faptul că el probabil a zgâriat poza mea din tinerețe de după internarea psihiatrică. Nu știu dacă aceste lucruri sunt adevărate, dar pot spune cu certitudine că nașii mei au fost oameni excepționali, care m-au crescut bine și frumos. M-au scos din ghearele oribile ale părinților. Poza gânditoare și aparent obsedată a nașului meu în fotografiile cu mine era evident ceva studiat, ceva ce se repeta și eu nu aveam habar. E adevărat că nașa mi-a spus o dată că nașul meu avea ceva cu mine, dar mi-a spus că nu poate să îmi spună atunci ce.

Și nu era numai gustul modificat al unor produse. Erau și melci pe care era să-i înghit în salatele cumpărate la pungi, preambalate, care nu puteau fi spălate. Se știe că melcii aceia transmit paraziți periculoși.

Alteori era clar că produsul ducea la otrăvire, fiindcă după un timp, clar pe parcursul digestiei în stomac, apăreau dureri sau usturimi înfiorătoare și apoi, după alt timp, apăreau colici – dureri ale colonului – atât de monstruoase încât urlam singură în casă și care se opreau numai la eliminarea scaunului. În oraș am fost otrăvită foarte puternic și des, inclusiv prin aer – clar era praf foarte mult la câteva zile după ce aspiram foarte bine și nu aveam geamul spre șosea, apoi apăreau arsuri pe piele, nu doar căldură și diaforeză, unele țigări erau monstruoase ca gust și efect toxic, apa de la robinet era evident tulbure, sucurile din supermarket erau evident otravă (nu mai povestesc), vecinii preecis puneau la ghena de lângă mine lucruri rele cu miros oribil care se scurgeau spre ușa mea etc.

la Voluntari, după ce ma-m mutat în 2018, am fost otrăvită mult mai rar și superficial și am avut colici puternice numai o dată sau de două ori.

Este posibil ca unele efecte ale alimentelor sau lichidelor asupra mea să fi fost din cauza agravării unor boli cronice digestive, pe care medicii nu au vrut să le trateze.

Desigur, i-am spus de mult medicului de familie despre arsura și durerea gastrică, dar nu mi-a prescris nimic. Și eu sufeream zi de zi și am continuat să cer, până când mi-a dat, în sfârșit, Emanera de 40 de mg. Mă temeam și mă tem încă să nu fi avut ulcer și să se transforme în cancer, fiindcă aveam dureri în punct fix în vreo 3-4 locuri ale abdomenului. I-am arătat de mai multe ori medicului de familie,care totuși a fost un medic destul de bun, oricum mi-a dat anumite tratamente. La un moment dat i-am arătat un punct în stânga – care producea durere fixă dar nu ca acul, zonă un pic mai extinsă părea, dar cenestazia nu e un mecanism fiabil. Ea mi-a spus că acolo e colonul, nu stomacul. Analizele făcute la cererea medicului de familie au arătat mereu valori crescute, mai ales ale trigliceridelor și, în măsură mai mică, ale colesterolului dăunător. Ea mi-a prescris Lipanthyl, dar eu am renunțat la un moment dat la el, acum iau din nou unul pe zi. I-am explicat de multe ori despre suferința mea digestivă, despre meteorsimul foarte accentuat – și tatăl meu avea înainte să moară. Ea nu mi-a mai dat alte medicamente sau trimiteri la vreo specialitate medicală, dar mi-a spus că ar fi bine să slăbesc pentru a diminua presiunea asupra măduvei și alte neajunsuri și avea dreptate. Însă vorbea cu mine ca și cum eram și copil și nebună, ceea ce nu am fost niciodată. I-am spus de constipația mea cronică și de colicile oribile și ea mi-a recomandat prune uscate. Tratamentul cu Emanera este poate de mai mult de 5 ani încoace. Ori de câte ori uitam să iau Emanera era rău, chiar și după numai o zi.

Din cauza diverselor probleme digestive cronice ale mele m-am dus la ecografie abdomen și pelvis în 2017, la policlinica Vitan, prin intermediul lui Carmen, asistenta de la psihiatrie. Medicului de familie degeaba i-am spus că am burta extrem de mare uneori și că scaunul e mereu segmentat și galben în ultima vreme. Segmentat era de mult, nu știu cât era de galben, m-am uitat mai mult în ultima vreme 2019-2020.
Continui povestirea azi, 31 mai 2020. O mică paranteză în 2018 am vorbit cu fosta mea colegă de liceu, Luiza Dona. După ce am vorbit cu ea, a apărut o altă persoană cu numele Luiza pe pagina me youtube care îmi spunea să nu mai ”răscolesc trecutul” prin povestirile despre viața mea pe internet. În realitate eu nu răscoleam trecutul și am fost de felul meu o persoană foarte tăcută. Nu am început blogul decât în 2013 sau 2012. Anterior, doar mi s-a spus în gând că oamenii au fost mereu mințiți despre mine, inclusiv că răul ar proveni din umilele mele cerințe sau plângeri. Nu era vorba de trecut – mereu am privit spre prezent și viitor – era vorba de un om bun și nevinovat, care își cerea dreptul la viață. Ceilalți sunt cei care, nitam-nisam, mă obligau să mă plâng prin torturi inumane, minciuni, otravă, sărăcie totală și lipsa drepturilor și pe deasupra și izolare și continuau cu toate acestea. Și Luiza îmi spunea mai demult că ea a reușit să se detașeze, dar și eu fusesem detașată de rău și lucruri inferioare de mult timp. Actele medicale mai importante le voi atașa ca scanări sau poze cum am spus, la sfârșitul acestui capitol din povestire, după membrel inferioare.

Așadar am fost la ecografie la policlinica Vitan. Acolo s-a văzut că nu erau bine nici ficatul, nici pancreasul și nici rinichii, stomacul și o parte din intestine neapărând la ecografie. Înainte de a intra la ecografie, pe culoarul policlinicii, s-a așezat lângă mine să aștepte o femeie mai în vârstă, dar care nu arăta de peste 70 de ani, cum spunea că are.

Voi continua totuși mâine,1 iunie - cum spuneam trebuie să termin în 2-3 zile acest vademecum.