30 - 31 octombrie - 2 noiembrie 2020

30 octombrie 2020
azi au spus categoric, cu mai multă convingere ca oricând că mă vor omorî azi.
Senzație de vomă ușoară.
Tortură cerebrală extrem de mare, abia mai rezist, încontinuu de azi dimineață. Este greșit faptul că mă omoară, dar toți cred invers și vor să mor din cauza minciunilor, cum au spus unii mereu.
Dacă terminam blogul și trimiteam în mai multe locuri adevărul aș fi avut o șansă.
Am sunat înainte de 11 la medicul de familie și nu era la cabinet, ieri am uitat, iar alaltăieri pur și simplu asistenta m-a expediat și a închis telefonul grăbită, dând impresia de agasare, astfel încât nu i-am spus decât o parte din tot răul.
Acum și sete groaznică prin uscăciunea pielii și mucoaselor, probleme oculare, amorțeli încă de dimineață.

ei spun iar că familia mea vrea să mor, fiindcă ei, adică familia mea au mințit și lumea, mai spuneau ei, crede că familia mea are dreptate și de fapt ei nu au deloc,

Din nou cei care spun că oamenilor le-a fost prezentat cazul meu mereu invers decât a fost... De ce? Pare că fiindcă au vrut să mă omoare. Dar de ce au vrut mereu moartea mea cei care chipurile m-au prezentat nu știu cui, deși eram singură și chiar izolată?
Azi iar au intrat cei cu ideea ”decât să râdă toată lumea de noi...”

Chinul cerebral zilele acestea și mai ales azi a fost înfiorător. Pe cer nori mulți și grei care abia s-au învrednicit să plouă, dar foarte puțin. La un moment dat, numai pentru câteva momente, a apărut o spărtură în nori și am simțit că îmi revin, dar apoi cerul s-a închis din nou.

31 octombrie 2020
Acum e dimineață și mă simt mai bine, m-au lăsat în pace. Îmi cer scuze dacă v-am plictisit cu durerile și bolile mele, fizice nu psihice, dar am făcut aceasta fiindcă am fost cu adevărat persecutată sau respinsă de medici, nu numai de cei psihiatrici. Fără motiv, probabil că niciodată nu există motiv.
Unii spuneau zilele trecute că eu trebuie să înțeleg că unii oameni nu sunt doriți. Bineînțeles că am înțeles, dar în cazul meu era clar nedreptate și cruzime de a omorî, nu doar respingere totală, deși chiar și numai respingerea totală duce la situații critice, atât sărăcie, cât și boli fizice și suferință psihică pentru omul normal, nevinovat. Iar ei m-au chinuit aproape încontinuu din 1984, deși aveam, îndrăznesc să spun, valoare de suflet și caracter și intelect ca om normal și oricum au fost acceptate și femei și șchioape etc.

la un moment dat am scris pe facebook și pe blogul meu despre modul în care am fost abuzată de medici - nu de psihiatri, mai mult de alții
Unii au spus, ca și mine, că nu am fost tratată drept om și că eu nu știu de ce. (??)
Cu toate acestea adaug un ultim detaliu, pe care am omis să îl spun -
acum câțiva ani, venind în Voluntari doar în vizită, am început să am roșeață și arsură în obraji, și acum e la fel. Atunci au intrat unii peste mintea mea cu ideea absurdă că ”ea trebuie să ardă” - poate mama gândea așa ceva??
Mama a făcut zona zoster în 2016 saui 2017 și eu am venit la ea în vizită și i-am adus cașcaval sărat, fiindcă i se recomandase dietă cu mai multă sare.
Atunci am avut și eu niște erupții, dar nu bube, ci pete roșii evanescente, pe care le am și acum, cu temperatură crescută a feței
Luni dimineața voi spune medicului de familie și asta, dar, fiind de mult timp, probabil că nu e Covid.
Ei au adesea ideea că monstrul e mama și că lumea crede că eu sunt acel monstru.???

31 octombrie 2020, seara
De zeci de ori am văzut tabloul de azi - o singură stea și luna plină sau nouă, puternică. De obicei, când e lună plină, mă simt mai rău. Dacă sunt stele puține, mă simt mai rău de asemenea, dacă numărul lor crește, îmi este bine, fiindcă de obicei atunci e seninul mai curat. Luna, chiar dacă e puternică, mi s-a părut că nu corelează cu seninul cerului, dar forța stelelor, da.
Tata avea o vorbă urâtă despre stele - că sunt p...zderie pe cer. Eu am văzut cu experiență de ușor extaz foarte multe stele când eram tânără, pe un cer rural, nepoluat și fără jeturi de lumini. Simțeam că eram ușor imponderabilă, dar nu am avut impresia că zbor, ceea ce mi s-a întâmplat doar în copilăria mică.
Unii au inventat că acel Luceafăr sunt eu și că mereu a fost la fel.

1 noiembrie 2020
ei spun din nou aceleași idei - că poporul mă urăște numai din cauza minciunilor despre mine și că eu mor din cauza faptului că un nebun a înțeles totul despre viața mea exact invers decât a fost, etc.
Nu e vorba de niciun narcisism sau orgoliu sau lăudăroșenie - eu chiar am avut o viață perfectă și caracterul cu multe virtuți, fără vicii și sufletul foarte frumos și complex, atât binele cât și frumosul fiind însoțite de valoare intelectuală suficientă pentru a putea reuși ceva bun și frumos pentru ceilalți oameni, oricât de puțin. Moartea mea, pe care ei o doresc, e o josnicie absurdă și inutilă, chiar dăunătoare.
Repet, tot ce am scris pe blogul meu de memorii este adevărul și chiar adevărul integral, în caz că nu ați înțeles. A fost ceva extrem de frumos (modul meu de a gândi și simți, dragostea de viață și oameni etc.), deși eu am fost martirizată, cum recunosc toți. Nu am avut nicio șansă întreaga viață, totul a fost exact cum am povestit.

Mi-au torturat creierul monstruos și azi, dar ceva mai puțin ca în zilele trecute. Au intrat din nou cu delirul lor - de exemplu ”nebunii nu au voie să aibă câini” - se pare că această idee e spusă de ei din două motive - unu că i-au păcălit pe nebuni sau oameni propști sau needucați despre așa ceva și doi că își imaginează că sunt proastă, când în realitate am fost nu doar binele și frumosul - mult mai mult decât tot ce am notat, ci și un om inteligent, tratat drept idioată toată viața.

2 noiembrie 2020
Azi noapte am avut dureri intermitente de colon (partea stângă a abdomenului) vreo câteva ore și apoi am fost posedată sexual de la distanță în somn. Aparent ei vor să mă sinucid. Eu oricum mai am de terminat blogul meu cu memorii, dar nu m-au lăsat, prin torturi aproape zi de zi. Mai am puțin de povestit, pentru a fi chiar totul scris. Acum e puțin mai bine și am început să nu mai vorbesc și să nu mai mănânc din nou.

Acum câteva zile am cumpărat de la Carrefour o pijama destul de bună și comodă, cum nu am mai avut toată viața sau doar o dată- de două ori. A costat 45 de lei și, acasă, mama s-a mirat de două ori că e produsă în Bangladesh. Aseară, îmbrăcându-mă cu ea, am observat că, pe coapsa dreaptă, lipsesc steluțele imprimate. Materialul e un fel de bumbac moale cu steluțe imprimate - care nu se pot lua de pe el decât prin uzură și prin râcâire. Cineva a intrat ieri peste mintea mea cu ideea că eu nu am voie să am lucruri frumoase de îmbrăcat și de aceea mi-a luat steluțele. Repet, mama și eventual vecinii de bloc mi-au găurit cu găuri mici cracul stâng la mai mulți pantaloni de casă sau de pijama.

E adevărat, aceste lucruri mici sunt detalii, dar, fiindcă ele s-au produs adesea, fără ca eu să greșesc ceva, au avut în timp efect distructiv, fiind eu și singură. În plus, oamenii mai proști pot crede că eu mint sau că e delir sau că așa trebuie să fiu chinuită încontinuu. Etc. În material se vedeau încă locurile unde fuseseră steluțele. Nu știu sigur dacă e din cauza mamei. Ideea lor e iarăși că, deși eu am spus tot adevărul și numai adevărul, oamenii mereu au înțeles totul exact invers decât este sau a fost.

Ei spun din nou că eu sunt omorâtă ca să fie protejată imaginea publică a unor porci care mi-au făcut rău.
Azi iar am migrenă și rău general.
Am fost la bucătărie și mama ședea acolo și se uita la serialele ei și aspira încontinuu aerul zgomotos pe nări, ceea ce mie îmi face rău.
Azi ea a băut din nou alcool tare. Eu sunt din nou mușcată de coapse, pe ambele picioare.
Când eram copil, mama făcea la fel (aspira aerul zgomotos) și eu simțeam rău fizic și repulsie față de ea, uneori mi se ridica părul pe brațe, era o rejecție fizică și mie mi se părea incredibil, fiind copil.
Ea mai are încă și acum și alte ticuri nervoase, cum ar fi agitarea degetelor de la picioare, aproape toate deodată.
Adeseori, aproape în fiecare zi, își suflă nasul zgomotos - suflă trompeta - de un an poate.

Bună seara - bună să vă fie inima
Azi iar aceleași idei care mă fac infirmă în ochii dvs. - ei spun din nou că eu sunt omorâtă din cauza urii și nebuniei mamei mele...
Din nou obrajii roșii și ustură și ard și mi-e rău... în poze nu prea a ieșit... e mult mai roșu în realitate - în fiece seară, apoi dispare - ei spun că sunt din nou infectată cu covid, și că și în primăvară a fost la fel - dureri de cap puternice, stare generală rea, dificultăți cardio-respiratorii