Mi-am amintit acum că am omis să scriu despre sânii mei - poate fiindcă erau mai la suprafață. Am povestit că o vânzătoare de la lenjerie, când eram suplă, m-a admonestat cu ideea că eu nu am nici ce băga în sutien, când a trebuit să cumpăr unul. Mie nu îmi plac sutienele deloc și mi se par incomode, dar am fost nevoită să port, din motive de estetică și pudoare. Eu am avut de la pubertate sânii mici și lăsați și urâți. Nu am fost complexată de acest lucru. Totuși, m-a deranjat că sânii mei au crescut mult prea mult în ultimii ani, poate din cauza dozei foarte mari de prolactină care a reieșit la analize sau și datorită altor motive. Ei spun că au vrut să îmi crească sânii artificial dinadins pentru a îi păcăli pe oameni că aveam aspect vulgar. Mameloanele au crescut enorm. Oricum, simt uneori că îmi lipsesc sânii mei personali, așa cum erau, chiar și când eram mai grasă. Dar problema mai mare este am fierbințeli peste tot, mai mult sub sâni și transpirația are miros respingător, oricum nu e normal și e numai la câte un sân, de obicei la dreptul și pute groaznic - probabil unele efecte ale otrăvurilor. Transpirația, fiind toxică, irită pielea și dă adeseori mâncărimi.
Mâine voi continua cu cardiovascularul.
Azi, 29 mai 2020. Iar continui de unde eram. Acum sufăr mult de fierbințeală în obraji, mă înroșesc și arde toată fața și toracele. Nu știu ce este, dar pot spune că această problemă era prezentă în viața mea de vreo 3-5 ani mai pregnant – poate e de la plămâni din cauza țigărilor și altor otrăvuri de la vecini.
După ce am sărit pe fereastră în 31 decembrie 1998, am observat că aveam sternul diform, nu știu din ce cauză – ori poate mi s-a părut. Oricum am observat această diformitate la bătrâni – poate e doar o părere datorată atrofierii mușchilor – de pildă la tanti Piri, care avea anevrism. În perioada ulterioară săriturii mele am avut dureri foarte puternice de stern – sau așa le percepeam eu – dar poate era altceva, de pildă inima, dar oricum, anterior acelui eveniment tragic, nu avusesem probleme cardiace.
Problemele cardiovasculare din viața mea au apărut nu la mult timp după ce m-am mutat în blocul trei (din câte țin minte chiar înainte de 2010). Pur și simplu au început să mi se umfle picioarele foarte mult, în mod brusc, anterior nu avusesem această tulburare. Mulți ani la rând i-am tot spus medicului de familie – dar nu m-a ajutat, poate și fiindcă eram tânără, sau fiindcă aveam multe alte probleme în abdomen, nu știu de ce. Erau unii care intrau peste gândul meu cu ideea că eu sunt otrăvită (chipurile fiind condamnată) și de aceea medicii nu vor să mă trateze. Mereu ideea aceea a etiologiei – și medicul de familie se referea la cauză – de exemplu am avut valori imense ale prolactinei și am întrebat dacă nu există un antidot, antiprolactină, și a spus că da (poate nu era esențial să mi se dea) dar ei nu cunosc cauza, deci nu au cum să îmi prescrie nimic. Mie mi se pare o idee greșită, o prejudecată rea ideea că medicul trebuie neapărat să caute cauza înainte de a trata – în cazuri clare, chiar dacă nu există analize sangvine sau altele, recent instaurate oricum – medicul e dator să ajute pacientul care cere ajutor, adică să trateze simptomul, că boli sunt destule.
Am postat pe facebook după 2010 poze cu picioarele mele umflate și roșii (după mai mult timp), sau le-am păstrat în primul aparatul foto,dar problema fusese de mai demult, doar că nu o fotografiasem. Nu am știut ce să iau, nu mi s-a dat nici măcar trombostop ca recomandare. La un moment dat mai demult, problema a devenit cronică și îmi îngreuna deplasarea, nu mă puteam încălța fiindcă nu mai încăpeam în nimic. Am continuat să cer medicului de familie, și i-am arătat și explicat clar cum este. Medicul îmi lua mereu tensiunea și nu aveam nicio anomalie – mereu tenisunea mea din tinerețe, mereu cam 12 cu 6. Mi-a recomandat al un moment dat să nu mai mănânc sărat deloc și nu mi-a dat niciun ajutor medicamentos. Nu am mai mâncat sărat deloc și problema a persistat și s-a agravat din nou periodic, din când în când. (poate era o vreme când unii au pacienți au fost otrăviți cu sare sau piper toxice, cu cafea, cu zahăr și țigări și starea lor se ameliora dacă eliminau așa zis viciul, dar pe mine m-au otrăvit cu alte alimente. Abia nu de mult, prin 2015-2016, în prezența unei alte femei și a asistentei probabil , dna doctor de familie, fără să îmi dea trimitere pentru cardiologie, pipăind din nou piciorul meu umflat, mi-a pus diagnostic de hipertensiune arterială, care a intrat în sistemul de medicamente compensate și mi-a prescris Tertensif. Chipurile abia atunci era prima oară în mod cert când găsea valori crescute ale tensiunii arteriale la mine – dar mi s-a părut neconvingător glasul ei când le-a găsit și cred că nici atunci nu aveam tensiune mărită. Se pare că mi-a prescris Tertensif pentru efectul lui diuretic, adică de eliminare a apei – și eu am început să iau, dar cu inima îndoită, cu teama că îmi distruge funcționarea aparatului cardiovascular, din moment ce nu eram hipertensivă.
Totuși, după tratamentul cu Tertensif, picioarele nu s-au mai umflat o vreme, apoi au început din nou să se umfle, dar mai rar. La un moment dat, înainte tratarea cu Tertensif, a fost așa rău, încât a trebuit să chem salvarea. Am stat cu picioarele sus, dar nu se dezumflau nici după o zi și-o noapte. Mama era cu mine când a venit salvarea și a început să vorbească așa cum știe ea să facă pe firoscoasa față de unii, pomenind de dna dr. Ionescu Viorica, care posibil murise și care locuia pe srtrada Occidentului. Totuși, medicul acela de pe salvare a fost prima și singura care a îndrăznit să pună diagnosticul adecvat de troboză venoasă profundă, dar nu mi-a prescris nimic și a spus că merg la spital a doua zi. A doua zi erau deja vreo 3 zile de când era umflat și începuse totuși să se dezumfle. Eu am ajuns la spital și speram să mi se dea un tratament sau un remediu pentru acest simptom cronic. Am spus unui medic de gardă toate simtomele digestive și altele de care sufeream – ei m-au trimis acasă, după ce pe hol recepționera spunea că sunt mulți ani de la amputație și nimeni nu poate fi tras la răspundere, (eu nu trăgeam pe nimeni) fiindcă a fost făcută în condiții de urgență. Ideea era că umflarea se datora amputației, și de aceea am făcut contra cost, cu banii mei puțini, un examen eco doppler la bont, dar nu a ieșit nimic relevant și la bont erau multiple ”artefacte” datorate amputației, dar în rest venele erau, atunci, bune.
Continui în curând
azi am trecut pe lângă locul unde fusese grădina copilăriei mele și unde azi s-au ridicat 3 vile, două mai cochete, una luată de niște chinezi, din câte știu.
De acolo sau din apropiere se auzea o melodie dintre melodiile în limba engleză de pe casetele tatei, pe care le-am ascultat în 1989, forțată fiind de împrejurări.
Acum voi asculta din nou concertul Elvira Madigan și tocmai am descoperit că a murit la 21 de ani, numărul concertului lui Mozart și că semăna cu mine puțin. Cine a dedicat ei acest concert al lui Mozart? Acum ascult obsedanta simfonie numărul 40.
Am terminat o carte care trena pe noptieră, Omul duplicat de Jose Saramago.
Mi s-a spus din nou că unii oameni vor să mor, fiindcă nu vor să fie spus adevărul despre mine.???
Ce problemă au încât nu vor să fie adevărul?
Cine?
Ei repetă de sute de ori că întreaga lume mă urăște findcă ei toți cred că sunt adevărate niște minciuni gogonate despre mine.
Poate că mereu apar alții care consideră necesar să îmi spună că lumea mă urăște, deși evident am fost izolată din 1984, deci fără activitate socială și nimeni nu mă cunoaște și nu mă poate urî.
Continui despre cardiologie
În 2017, când am fost și la analize sangvine și ecografie abdominală la policlinica Vitan, unde lucrează medicul meu psihiatru Raisa Cârlig și asistenta ei Carmen, am fost și la un medic cardiolog, nu știu cum se numea. Acest medic a fost bun, mi-a făcut și EKG și m-a și consultat și ascultat. Însă nu mi-a dat diagnostic și am rămas tot cu hipertensiune artrerială. Totuși, explicându-i simptomele mele – oboseală și durere în piept la orice efort de fiecare dată, umflare picioare și glezne invariabil și claudicație certă la piciorul drept (aceea dă dureri extrem de tăioase și profunde și impredictibilă, bruscă în mușchiul gambei și te face să te oprești din mers, dar mie mi se întâmpla noaptea mai ales) și mai avea și durere tăioasă undeva inghinal, poate artera sau vena inghinală, nu știu ce era, nu a mai fost după un timp de la tratamentul lui - el mi-a dat un tratament oarecare – mi-a lăsat Tertensif, a adăugat pentoxi retard pentru claudicație – care mi-a fost util și a fost scos de alt medic cardiolog tânăr anul trecut 2019, și nu am mai avut acele probleme. A mai adăugat și concor de 5 mg – dar parcă era la început Concor cor, o variantă mai slabă, nu știu de ce m-am trezit cu Concor de 5 mg și nici nu știu sută la sută cât din acea durere era angină – oricum durerea iradiase uneori pe braț, ca la carte.
În 2019, am cerut de la medicul de familie o trimitere la cardiologie și am găsit un medic tânăr care lucra cu CASMB.- cu cei cu consultații gratuite. El mi-a făcut mai multe analize, inclusiv sangvine, mai ales pentru determinarea factorilor de risc, care au ieșit, ca întotdeauna, crescuți - valori abominabile ale grăsimilor în sânge - și mi-a făcut și EKG și ecografie cardiacă, numai testul de efort nu puteam, având proteză la piciorul stâng, deci îmi cădea proteza pe bicicleta înaltă. A descoperit mici anomalii la EKG dar oricum EKG la mine e pe două picioare diferite. El mi-a dublat doza de Concor, în urma plângerilor mele privind rezistența la efort - chiar la mersul pe stradă și mi-a scos pentoxi retard, mi-a adăugat Aspenter și Lypanthyl și Omacor, datorită valorilor foarte foarte mari ale lipidelor în sânge - probabil din cauza steatozei hepatice. Acest din urmă medic mi-a dat diagnosticul angină pectorală, menținând HTA stadiul I, risc adițional foarte înalt. Nu știu dacă din cauza tertensifului sau altui lucru, am început să am tesniunea minimă mai mare - adică 12 cu 8. Acele dureri nu au mai fost, dar unii spun în gândul meu că astfel inima a fost făcută un pic prea leneșă.
În poza de mai jos, unul din actele din 2019:
Voi continua mâine cu abdomenul și pelvisul.
Capul mi-e strivit, mă simt rău ... totuși azi nu am mai avut sete oribilă, mi-amintesc că, de multe ori, au intrat unii cu ideea că îmi trebuie tratament pentru diabet, că medicii nu vor să recunoască, fiindcă oricum aveam mereu glicemie crescută și am avut și valori mari ale hemoglobinei glicozilate.. Nu știu dacă am avut sau am diabet... Mi-am amintit azi fără să caut pe net - nu știu sigur - că în diabet cresc uneori trigliceridele foarte mult și la mine e prăpăd.
acum iar au intrat unii care spun că mie îmi trebuie dializă, dar medicii nu vor să mă trateze
alții zic că medicii sunt legați de mâini și de picioare și că poporul vrea să mor, nu medicii (?) datorită unor minciuni clare despre mine, nimic altceva.
Bine, dar atunci e simplu - să fie adevărul, nu e un adevăr urât.
Alții zic că pentru ei e inadmisibil ca un om total nevinovat să fie omorât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...