Abuzuri sau necazuri medicale, partea a doua – trunchi și membre superioare, A

Abuzuri sau necazuri medicale, partea a doua – trunchi și membre superioare, azi 25 mai, 2020

Încep cu membrele superioare.
În ultimii 10-12 ani am avut foarte puțini bani de haine și foarte puține haine, uneori de la second hand sau de pomană. Am constatat că, la multe bluze sau pijamale sau tricouri cu mânecă lungă, mânecile sunt extrem de lungi pentru mine, deși bustul este normal sau scurt. Aceste bluze au apărut chiar mai demult, eu mă întreb cum pot oamenii să aibă mâini așa lungi. Unii spuneau peste mintea mea că acelea sunt bluze simiene (pentru maimuțoi – pentru oameni făcuți să se cațere în copaci). Nu știu, poate că eu aveam mâini prea scurte…

De când eram tânără unghiile mele erau transparente, foarte subțiri și friabile. Medicul Pană, medicul meu de familie, mi-a recomandat odată, mai demult, să iau calciu în fiecare an în anotimpul rece. Nu am avut bani. În ultimii 2 ani am mai luat și astfel unghiile s-au mai întărit puțin. În prezent încă sunt la modă unghiile false sau prelungite, cu modele diverse, cu biluțe etc. Și Irina, verișoara mea, își făcea unghii lungi în anul 2012, când încă stătea în București și am întâlnit-o mergând la înmormântarea bunicului nostru.

Problema principală privind mâinile a fost neuropatia periferică. Acest simptom – amorțeli și dureri ușoare a început când eram studentă la medicină, deci când aveam vreo 30 de ani. Am fost ulterior la diferiți medici, am întrebat poate 8-9 medici în total și nimeni nu mi-a spus ce să fac sau care putea fi cauza. Am făcut analize sangvine de mai multe ori. Unii mi-au spus în gând, așa cum fac ei de obicei, că e vorba de un diabet vechi netratat, că medicii nu au vrut să recunoască adevărul, să mă ajute sau să mă trateze dacă era diabet. Parcă nu aș crede. Oricum, dacă era diabet, aș fi avut ajutor financiar mai mare de la comisia pentru handicapați și aș fi avut bani să țin regim și să iau medicamente, să duc o viață mai ușoară. Dar am avut în 2018 doar diagnosticul de prediabet, având valori mari ale hemoglobinei glicozilate. Pentru picior amputat și protezat nu se dau decât 60 de lei, iar pentru diabet era cam de 10 ori mai mult, fiind mai mult decât se dă pentru boală psihică. Am înțeles că Milgamma, un medicament destul de scump, poate să mă ajute. Am luat mulți ani, au fost și ani în care nu am luat. În ultimii ani am descoperit un medicament similar, dar mai ieftin și cu effect parcă mai bun – Neuromultivit, care și acesta s-a scumpit de o vreme. Fără această pastilă nu pot ”funcționa”, nu am nici cum să mă șterg la fund.

La un moment dat, în 2017, au intrat pentru prima oară peste mine unii în limba germană, în care cunosc numai câteva cuvinte. Spuneau ceva despre Augen – adică ochi, atunci când eu atingeam ochii mei - și mai aruncau câteva din puținele cuvinte germane pe care le știu. În perioada aceea, cu vobele lor în germană, a fost tare rău – amorțeala mîinilor era foarte puternică, de mai multe ori m-am trezit noaptea cu ambele mâini foarte tare amorțite, prinse în poziție de brâncă sau gheară foarte strînsă și îmi trebuiau zece minute poate să îmi revin puțin. Anterior, din câte țin minte, adică în perioada 2015-2017, nu mai știu în ce an, mâna stângă parcă mi-a amorțit tare rău pentru 2-3 luni de zile, timp în care puteam folosi bine doar 2 degete – fusese ceva rău noaptea, ca un fel de atac cerebral sau spinal (medular). Erau unii peste mintea mea, în astfel de situații, cu ideea că mi-a fost prinsă măduva. Eu m-am plâns de multe ori în zadar medicului de familie despre aceste amorțeli – iar Milgamma am luat-o fiindcă eu știam despre ea. Medicament scump, care nu se compensează dacă nu ai diagnostic adecvat. Amorțelile mâinilor au fost însoțite și de amorțeala piciorului drept dar numai arareori. Într-una din cele două dăți când am avut una dintre mâini, nu mai știu sigur care, amorțită rău timp îndelungat, medicul de familie mi-a dat să iau un remediu naturist de la Plafar, Apimag – prima oară mi-am revenit, dar poate nu din cauza Apimagului ,apoi nu mi-am mai revenit adoua oară. De când scriu pe internet am adeseori amorțeli, mai ales seara, și scriu greu în unele zile, dar probabil că gimnastica aceasta e benefică. Desigur am și senzație de înghețare a degetelor – circulație periferică proastă, odinioară am luat gingko biloba, dar vă dați seama că nu aș fi mai avut bani de așa ceva și oricum iau destule altele.

După ce voi termina și ultimul capitol – despre membrele inferioare – voi căuta ce dovezi, acte medicale scanate, mai am, dar pot spune că lipsesc din nou din dosarul meu – uneori, repet, lucrurile îmi erau luate – poate să mai fie în oraș, voi mai merge odată, dacă nu voi găsi voi posta ce mi-a rămas mai important. În ce privește brațele și antebrațele – am avut uneori dureri mari și trebuia să țin brațele ca și cum aș fi răstignită, deasupra capului. Părul axilar a devenit – poate și datorită vârstei, în mod normal – mai rar și lipsit de vitalitate, dar încă există și uneori se mai reface. Unghie coroiată nu am decât la indexul de la mâna stângă. În copilărie mi se spunea că am degete de pianist sau de ginecolog, dar acum observ că multe femei tinere au astfel de mâini cu degete lungi, în timp ce pe vremea primei mele tinereți, cele mai multe mâini pe care le vedeam în autobuze și tramvaie erau mai scurte și grăsuțe. Poate să se fi produs o adaptare a speciei noastre la era digitală sau poate că aceste două evenimente sunt asociate prin bucle de feedback reciproc (era digitală și prelungirea degetelor). Poate vă mai amintiți ce gen de picioare și genunchi aveau femeile la începutul secolului 20 de exemplu și apoi cum au fost peste decenii. În fine, eu nu știu adevărul despre aceste lucruri.

Acum voi trece la torace și probleme respiratorii sau cardiovasculare. Continui mâine tot aici.

26 mai 2020
Azi, din nou aceeași poveste:

”Eu nu vreau să am de-a face cu nebuni. Bine, dar ea nu este nebună. Tot aia este, nebuni sunt oamenii despre care ceilalți oameni cred că sunt nebuni.”

”cum vrei tu să te accepte cineva, din moment ce tu mereu ai spus adevărul și ei mereu au mințit”

”tu ești un om extrem de inteligent, care nu a greșit nimic toată viața, dar pe care oamenii nu îl vor deloc.”

”nu e cum spui tu că ai suferit din 1984. De fapt, ei am inventat minciuni și te-au tratat drept copil nebun, altfel decât pe ceilalți, încă dinainte de 84, datorită modului în care ai apărut tu pe lume”

proștii cred că nimeni nu vrea să te omoare și de mulți ani de zile au fost păcăliți că tu trebuie să fii aranjată și ei cred că asta vor și că asta se face asupra ta;

deși ideea de ”aranjare”, spun și eu, nu are conținutul în care cred ei - nu are obiect, ei cred oare că aranjare înseamnă să facă omul cartof, adică să îi distrugă gândirea sau voința proprie sau să îl facă ”de comandă” adică aproximativ același lucru - să fie întrutotul controlat de alții, fără voință conștientă. ???
A aranja înseamnă de fapt a omorî, nu există ceea ce cred proștii aceia, omul respectiv e tocat și distrus lent organic, deci omorât, nu aranjat.

pe mine mă puteau accepta, am fost perfecțiunea.

unii spun că oamenii cred că eu sunt nebună fiindcă aș fi mințit și de fapt ei nici nu au citit blogul despre viața mea și mai ales nimeni nu a vorbit cu mine, fiindcă internetul sau orice lectură nu este nu e mijloc de dialog sau cunoaștere a autoarei celor scrise, și e posibil ca ei să fi virusat blogul meu.

evident ce am spus eu a fost mereu adevărul, inclusiv ce am spus despre minciuna criminală a unor psihologi sau psihiatri și puteam ușor dovedi că nu am fost nebună de niciun fel și că ei mințeau și că nu am greșit nimic, dar m-au ținut în izolare completă și tortură și otravă chiar - dovedibil, la fel ca minciuna lor.

oamenii cred că tu ești complicată și complexă ca personalitate și de fapt tu ești un om perfect curat și bun, dacă ar înțelege cum ești te-ar omorî imediat, tot din cauza minciunilor ????

ei nici măcar nu au înțeles că ai fost mereu un om singur complet și complet sărac - că imediat te-ar omorî sau ar vrea să mori - ei credeau că tu reprezinți pe alții, și că există acești ei la care te referi - dar ei nu au fost decât morți (??) sau unii care veneau să te lovească, să îți facă rău, care înțelegeau treptat mizeria ta, nimeni nu a fost cu tine sau de partea ta niciodată. Normal că știu.

”Nimeni nu are încredere în tine, de aia vor să te omoare și te-au închis total” Deci trebuie să fie adevărul - eu nu am avut nicio șansă, absolut niciuna dar am rămas un om perfect de încredere, cum am fost din 84.

Niște nebuni infecți vor să mori.

I-au păcălit absolut pe toți și tu tot mai speri.

Problema este că tu Cristina, ești tratată drept nebună de o viață întreagă, deși nu ai fost niciodată nebună. ???
Nu, aceasta nu e o problemă, citiți tot blogul meu și veți înțelege că e vorba de crimă cu adevărat, și abuz și persecuție ce puteau fi oprite și era foarte simplu să fiu acceptată, și, dacă era adevărul, atunci aș fi avut precis și dreptul la studii, nu doar la muncă. E crimă.

Chiar unii au zis din nou că e evident de ce mama se purta mereu rău cu mine și cu familia nucleară, apropiată ei. Insinuează că pentru bani, deși ea a avut bani și de toate viața întreagă (obiecte și haine, distracții, colegi, liniște, respect, familie și mai ales toate drepturile, adică libertate), iar eu nimic. E crimă asupra mea și am dovedit și pot încă dovedi.

Ei spun că profesorii de psihologie care au spus că nu am dreptul la studii sau muncă sunt doar niște rahați politici, că psihologia există în alte țări, dar în România există doar rahați politici de toate felurile. ???? Ei spun din nou că eu sunt tratată drept nebună (?) fiindcă au existat minciuni politice la care eu nu m-am gîndit niciodată, neavând niciun amestec. Azi au început ceva nou - despre războiul rece parcă - că anume rușii m-ar omorî imediat dacă ar înțelege adevărul despre mine, dar problema e că americanii nu își schimbă atitudinea. ???
deci oarecum e ciudat și ilogic ce spun ei - poate sunt mai mulți - fiindcă rezultă clar că am fost tratată toată viața sau dinainte de 84 drept nebună (nu știu la ce se referă precis), dar spun ei că e vorba de niște minciuni politice de care eu nu aveam habar, deci ar rezulta că erau dinaintea nașterii mele cu puțin sau mult, deci e vorba de războiul rece - oricum propaganda așa zis comunistă la tv și radio - din ce am prins eu, născută fiind în 71, era doar despre al doilea război mondial, aproape nimic altceva. La școală la fel.

Tu te-ai gândit numai la ce e bun și frumos pentru oameni - pentru ceilalți, nu pentru tine, te-ai gândit numai la pace și bucurie, la fericire materială și spirituală, la ajutorul pentru ceilalți și la umanitate în sensul ei bun, de cultură și civilizație, niciodată la politică sau alte lucruri josnice - și ei, oamenii, s-au gîndit numai la cum să îți facă rău și tu credeai că ei toți, în mod firesc, cum învățai la școală, vor să te ajute, așa cum simțeai și tu față de ei.

da, e adevărat, dar nu știu dacă ei se gândeau la mine doar cu ideea de a îmi face răul - așa mi se spune, dar nu am dovezi
Ei iar spun că eu sunt tot ce e frumos și bun, dar toată lumea mă urăște...
Eu voi reuși să scriu și partea despre cardiovascular și respirator așa cum am intenționat, azi, sper....
Voi scrie acum despre problemele respiratorii și cardiace.

În ce privește aceste probleme, lucrurile par normale la prima vedere, dar, în realitate, au fost anomalii și persecuție sau brutalitate și din aceste puncte de vedere. Greutatea corpului meu era de 67 de kg în 2006-2007, când m-am mutat în blocul 3 și asta mă ajuta mult în toate cele – dar eram și tânără. Mama, dar mai ales lumea, se uitau cu un fel răutate la mine, cu ideea că sunt ”subțirică”, deși nu eram foarte slabă, dar așa făceau ei mereu dacă slăbeam. Îmi amintesc că m-am întâlnit cu Luiza pe Moșilor de mai multe ori și ea refuza să îmi răspundă la salut, până într-o zi când am prins-o la un chioșc și i-am spus doar să mă ierte dacă am greșit ceva față de ea și apoi nu am mai văzut-o. Atunci au intrat unii peste mintea mea cu ideea ”asta e slabă, ailaltă e grasă, e evident care are dreptate”. Ideea era că oamenii sunt proști să creadă că cei slabi au dreptate – eu întâmplător aveam, dar nu aveam fantezia că mă compara cineva cu Luiza și niciun alt delir – dar nu e adevărat că cei slabi au mai multă dreptate și nici invers, dar e probabil că femeile grase suferă mai mult, că pot fi f_te sau lovite mai ușor, mai mult. Apoi, în 2008, am trecut de 100 kg, pentru a ajunge peste câțiva ani la peste 120 kg. Anul trecut 2019 am ajuns din nou la 106 kg apoi iar m-am îngrășat, fiind mai multe probleme de sănătate acum. Medicul de familie spunea și înainte de 2015 că amorțeala groaznică a mâinilor mele s-ar datora faptului că plexul brahial este prins de grăsime, datorită obezității mele – dar nu mi s-a părut probabil. Oricum, toți știu că obezitatea dăunează foarte mult sistemului cardiovascular, dar și celorlalte.
În primul rând voi scrie despre sistemul respirator și apoi despre cel cardiovascular, exact ce am pățit și voi întări cu documente fotografiate sau scanate la finalul întregii povestiri.

Bineînțeles, am fumat. Am fumat de la 19 ani din cauza suferințelor groaznice și nemeritate, într-un mod oarecum masochist deși eram convinsă în adolescență că nu voi fuma niciodată, indiferent de necazuri – eu nu știu de ce unii mint pe față că le place tutunul din țigări din comerț ori poate tutunul în general nu dă senzații plăcute deloc, poate toate pipele (cuvânt utilizat în Ardeal la bunici de rudele mele și de copii, dar care amintește de un termen franțuzesc pentru sexul oral și de faimosul tablou al lui Magritte) deci poate toate pipele sunt ceva neplăcut și oamenii mint pentru că li se pare că prin minciuni obțin putere asupra proștilor. Ori poate unii simt ceva, naiba știe. Eu am început să fumez în sat, cu țigări Carpați ale bunicului. Apoi, bineînțeles, m-am lăsat la 35 de ani, după moartea tatei, datorită saltului existențial imens pentru mine într-o vârstă de aur a unei maturități frumoase, în care toate tainele lumii mi se dezlegau ușor și se părea că plutesc într-o zonă a unui paradis foarte senin și frumos. Eram sigură că ajunsesem la liman și că lumea îmi va deschide porțile încuiate, mai ales că nu greșisem nimic toată viața și voi avea dreptul să muncesc și să studiez mai departe, fiindcă nici pentru studiu postuniversitar nu era târziu la 35 de ani, tocmai bine era și eram aproape de spiritul universitar încă – în gândire și putere a minții. Sau măcar dreptul la muncă. Dar nu a fost așa. Tortura fiind inumană în blocul trei și fiind la un moment dat evident că ei continuau să mă otrăvească, chiar mai rău ca înainte, m-am reapucat de fumat, motivele principale find sărăcia, izolarea și otrava vecinilor cu mirosurile ei. O vreme am fumat câte trei pachete de țigări pe zi, la fel cum îmi povestea Popa Gabriela, o vecină de la etajul 3, că făcuse. Această vecină era supraponderală și respira greu încontinuu, stând singură se pare la apartament de 4 camere, nu știu de unde avea atâția bani pentru întreținere și restul cheltuielilor. E singura vecină din blocul trei care s-a purtat mai bine cu mine, dar am observat că era suferindă, nu doar respirator, ci și obosită, amețită etc. Adminstratorul Toader Gabriel mă tot interpela cu numele Popa Gabriela când mergeam să plătesc întreținerea. Părea să nu țină minte cum mă chema.

Datorită fumatului și diminuării imunității mele, om singur și foarte sărac ținut în București tot timpul în carceră și mizerie și tortură inumană, am făcut diverse gripe/viroze – și cel mai rău a fost în iarna lui 2013. Iarnă de iarnă, imediat după Revoluție, edilii orașului au trecut la regim de carceră dur pentur cei ca mine care stăteau în Moșilor, la cele blocuri cu pereți foarte subțiri, unde suferisem de frig 5 ierni pe vremea lui Ceaușescu. Acum era invers – căldură inumană, bestială, animalică – dată de responsabilii de la gaze și aproape mereu căldura groaznică iarna – peste 26 grade de obicei – e mai greu de suportat decât frigul.

Regret, dar nu mai pot acum, voi continua mâine, 27 mai 2020, dar încă din cursul dimineții. Simt gust înfiorător în gură, am mâncat ceva foarte rău.

Azi, 27 mai 2020, continui povestirea despre probleme medicale - ieri am făcut o singură greșeală - am scris că am suferit de frig în vremea lui Ceaușescu 5 ierni, dar au fost de fapt 4.

Spuneam că frigul e mai ușor de suportat iarna în casă decât căldura, fiindcă peste 25 de grade în casă iarna – fără aerisire, căldură de la calorifere mari ca tromboanele, vechi, fiindcă nu aveam bani să iau altele, finidcă ei chiar voiau să mă tortureze – e mai rău decât o temperatură sub 18 grade datorită senzației de sufocare și căldurii fără transpirație sau mecanisme de termoreglare normale. Astfel fiind, a trebuit să las geamurile deschise mai mult timp, uneori chiar și noaptea, în fiecare iarnă. Iar în 2013, nu știu cum, am luat gripă și nu m-am vindecat. Poate de la mama - oricum mi s-a întâmplat să mă îmbolnăvesc într-un an de la ea, după ce ea îmi tușise în gură și nas, fiindcă ea nu e atentă, eu nu aș fi făcut așa ceva.

După ce gripa s-a agravat am fost și la medicul de familie, nu mai țin minte exact cum s-a întâmplat – poate e scris deja pe blogul meu, dar, cert e că mereu îmi puneau bețe în roate să nu fiu internată. Medicul de familie mi-a spus la telefon să chem salvarea și să mă internez, îmi amintesc vag. Eu nu mai puteam vorbi, era greu să rostesc cuvnitele, datorită infecției din gât și trahee. Când tușeam era înfiorător, tușeam de simțeam că mi se rupe ceva în mine. Cu zgomot foarte puternic la fiecare acces de tuse. Înghițeam secrețile nazale, mi s-a spus că nu era bine așa. Am chemat salvarea într-o noapte și nu m-au luat și nu m-au trimis la vreun spital, mereu a fost foarte greu să obțin puțin ajuotr medical. Medicul de pe salvare mi-a dat alt antibiotic decât ce luasem, poate de la medicul de familie. Era o senzație groaznică de sufocare, simțeam că nu mai am aer aproape deloc. (Fac o paranteză – mai demult de 2013 intrau unii peste mintea mea cu ideea că ei trebuie să mă ”curețe” și aveam tuse groaznică ore în șir și făceam încontinuu pe mine, udam patul și chiloții și cearceaful cu pipi încontinuu, fiindcă la tuse aveam (și acum) scurgeri de urină, după ce mi-au distrus parțial sfincterul uretral în blocul trei, prin violuri de la distanță. De mult timp ei nu m-au mai curățat pulmonar așa cum spuneau atunci.) Repet, deși nu am greșit nimic toată viața, deși eram tânără și capabilă, (nici măcar bătrână, cum cred unii că bătrânii trebuie să moară) salvarea și ajutorul medical erau foarte greu de obținut, practic mă refuzau, deși starea mea mai fusese gravă evident și în trecut. Voi mai povesti alte lucruri de acest gen. Gripa mea era foarte gravă, foarte puțin aer ajungea în plămâni, dar prima oară nu m-au trimis la spital. Singura problemă era că nu aveam febră deloc, ca întotdeauna când făceam gripă, dar mi-era extrem de rău.

Apoi am reușit să fiu internată la spitalul de urgență Floreasca, unde mi s-a dat antibiotic intravenos și am tușit atât de mult, încât vecinii de la alte saloane spuneau că mă auzeau și mă întrebau cum mă simt. Starea mea s-a ameliorat rapid, dar am fost tare rău tratată de asistente – mă râcâiau dureros cu acul pe venele mâinii când îmi puneau perfuziile, sau nu veneau dacă trebuiau scoase sau schimbate, iar infirmiera m-a frecat dureros undeva la zona sexuală sau uretră când am rugat-o să mă ajute să schimb pampersul. Nu știu ce avea cu mine, dar, repet, ei toți îmi făceau răul și astfel după aceea inventau ceva rău despre mine sau aberația că am fost condamnată la moarte find nevinovată. Infirmiera avea un inel mare pe deget. Asistentele totuși mi-au dat și chilot pampers de pomană la un moment dat. Irina, verișoara mea, mi-a spus la telefon că nu mă cunoaște și a refuzat să vorbească cu mine, dar Ibi Nicolau a venit să mă viziteze, după ce i-am explicat. În rest o aveam doar pe mama, care venea cam la 2 zile parcă. Cât am stat la Urgență erau unii care intrau peste mine cu idei gen – dacă moare, vor da vina pe noi, sau că la autopsie se va vedea totul, sau că degeaba mai sper, încercând să dorm pe partea stângă (?) sau că colecistul e f-t, stomacul e f-t etc.

Medicul meu mi-a cerut să fac, la plecare, anumite teste de ventilație sau capacitate pulmonară. Diagnosticul în final era incert – boală pulmonară obstructivă cronică sau astm în observație. Mi-a cerut să merg la control dar îmi amintesc doar vag că m-am dus – și nu înțeleg de ce nu am reușit să ajung în evidența unui spital de boli pulmonare, dacă așa era recomandat – pur și simplu din nou m-au respins cumva, poate indirect și diagnosticul cronic a rămas tot incert. Mi s-a recomandat să îmi administrez Ventolin dacă simt din nou că mă sufoc, fiindcă fusese probabil criză bronhospastică. Nu știu – poate că bronhospasmul era din cauza virozei, sau poate era de la substanțele toxice din țigări și din aer, prin otrava sau praful de la vecini, care fusese reală, fie că credeți, fie că nu.

Diagnosticul de astm îmi amintea de profesoara de psihologie Holdevici și cursurile ei de terapie prin hipnoză dar și de avocatul bătrân și holtei care suferea de astm, nu știu cine mi-a spus, și a murit singur în casă când am sărit eu pe fereastră la sfârșitul lui 1998.
De lăsat de fumat m-am lăsat din nou abia în martie 2020, din cauza epidemiei de coronavirus Covid 19.

Următoarea gripă gravă a fost în 2018, toamnă-iarnă, când din nou aveam senzație de sufocare, numai că de data asta nu mai puteam face efort fizic deloc, abia mă mișcam, cu mare dificultate, din pat până la toaletă. Tusea nu era așa gravă ca în 2013. Puteam vorbi normal.

La mai mult timp după aceea unii au intrat peste mintea mea cu ideea că atunci făcusem atac de inimă din cauza efortului de tuse.

iar au intrat în mintea mea ticăloșii aceia care spun că ei vor avea grijă ”să nu respire nimic”, adică să fiu omorâtă fără ca proștii să înțeleagă că ei au greșit - dar oricum nu respiră nimic, fiindcă internetul poate fi controlat de ei total și fiindcă eu nu am avut niciodată pe nimeni, am fost izolată din 1984, iar cei de pe facebook au evitat aproape orice contact cu mine - chiar dacă postez uneori comentarii la ei sau orice fel de postări aș avea, ei le resping, nu doar pe cele cu adevărul despre viața mea.

Am trimis linkul la blogul meu în multe locuri, dar nu am primit niciun răspuns, dar trebuie oricum să termin povestirea - azi să termin despre pulmonar și cardiovascular - și la sfârșitul blogului voi mai trimite la încă vreo câteva sute de destinatari,dar oricum nimeni nu a vorbit cu mine toată viața și internetul poate fi controlat de ei

ei au recunoscut de atâtea ori că nu am fost tratată ca om, fiind închisă clar și torturată din 84, izolată complet inuman și săracă și tot ce am povestit în rest - în mod caraghios ei spun că oamenii vor să mă omoare, de fapt chiar mă omoară, fiindcă nu știu cum sunt eu ca om

Când spun ”iar au intrat” ăia care sau nebunii care - exact așa este - ei au propoziții preferate pe care le repetă - poate nu sunt aceiași indivizi, dar spun aceleași gânduri - anume că oamenii cred că realitatea e exact invers decât este - că anume mama mea e victima și eu criminalul.... e de mult ideea asta a lor, nu pot afirma că așa este, e posibil ca nimeni să nu creadă așa o aberație

alții foarte nebuni - tot răul îl vor pentru mine - ei spun că eu sunt un om masacrat monstruos și că adevărul despre mine ar echivala cu distrugerea poporului român - cred că vă dați seama câtă nebunie e în afirmația acestui individ

alții zic că ”nimeni nu crede nimic rău despre tine și nici aberații nu crede nimeni, toți cred numai că tu ești nebună”
Cum adică numai? Înseamnă că pentru ei e ceva simplu de tot să fii nebun. Dar atunci ar însemna că prin nebun ei înțeleg ceva foarte simplu de înțeles și că toți au cam aceeași idee despre ce înseamnă nebunia. ?! totuși nimeni nu a vorbit toată viața cu mine și nimeni nu a fost cu mine aproape într-o acțiune, în afară de mama, (care ea, nu eu, evident juca rolul de nebună față de mine și vorbea normal cu alții și care a refuzat orice dialog cu mine mereu) cum să creadă ei aberația că eu aș fi nebună și totodată nebună într-un mod foarte simplu, încât toți gândesc la fel și toți înțeleg prin nebunie același lucru?! Ce?

”poporul crede totul pe dos - ei cred că tu ești ceva rău și mama ta ceva bun pentru ei” ??! E o aberație - absolut sigur nu a fost niciun fel de întrecere între mine și mama și puteam dovedi clar tot adevărul, dar am fost izolată cu forța, nu am nicio legătură cu politica, deci nimeni nu are cum și de ce să evalueze cât de bună sunt eu pentru popor, fiindcă utilitatea mea ca om nu este ca om politic sau altceva pentru popor - fiind totodată singură și fără niciun drept. Bineînțeles că orice intelectual trăiește și muncește pentru semenii săi, adică pentru oameni în general, nu neapărat pentru popor, în cazul în care prin popor înțelegeți ceva politic. Dacă înțelegeți ceva cultural, etnic, civilizator - artunci da - trup și suflet am trăit și pentru limba și cultura românească și pentru români, nu doar pentru oameni în general.

Rămăsesem deci la probleme respiratorii.

Așadar în 2018, după mai multe necazuri medicale la alte specialități, eram foarte grav bolnavă pulmonar – posibil viroză – tușeam, simțeam lipsă de aer și Ventolin nu mă ajuta și nu mai puteam să merg, cel mai mic efort fizic mă dobora. Cred că aveam dureri în piept, nu mai țin minte sigur. Am chemat salvarea și a venit la un moment dat, dar mama era cu mine. Ca întotdeauna în trecut, când îmi era tare rău, mama sau Carmen, asistenta de la psihiatrie, a făcut tot posibilul să nu fiu luată de medicii de pe salvare – Carmen mi-a făcut așa odată când aveam glicemie crescută mult și parcă nu urinam iar mama altă dată când eram foarte tare umflată la picioare, după cum am arătat în unele poze, numai că atunci era mai rău, și picioarele erau roșii și tari și calde. Au mai fost și alte scene, voi mai povesti. În general, mama juca rolul celei care trebuie să aibă grijă să ”nu respire nimic” după cum spun cei care intră peste mintea mea. Eu – singură și cu drag de viață, fără traume afective după toate cele îndurate, nu înțelegeam de ce îmi vor răul. Fiind singură, orice internare era un mic paradis, fiindcă mă aducea un pic mai aproape de alți oameni, chiar dacă pentru scurt timp. Cei care nu au fost izolați mai mult timp nu au cum să înțeleagă – acum e izolare din cauza Corona virus, dar oamenii nu sunt izolați, au telefoane și televizoare, eu nici una, nici alta. Mama a încercat totodată să lase impresia că ea crede că răul meu organic este de fapt de natură psihică și să lase impresia chiar că ea nu crede că mi-e rău sau că e ceva grav, așa cum proștii pot fi păcăliți că eu mă îmbolnăveam real, dar din cauză că eram singură și aveam nevoie de câteva vorbe sau oameni de privit măcar. În realitate boala fizică nu are astfel de legătură cu boala psihică. În 2018 deci mama insista să nu merg la spital, așa cum maoi făcuse dacă îmi era rău și repeta ”o să treacă” în timp ce mie îmi era enorm de rău și mergeam tare greu la WC, abia respiram. Au venit cei de la ambulanță la mine în casă și ei au făcut la fel – că nu am nimic și nu vor să mă ia. Mi-au luat pulsul și era normal – așa ziceau și ziceau că aveam oxigenare normală la degetele mâinii. Le-am spus că tușesc rău chiar dacă nu am febră și că nu am aer și că abia merg, ceea ce nu mi s-a întâmplat niciodată. Cu chiu cu vai m-au luat - apoi am stat la spital o noapte și mi s-au făcut investigații și mi s-au dat rezultatele acasă, cu excepția EKG. La sfârșit mi-au spus că nu au cum să mă interneze acolo (și mie mi-era tare rău) și că ar trebui – recomandau ei – să fiu în evidența și sub oblăduirea unui spital de boli pulmonare și să mă las de fumat. Anterior am mers să urinez acolo, greu, dar am urinat foarte mult. Atunci am izbucnit în plâns și am implorat ca într-o rugă – vreau și eu la spital de boli pulmonare, vă rog să mă ajutați, să îmi dați o trimitere, orice... Au spus că nu pot să îmi dea astfel de trimitere ei. Voi căuta actul să vă arăt. Poate că trebuia să cer din nou medicului de familie.

Acum voi trece la problemele cardiace.

din păcate mi s-au îmbolnăvit motăneii și nu am bani de medic - poate trebuia un antibiotic, dar eu nu știu
am hotărât să merg cu ei la veterinar chiar dacă nu mai mănânc eu - nu am nevoi de hrană multă
dar mama mea minte, oare chiar nu ați înțeles??

Azi iar mi-a făcut scandal (puțin) exact cum îi făcea tatei mereu - că eu nu dau destui bani în casă cât să acopere cheltuielile cu hrana mea.

În realitate nimeni nu a vrut niciodată să vorbească cu mine nimic toată viața - ei au spus că am fost izolată ca să fiu omorâtă și să nu înțeleagă nimeni adevărul - deci fiind izolată, nimeni nu știe că eram capabilă să muncesc și să studiez, cât să mă întrețin măcar.

Azi mi-am amintit de dentistul care avea cabinet pe strada școlii mele și care mi-a făcut 2-3 injecții cu altceva (ei spun acum că era otravă) decât cu anestezic și abia după ce a schimbat substanța a prins anestezia.

Voi continua cu cardiovasculare mâine și le voi termina de scris.

din păcate mi s-au îmbolnăvit motăneii găsiți abandonați fiind frig și nu am bani de medic - poate trebuia un antibiotic, dar eu nu știu
am hotărât să merg cu ei la veterinar chiar dacă nu mai mănânc eu - nu am nevoi de hrană multă
dar mama mea minte, oare chiar nu ați înțeles??

Azi iar mi-a făcut scandal (puțin) exact cum îi făcea tatei mereu - că eu nu dau destui ”bani în casă” cât să acopere cheltuielile cu hrana mea.

În realitate nimeni nu a vrut niciodată să vorbească cu mine nimic toată viața - ei au spus că am fost izolată ca să fiu omorâtă și să nu înțeleagă nimeni adevărul - deci fiind izolată, nimeni nu știe că eram capabilă să muncesc și să studiez, cât să mă întrețin măcar.

Azi mi-am amintit de dentistul care avea cabinet pe strada școlii mele și care mi-a făcut 2-3 injecții cu altceva (ei spun acum că era otravă) decât cu anestezic și abia după ce a schimbat substanța a prins anestezia