8 octombrie 2020 - 9 octombrie 2020

Azi, 8 octombrie 2020, ora 12 a.m.
Tortură cerebrală monstruoasă azi noapte și azi dimineață. Ei spun că oamenii au fost din nou mințiți și că ei mă vor tortura până când nu voi mai gândi (??i-au mințit probabil că eu vorbesc în gând) și voi fi la fel cu celelalte nebune. ??
Datorită torturii nu am reușit nici zilele trecute să continui povestirea pentru a termina blogul, altfel nu mai aveau ce spune. Ei spuneau ieri că e cea mai monstruoasă crimă a omenirii și că e totdată o greșeală și o imensă nedreptate - faptul de a fi omorâtă, torturată, închisă atâția ani fără greșeală.

A intrat din nou peste gândul meu una dintre bestiile care îmi vor răul și care, posibil, crede numai aberații și delirează - fiindcă ei delirează ce adevărat, dar acest lucru nu mă împiedica în viață. Bestia iar avansează ideea absolut cert delirantă că ”toată lumea știe că Ele nu au nicio vină, că numai ei sunt vinovați.” Nu mai explic, aceștia care vin peste mintea mea cu gândurile lor - ei sunt cei vinovați în apraență, nu ceilalți. Ei aduc răul asupra mea.

Azi noapte au fost averse puternice cu descărcări electrice.

Azi, 9 octombrie, 2020
Azi spuneau ei că ”în dățile trecute nu i-au dat destulă otravă”
Azi durere mare în spate la șale, amețeală și durere oribilă de cap, greutate în tot corpul, continuu, abia mă mai mișc, nervii toți prinși - abia mai scriu
Ei spun că e otravă multă
Alții că e cancer galopant - dar eu am cerut ajutorul medical degeaba de mult timp, de multe ori
Alții spun că mama mă omoară cu ajutorul lumii întregi, fiindcă toți proștii au fost păcăliți și toți nebunii de asemenea, despre mine. Ei spun că întreaga omenire a înnebunit.
Repet, nu am greșit nimic toată viața, nu am mințit niciodată, nu am făcut pe nimeni de râs, am iubit patria mea cu adevărat și nu am jignit-o, nu am fost niciodată nebună și niciodată legată de politică.
Alții zic că mie mi-au ras creierul complet în ultimele zile, astfel încât și cea mai mică doză de otravă mă poate doborî sau omorî.
E greșit să omorâți - vă spun adevărul, deși nu ne cunoaștem și îmi iau la revedere, dacă o fi să mor, cum zic ei, în curând, deși nu ne cunoaștem. Dacă a fost otravă, a fost în apă.

Ideea e că sunt otrăvită groaznic, să mor, pentru că străinii, chipurile, au început să înțeleagă cam ce se întâmplă în România.
Eu, din experiența mea din ce am citit sau trăit în 50 de ani, cred că nu pot exista oameni inteligenți din alte țări care să nu știe ce e peste tot, inclusiv în România.
Orice om e în primul rând om și abia apoi cetățen al unei țări. Că doar nu e război! De aceea eu am cerut ajutor și din partea străinilor, dar mereu mai ales și în primul rând, românilor. Bineînțeles nu cer nimic poporului, că nu sunt nebună, mă refeream la intelectualii de care depindea acceptarea mea cât de cât în lume și câteva drepturi.

Ei spun că mama mea e un monstru înfiorător, iar eu un om excepțional, dar toată lumea e păcălită (așa văd și eu) și toți vor ca mama să trăiască, iar eu să mor - trist, dar adevărat.
Unii vor să îi păcălească pe oameni că mama moare, nu eu.
Dacă eram acceptată, atunci am fi trăit amândouă. Eu nu i-am dorit moartea niciodată, dar ea a spus lucruri grele la adresa mea.

Ei zic că mereu am fost eu (?) dar că oamenii au încercat mereu să mă omoare fiindcă nu voiau să fiu eu - probabil aberațiile lor politice.
Dar de ce nu au încercat niciodată invers - să mă accepte și poate ar fi fost mai bine pentru toți. Aveam nevoie de foarte puțin - măcar dreptul la viață, la ajutor medical (aceste 2 drepturi sunt negate de ei prin fapte, de facto) și meritam dreptul la muncă și la studii superioare chiar. Sau măcar o activitate și câțiva oameni chiar mai distanți, în viața mea... eu chiar nu am avut nicio șansă.

10.10.2020
După suferință și durere în tot corpul și migrene continue timp de vreo 3 săptămâni, azi 10.10.2020 mă simt brusc mai bine. A ieșit și soarele. Doar că nu mai pot controla degetele, deci există riscul unei recăderi.