22 - 28 octombrie 2020

Alt filmuleț cu mine, în ciuda faptului că poate să nu fie exact cum sunt eu în realitate, ca un fel de mesaj în ocean.


Unii întreabă de ce am fost eu torturată mereu și mereu. Tot ei răspund că fiindcă eu știam adevăruri periculoase. Dar de fapt, spun ei din nou, eu nu cunoșteam defel mai multe decât mulți alți intelectuali, dar pe mine m-au torturat fiindcă credeau (fără motiv!) că eu aș fi proastă.

Ați citit grupajul de povestiri ”L'enfant de la haute mer”? Eu l-am citit azi. Interesant, dar nu e prea interesant. Am constatat că încă pot citi în franceză, dar am uitat multe cuvinte și gramatica și nu mai mă pot exprima în scris în franceză.

Azi iar au inventat lucruri puerile sau infantilisme - de pildă ei spun că proștii cred că eu sunt rea și că îmi trag puterea din și prin răutate...! Cum? Așa se crede acum? Când eram eu copil, până și copiii știau că puterea mai mare și adevărată e de partea celor buni și în povești și în viață.
Alții spun că numai cei răi cred că eu aș fi rea și că cei mai mulți oameni cred că eu sunt nebună și de aceea vor să mor.

dacă mai filmez cu mine vreun filmuleț, probabil că voi vorbi despre ideile mele legate de filozofie... Ei spun că nu pot fi acceptată fiindcă tot ce am spus e adevărul.

23 octombrie 2020
Iar au intrat nebunii cu ideea lor favorită - ”vezi ce porci sunt?!” Astfel, acești monștri îi păcălesc pe proști că ”în spatele” meu se află niște porci care aranjează scrierile mele și alte lucruri din viața mea, ca să îi păcălească pe proști sau poporul, când de fapt aceștia care spun mereu ”vezi ce porci sunt?” ei sunt adevărații porci sau vor să pară așa (?) și mă lovesc zi de zi, iar eu am fost doar singură și autentică și adevărată și doar eu însămi. Repet - e absolut sigur că eu nu am avut și nu am nicio legătură cu politica și că nimic nu a fost fiindcă aș fi nebună sau legată de politică - este vorba de funcționare psihică normală - pot explica totul și am înțeles de mult cum este, deci știu că nu sunt lucruri aranjate de alții în calea mea sau în viața mea - decât câteva, restul sunt din cauză că am psihic normal - dar medium poate mai mult conștient decât alții - psihic dotat cu capacitate de autotorganizare și autocontrol etc., adică proprietăți general-umane și inteligență.
Din câte am înțeles eu, ei s-ar putea să fi fost proști cu adevărat și să creadă că eu nu eram eu și în momentul când au înțeles adevărul au devenit monștri care vor să mă omoare, ca să nu înțeleagă lumea că au fost mințiți și că ei au greșit.

24 octombrie 2020, aproape ora unu după-masa
Ieri seară mi s-a făcut din nou foarte rău, nu știu ce a fost, otravă sau vreo boală cronică care are pusee. Mi-era sete, ca adesea, simțeam mâinile puternic amorțite, ca în fiece seară aproape și mă durea capul înfiorător, pe un fond de amețeală puternică. Ieri noapte criza a fost puternică.
Îmi pare rău... am fost de atâtea ori la medicul de familie și la alții, explicând aceste simptome și nu m-au ajutat - ori fiindcă nu au vrut, ori fiindcă nu au putut. Poimâine voi telefona din nou la medicul de familie.
Ei spun că toată viața eu nu am reușit să conving pe nimeni despre ce e bun și adevărat totodată, sau că oamenii vor să mor și mă urăsc tare, fără motiv. ???

Azi au intrat cu ideea că secretul reușitei în viață este să placi celor mai proști decât tine și să fii acceptat de aceștia. Și, în plus, ei spun că eu am fost un om prea inteligent și prea bun, deci nu aveam cum să plac proștilor. Această afirmație a lor este factice, o construcție artificială. Realitatea e că eu am fost respinsă din două motive principale - unu, că am fost un om cu origine socială modestă și în plus grevată de un diagnostic psihiatric și doi, din cauza minciunilor despre mine - din câte se pare au fost, privind cum se uită lumea - oamenii necunoscuți - la mine pe stradă și cum m-au torturat 36 de ani, nu doar psihiatric. Eu nu cunosc aceste minciuni, în afară de minciunile psihiatrice, dar ei spun că oamenii au inventat că eu aș fi vinovată de lucruri cu care viața mea nu a avut nicio legătură.

Observ că și dvs. cei de pe facebook, deși m-ați respins pe mine, totuși mă imitați - adică preluați vorbe sau gânduri ale mele și le distorsionați, le transformați în ceva rău sau vulgar sau personal aidoma vieții dvs. - de exemplu dl. P., care a preluat la o zi distanță câteva gânduri ale mele.
Am înțeles - e din cauza condiției mele biologice de medium, și nu mă deranjează că mă imitați, mai ales că mă imitați nu aidoma, ci conform personalității dvs.
Totuși îmi pare rău că nu am avut pe nimeni niciodată nici măcar de la distanță, scrisori - după 30 de ani de izolare începe să fie foarte greu...

Ei spun că eu sunt și voce și ureche - e posibil, mă gândesc eu acum, ca pe unii necunoscuți, deși nu știu nimic despre mine, să îi deranjeze calitatea mea de ”voce”, fiindcă consideră că aș fi nebună și proastă sau că aș fi greșit ceva, deși viața mea a fost curată și bună. Presupun că ”urechea” nu are cum să îi deranjeze.

27 octombrie 2020
Alaltăieri am ascultat-o cântând pe Maria Callas - așa scrie pe CD.
În Voluntari au înflorit din nou păpădiile și la mine în curte trandafirii. Deși e aproape noiembrie.
E posibil ca ieri să mă fi otrăvit din nou. Am mâncat conopidă gătită de mama, avea un gust ușor neplăcut. După un timp am avut stare continuă de greață, reflux al alimentelor - conopida - în gură, durere de cap rea și amețeală. Și eructații după mai mult timp.
Am observat că mama ia carbocif, poate ca să minimizeze toxicele. Azi am avut din nou sete și buzele palide și cenușii, la fel ca atunci când posibil m-au otrăvit în ultimele dăți. Unii continuă să intre peste gândul meu cu ideea că eu am fost condamnată la moarte, deși nu am greșit nimic toată viața.
La fel ca întotdeauna, mama fumează, deși eu m-am lăsat de fumat. Cățeaua vagaboandă adoptată de mama și vecini nu se simte bine, cine știe ce a mâncat pe stradă. Nu se mai mișcă, și e oricum destul de bătrână. A fost o cățea extrem de bună și devotată, cu privire de om, cum nu am mai văzut niciodată.

Din nou am pielea feței roșie și fierbinte.

28 octombrie 2020
Niciodată nu am mai pățit ceva ca astăzi. Imediat ce m-am trezit era totul bine, apoi am băut apă și a început să mă usture stomacul, deși nu avea cum. E rău. Nu am mâncat, eventual e otravă în apă sau ulcer acutizat. Unii zic că e ultima fază a cancerului.
Ei spun că condamnarea mea la moarte nu poate fi schimbată, fiindcă oamenii au fost mereu mințiți despre mine. Eu spun atunci că poate fi adevărul, deci nu m-ar omorî, eventual, dar ei spun că nu se poate. Păcat, dacă aș fi terminat de scris ar fi fost absolut tot - dar știu că oamenii nu citesc blogul meu, ar fi trebuit să trimit linkul în multe locuri. Nici dvs și nimeni altcineva nu are nevoie de mine, cum spun unii cu cinism - că nimeni nu are nevoie de umilele mele servicii - în muncă sau studiu intelectual. Orice, am așteptat 36 de ani...

Ustură înfiorător de tare stomacul, deși am luat 4 capsule de Emanera 40 mg.
Chiar așa nu a mai fost, fără niciun motiv, dimineața după apă.
Am să telefonez din nou medicului de familie. Mama zice, ca de obicei, să nu o mai caut, fiindcă am fost la medici de atâtea ori. În limba engleză ei spuneau ieri seară că mama e un porc monstruos și toată lumea o sprijină pe ea să mă omoare. (?)
Sau că oamenii nu pot vedea adevărul. Am făcut mereu tot posibilul să fiu cu oameni, dar toți m-au respins direct, ca și dvs. Nu am avut gândire negativă, nu aveau motiv.

Mama a venit la mine și m-a întrebat cum mă simt și am spus adevărul și atunci ea a început să mă învinovățească pentru faptul că problemele mele îi fac ei rău și că s-a săturat ... așa au făcut cu orice rudă bolnavă sau bătrână și cu mine la fel când mi-era mai rău - atunci ea lovește mai abitir.
De fapt nu am deranjat-o niciodată, nu am fost genul care să se plângă, nici în izolare, dar ea minte și din nou a spus că nu e bine s-o deranjez pe medicul de familie. Etc.

Tocmai am vorbit cu medicul de familie sau cu asistenta și am înțeles de ce mă ustura stomacul - mâncasem ieri ketchup picant seara. Azi asistenta s-a purtat frumos, dar părea puțin agasată de plângerea mea. Mi-a recomandat ceaiuri și pansamente gastrice între pastilele de Emanera, dar eu luam una pe zi, nu două. A spus să nu iau mai mult de 2 pe zi.
Nu am mai apucat să îi spun de celelate simptome - poate altă boală care s-a agravat - dureri de cap și amețeală zi de zi, sete, fața fierbinte și roșie, amorțeli ale mâinilor.

Mama spune că eu o chinuiesc cu bolile mele și că nu mai suportă și se teme că se va îmbolnăvi din cauza stresului. (! totuși ea se plânge mai mult, eu nu, fiindcă ea nu suportă niciodată să îi spun ceva rău, dar ea așa face)