Internetul în viața mea, partea 6

Azi, 21 octombrie 2020, un detaliu neplăcut care se potrivește în povestirea despre internet.

Azi am remarcat că au intrat unii în blogul meu Muzele albe (literar, nu acesta cu memorii) și au introdus greșeli typo în unele texte în proză. Chiar dacă nu scriu bine sau nu place altora, totuși e ceva rău să distrugi proprietatea intelectuală a omului. Aceleași texte nu mi-au fost piratate pe siteul agonia. Și mai demult, cu ani în urmă, au intrat și au modificat textele mele poetice.
Au fost unii oameni răi sau proști care au inventat că lumea nu crede că eu aș fi scris singură textele mele, fie fiindcă ei credeau că sunt proastă fără niciun motiv, fie pentru că știau că sunt f-tă și chinuită și nu le venea să creadă că sunt în stare să scriu singură anumite proze. Pe lângă acestea, eu cred că e posibil ca ei să fi vrut să mă chinuiască, deși am pățit asta de multe ori pe internet și oricum textele mele erau respinse de toți, nu interesau pe nimeni și nu erau urmărite de aproape nimeni, deci nu distrugeau mare lucru. Alt motiv poate fi că au vrut să păcălească lumea, care eventual ar citi, că eu sunt proastă sau nebună. Sau că nu se poate pune temei pe postările mele.

Voi continua.