partea a 3-a - abdomen și pelvis A

Azi, sâmbătă, ora 15. 32 Am de continuat povestirea de ieri. Mai întâi despre ziua de azi.

Grindină cu bucăți de gheață mai mici de 1 cm diametrul, dar multe.
Ploaie puternică, fulgere, deși azi a fost relativ rece - 21 grade.

Ei spun că oameni manifestă o cruzime hidoasă în uciderea mea, un om singur, sărac și bun și numai puțini mai cred că eu reprezentam ceva politic sau un grup de mai multe persoane, când de fapt am fost singură.

Azi am fost iar la ”gheață”.
pe drum m-au scuipat cu aceleași idei de totdeauna, printre care, de data asta în engleză, ideea că așa trebuie să fie și ei nu pot să îmi lase viața, fiindcă ar fi un scandal monstruos. Ei spun că eu nu realizez cât de departe merge minciuna celor răi sau proști și că toți oamenii au mințit despre mine, în așa fel încât proștii chiar cred că eu eram nebună sau rea sau proastă etc.

Este o idee josnică, infamă, greșită - oamenii nevinovați și buni nu trebuie omorâți pentru evitarea unui scandal, nu mai explic totul. E oripilant chiar, dar știu că nimeni nu mă cunoaște și că m-au izolat și în acest scop.

Unii spun că tocmai de aceea vor să mor eu, findcă e o rușine imensă ceea ce mi-a făcut lumea, cum m-au lovit, torturat, persecutat etc.
Mereu aceeași idee - tocmai asta este - ideile de genul acesta se asociază cu tot ce e rău și dăunător moral, cu toată partea rea a omenirii și cu lipsa de umanitate în general, cu îndeletnicirile rele etc. Nu e un lucru bun, pe mine nu avea nici cine să mă apere, nici cine să mrăturisească adevărul, așadar am fost obligată să spun eu totul - dar ei zic că oameni care pur și simplu nici nu au existat în viața mea și care nu știu nimic despre mine au mințit despre mine.
În postarea următoare voi continua cu mici adăugiri și apoi abdomenul și pelvisul.

Îmi este tare rău, îmi arde fața prea tare și am pielea roșie.
Unii au intrat peste mine cu întrebarea ”ea nu se gândește niciodată la oameni?” ca și cum întrebau această aberație despre mine pe altcineva.

Cred că vă dați și dvs seama că am fost o persoană normală întreaga viață, deci nu m-am gândit niciodată la oameni, fiindcă am fost singură. Am avut doar câteva relații distante și succinte cu alte persoane, nu am fost niciodată în situația de a mă gândi la vreun om. Dialog sau comunicare normală sau activitate comună cu alții nu am avut decât foarte puțin, prin urmare nu aveam cum să mă gândesc la oameni de una singură, așa e normal și bine. Probabil că nu mă credeți că am fost un om perfect și atâta tot.
Recunosc, un bărbat mult mai în vârstă m-a sedus, cum am povestit, la vârsta de 17 ani, am crezut în mod absurd că m-am îndrăgostit de el - într-un fel asta era - și el a fost singurul om la care m-am gândit întreaga viață.
În rest, cred că vă dați seama că nu m-am gândit niciodată, absolut niciodată la cei de pe facebook, deși le văd postările sau imaginea în fotografii. Și de fapt la nimeni, aceasta a fost încă una dintre calitățile mele.

este posibil să fie nebuni care cred că eu eram egoistă și asta se exprima în faptul de a nu mă gândi la ceilalți, dar e exact invers - am fost altruismul absolut, înțelegând aproape dn copilărie că omul trăiește pentru ceilalți, nu pentru sine.

Era vorba mai sus de faptul că nu aveam fantezii sau reverii legate de oameni - înfățișarea lor sau viața lor nu au produs vreun fel de imaginație sau gândire rumegată în sinea mea - niciodată nu m-am gândit în mod absurd la alții, dar, ca om, am fost gândul bun și atitudinea mereu de pace, ajutor și iubire față de oameni în general și bucuria întâlnirii oricărui om oarecare, deși rar.

am scris că voi continua povestirea, dar nu a fost posibil - dar voi termina capitolul despre probleme medicale în mod sigur până miercuri, fiindcă joi voi merge în București la un medic gastroenterolog, cu rezultatele la analizele CT, care, în mod bizar, au ieșit toate bune, deși ecografiile - mai multe din trecut plus simptome goraznice și obiective, de exemplu scaunul mereu segmentat și galben - arătau răul

După ce termin blogul - ceea ce va fi sigur vara asta findcă mai am doar capitolul despre internet și încă unul scurt la final, voi trimite peste tot unde pot, dar va fi bine și fiindcă îmi voi fi îndeplinit datoria și voi trăi numai în prezent și viitor, fără să mai fiu strivită de povara trecutului, pe care totuși trebuia să o scriu, sperând drepturile și mai ales să nu mai fiu otrăvită, cel puțin dreptul sfânt la viață

este adevărat că am fost și obiectul unor abuzuri medicale - așa cum am scris - cred că ați înțeles de mult că tot ce am notat a fost adevărul curat și că meritam viața, că oricum, în ciuda torturilor, nu am greșit nimic

sentința lor e că oamenii buni nu pot crede adevărul scris de mine ca un strigăt de ajutor al unui om bun, fiindcă, spun ei, oamenii buni au devenit servitorii îndobitociți ai celor răi sau că ei nu pot concepe că există și răul sau oameni răi cu adevărat, deci își imaginează că eu am avut halucinații sau delir cu adevărat, deși nu au vorbit cu mine și aveam dovezi pentru orice ??!!

în seara asta m-au torturat monstruos cerebral mai multe ore încontinuu - laolaltă cu amenințările de moarte și ura de rigoare

Nu are rost să mai insist. Mâine trebuie să termin aproape tot ce era despre problemele abdomen-pelvis

Ei spun că e incredibil că un om fără nicio greșeală cât de mică să fie călcat în picioare toată viața încontinuu, așa cum spunea tatăl meju vitreg că va fi întreaga mea viață, încă de când eram copil - 13 ani.

31 mai 2020, ora 12 ziua

Ieri nu am putut continua povestirea fiindcă am suferit tortură cerebrală monstruoasă. Am fost mult timp foarte înfierbântată la față și partea superioară a toracelui și roșie și apoi au continuat, încă și mai puternice, durerile de cap și amețeala. De asemnea, transpirație abundentă.Ei spun că familia mea mă omoară și restul lumii nu vrea să audă de mine și nu le pasă.

Ei spun că ieri am fost f_tă monstruos, că, practic, m-au masacrat, cum au făcut de atâtea ori. Erau unii cu ideea că proștii credeau că eu trebuie să fiu f_tă ca să meargă treburile bine pentru ei și în mod cert asta nu e adevărat. Ieri a intrat unul care spunea că a posti 14 zile ca să mă poată f_te, adică să mă tortureze cerebral monstruos.

Ei spun că, de multe ori când am fost f_tă sau torturată în alt fel, cei răi au inventat că eu eram agitată sau nervoasă etc. Pe de o parte, deși lucrurile rele se întâmplau fiindcă ei mă loveau monstruos, ei i-au mințit pe oameni că răul era din cauza mea, că eram agitată. Azi, la sculare, mama iar m-a atacat verbal cu ideea agresivă și mincinoasă ”linișteștete/ te-ai liniștit/ nu te-ai liniștit, vorbe grele și rele pe care ea le rostește față de mine din când în când, fără motiv. Unii spuneau că am fost un om foarte calm toată viața, dar proștii au inventat că nu eram trează sau aveam aplatizare afectivă etc. numai fiindcă am fost un om inteligent, care nu se putea enerva din fleacuri.

pe de altă parte, ideea lor că eram agitată când eram f_tă de fapt fără să fiu agitată, această idee le dădea gir să mă f_te (eu nu știu ce e acel lucru, dar, fiindcă medicii de diverse specialități mințeau, spun și eu că mă f-teau, deși era poate adesea doar tulburare somatică și nu psihică) deci, idioții credeau că trebuie să fiu f_tă ca să fiu calmă și să le meargă lor mai bine

Tot ieri intraseră, la un moment dat, unii cu ideea că nivelul glucocorticoizilor e la maxim și totuși încă nu se poate - în ultimii doi ani, de când stau la Voluntari, ei spun uneori ”încă nu se poate”, cu ideea pe care am înțeles-o mai apoi, să se poată să mă f_tă, fiindcă aveau această idee cu puțin înainte să mă tortureze monstruos cerebral, în diverse momente. Totodată ei vor să mor.

"Nimeni nu are interesul să te distrugă, toți vor să te omoare.”

Vă dați seama, dacă ați înțeles cum m-au lovit real, nu doar în cuvinte, din 1984, cât de urât și greu îmie să vin în oraș la gastroenterologie, mai ales fiindcă șoferii de taxi mă lovesc de mulți ani - și oricum am fost lovită aproape zi de zi din 1984, în diverse moduri. Dar să merg la dentist, eventual să fiu otrăvită, mai ales că toți cei care aruncau diverse idei peste mintea mea voiau să mă omoare. Deci e absolut necesar să scriu adevărul, azi voi continua cu abuzuri sau agresivitate a medicilor din viața mea, mă refer la medici, nu la psihiatri. Plus problemele reale din corpul meu. La un moment dat voiau să dea impresia că ei cred că eu sunt ipohondră, deși niciodată nu am avut grijă exagerată față de sănătatea mea. Sau că erau iluzii, tulburări psihice sau f_tere tot cea ce simțeam, în timp ce eu aveam probleme reale, concrete, obiective, vizibile etc.

Ei spun că nu pot să trezească oamenii la realitate.
Oarecum sunt eu acuzată că nu i-am trezit pe oameni la realitate, ca să nu mă omoare. Nu am cum și niciodată nu am avut cum să îi trezesc la realitate și acum sunt tot singură ca întotdeauna și scriu adevărul pe facebook, dar oricum cei de pe facebook nu sunt deloc interesați de persoana mea, ca întotdeauna.

Alții au ideea că ”absolut toți au mințit, nu le rămâne decât să o omoare.”

Unii credeau că oamenii nu au înțeles că eu sunt ”omul din spatele faptelor bune.” Nu mă consider așa ceva, dar, după cum spun toți, și în engleză, este vorba de o crimă abjectă, și de fapt nu trebuiau să mă omoare. Îndrăznesc să spun că nu trebuie să mă omoare nici fiindcă am anumite probleme de sănătate trupești, nu psihice. Unii poate așa cred - și de asemenea falsă e și ideea lor că trebuie să mor fiindcă am ajuns la menopauză. Puteau să mă trateze de diverse boli și ar fi fost mai bine. Unii credeau, ca sectanții despre care se vorbea în copilăria mea, că nu trebuie să fiu tratată de medici, că trebuie să fie totul natural. De mai multe ori au refuzat ajutorul medical, poate în mod greșit. Unii spun că nu există ajutor medical. Aceștia toți greșesc și vă pot explica clar, dar nu mai pierd timpul cu așa ceva.

Dacă din viața unui individ fac parte numai morții, atunci acel individ este complet singur, fiindcă morții fac parte din psihicul personal al individului.

Această idee de mai sus e a mea, dar ei au repetat-o după ce am gândit-o eu.

continui în curând tot aici despre necazurile legate de abdomen și pelvis

Mai întâi voi adăuga câteva lucruri pe care am omis să le notez în primele părți și după aceea voi trece la abdomen și pelvis propriu-zise.

Ieri mi-a fost rău tare și am avut și transpirații profuze. Mi-am amintit că uitasem să notez acest simptom – de mai mulți ani au apărut, din când în când ore de transpirație extrem de abundentă, mai mult ca ieri – astfel încât îmi curgeau picuri pe nas, așa cum am văzut odinioaăr la nașul meu. Deci diaforeză. Acest simptom s-a vindecat de la sine, a dispărut. Nu știu din ce cauză era – eventual otrava din țigări sau aer. Probabil că am spus din nou medicului de familie în zadar.

Am uitat să notez și despre coloana vertebrală – care nu știu dacă e afectată și la nivelul toracelui, dar unoeri doare la spate, rar. Poate din cauza unei scolioze, poate din cauza purtării protezei la piciorul amputat – voi nota totul despre coloană la partea despre abdomen.

Nu am notat aici despre policlinica Iancului, un stabiliment creat lângă piața Iancului, deci aproape de locul unde locuia Irina, colega din liceu. Era o clădire veche și nerenovată, cu scaune vechi și ziduri roase. Acum mai mulți ani, eu nu am găsit pe internet niciun loc unde să merg să fiu consultată pentru problemele mele medicale gratuit pe baza asigurării medicale, care era pe baza amputării piciorului și ”certificatului” de handicapat. Poate nu erau, poate au apărut ulterior în diverse clinici private, și astfel eu am mai mers la medic în 2018-2020. Policlinica Iancului era singurul loc unde puteam merge să mă ”caut”, cum se spunea la țară demult și la fle spunea și Irina, ușor malițioasă, către mine. Dar medicul de familie nu m-a trimis nici la cardiolog, nici la endocrinolog etc. Irina a devenit endocrinolog (și Luiza parcă). La Iancului veneau și pacienți cu plată, dar prețurile nu erau așa mari ca în alte părți. Acolo am mers eu la doctorița Mogoș pentru ceara din urechi și am mers și la dermatologie la o altă doamnă, când am avut problema eliminării prin piele a unor secreții de culoare albastră-cenușie-verde mai mult timp. Dermatoogul însă, după consult, m-a trimis în aceeași clădire, la endocrinologie. La endocrinologie era un bărbat în vârstă, care nu m-a ajutat defel și nu mi-a dat vreun diagnostic. M-a cântărit și, într-un mod straniu pentru mine, mi-a spus că voi și pierde din greutate și problemele mele vor dispărea. E adevărat că ulterior nu am mai avut scurgerile albastre, despre care voi aminti puțin mai încolo. Atunci au intrat unii în gândul meu ca și cum erau acel medic și îmi spuneau că eu îi lăsasem o impresie bună – ca și cum mă judeca ce fel de om eram, ca și cînd cineva îl mințise că eram altceva, ceva superficial, vulgar sau nu știu ce. Gândul lor mai spunea atunci că aveam un ”diabet bronzat clar”. Mai demult intrau peste mine cu ideea că mă vor duce la Parhon. Ieri a fost cineva în gândul meu cu ideea că eu am cancer endocrin. Am observat scaune vechi din copilăria mea pe holuri și la policlinica Vitan, unde am mers la psihiatrul Cârlig Raisa.

Acum voi trece la miezul problemelor abdominale în poastarea următoare.