desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

duminică, 4 octombrie 2020

4 - 5 octombrie 2020

4 octombrie 2020
am mers din nou la gheață
acum abia scriu, cu degetele amorțite
nu știu dacă îmi mai revin
ei spun că Uniunea Europeană comite o imensă greșeală, că eu sunt un om echilibrat și stabil psihic, etc.
ei mai spun că eu mor acum din cauză că nu am reușit să conving pe nimeni, inclusiv pe dvs. despre ceea ce e bun și despre ce sunt eu - dar când aș fi putut să îi conving, cu ce ocazie, și cum?
Ei spun că mi s-a dat deja doza letală de otravă - nu știu
tot corpul doare și e o senzație de greutate imensă și amorțește și mi-e sete, mă deplasez foarte greu, dar e posibil să fi pus ei otravă în apă și lichide de la supermarket și capul e presat în întregime și chinuit
unii spuneau azi - ”mai avem de răbdat 3 zile și apoi vom scăpa de ea pentru totdeauna”
ei te omoară crezând că ești ceva rău și în realitate tu ești binele în cele mai mici detalii - aceștia au dreptate zilele trecute spuneau ”inculpatul nu a avut ncio greșeală și nu înțelege situația în care se află”
nu aveam cum să fiu inculpat - absolut sigur nu am greșit nimic. Unii insinuează că sunt condamnată la moarte fiindcă am spus adevărul pe acest blog - deci nu știu cum eram otrăvită și chinuită înainte de 2013, când am început acest blog, ei oricum ar fi continuat la fel

acum vă mai explic pentru ultima oară ce înseamnă delir:
mergeam pe stradă și unul peste mintea mea spune - vezi - că încep să iasă la lumină bestii, în timp ce eu zărisem o femeie cu aspect puțin dubios.

Acea propoziție a bestiei de pe mintea mea era indirect un atac asupra mea fiindcă eu eram chipurile considerată bestie, apoi putea să fie și delirul că eu, fiind spre sfârșitul vieții, otrăvită monstruos și f_tă, ieșeau la iveală, cum insinua acea persoană, oameni răi sau ciudați. Astfel, după cum a fost clar de-a lungul vieții, i-au păcălit pe cei proști, posibil prin multe idei delirante (eu nu am avut așa ceva) că, prin omorârea mea, ei distrug ceva rău, ceea ce e fals. Sau îi făceau să creadă că eram nebună. Acei indivizi peste mintea mea aruncă asupra mea idei ca și cum eu aș fi fost rea și cu defecte de caracter, pe care nu le-am avut niciodată. Ei chiar așa cred - unii - sau îi păcălesc pe alții.
Apoi a intrat unul cu ideea că oamenii mă omoară crezând că eram ceva rău, când în realitate am fost tot ce e bun, în cele mai mici detalii. Acest lucru e adevărat, din păcate. Implor în genunchi viața, nu am greșit nimic. Ei spun că tocmai din acest motiv sunt omorâtă.

5 octombrie 2020
ora 8 și 20 dimineața, azi m-am trezit mai devreme, dar cu amorțeli și sete, așa cum a fost de multe ori.
De multe ori am explicat și aceste simptome, uneori foarte puternice. Am băut apă și am simțit cum îmi arde stomacul. Apoi setea s-a accentuat după ce am băut apă, se pare că e ceva rău în apă, cum spuneau unii. Degetele au amorțit mai rău.
Ieri am descoperit că am o excrescență osoasă și la tibia de la bont - piciorul stâng - nu știu ce este sau dacă e cancer sau altceva.
I-am arătat medicului de familie o altă excrescență care a apărut brusc, la mâna stângă, dar ea a zis că nu știe precis ce este, nu mai țin minte ce a spus că ar putea fi.
Azi iar mi-au amintit de familia Șerban, cu aceeași idee că am făcut rău că am scris adevărul despre ei, la fel cum ai consideră rău absolut tot adevărul scris de mine despre relațiile mele cu alții. În realitate, cred că și dvs. cititorii mei, mă vedeți drept un om care a greșit spunând adevărul și care de fapt a fost obligat prin tortură și abuzuri să scrie tot adevărul. Adică dvs credeți că e un lucru rău în sine și că eu am greșit, fiindcă am cedat în fața otrăvii și chinurilor care mă forțau să spun adevărul. Sau credeți că am greșit fiindcă eu oricum mor otrăvită și cei despre care am scris rămân în viață deci trebuia să îi protejez și să nu scriu nimic.
Totuși, eu nu cred că e un lucru foarte rău și nici chiar rău și am să explic imediat de ce.
În primul rând eu am ținut și țin foarte mult la oameni, chiar dacă oamenii s-au purtat foarte urât cu mine toată viața. La fel, gândurile mele față de familia Șerban au fost, cum bine puteți vedea și de pe blogurile mele, numai binele și lumina. Se poate observa clar cum am fost ca om chiar și numai din ceea ce am scris, și jur că nu e prefăcătorie, e adevărul că am fost un om extrem de bun și drept și totodată ceva frumos și adevărat, dar nici dvs și nici alții nu au vorbit întreaga viață cu mine, căci ați fi înțeles. Acela e adevărul, nevinovăția absolută, binele, normalitatea.
În plus, otrava adminstrată des, torturile și teroarea și ura vecinilor au fost dinainte să scriu adevărul despre viața mea pe blogul meu. După ce am început să scriu mă torturau și mai monstruos, cu ideea că nu mărturisisem totul - și astfel am ajuns să scriu totul în detalii. Dacă aș fi fost acceptată, aș fi fost numai în adevăr, cu ceea ce sunt eu ca întreg, și meritam viața, deși, cum spun ei, oamenii m-au judecat greșit și poate și dvs.
În plus, unii insinuează că, scriind eu adevărul despre familia Șerban, îi acuz de anumite greșeli și ei vor să mor ca să fie ei scutiți de orice vină. În realitate eu am notat tot adevărul despre ei în raport cu mine din cauză că ei făceau parte din osatura și plasa lumii în jurul meu, era un lucru care trebuia scris pentru a fi clar tot adevărul. Eu nu am acuzat pe nimeni de nimic, eu doar am spus adevărul curat, fără omisiuni sau inadvertențe. Ideea e că oamenii mai proști fac din țânțar armăsar, și îi acuză, deși nu am scris niciun fel de lucru rău sau monstruos despre ei, ci doar fleacuri, lispite de importanță, dar care conturează adevărul, împreună cu restul povestirii.

Dar, din păcate, ideea e că eu sunt un om înțelegător și cu drag de oameni și capabil de iertare și iubire, dar proștii nu și ei de aceea mă acuză că am spus adevărul întreg, deci fleacuri depre familia Șerban. Ei nu mi-au făcut niciun rău din câte știu, nu aveam cum să inventez așa ceva.
Amorțeala și setea au crescut după fiecare înghițitură de apă, s-ar putea să fie, cum spuneau ei ieri, doza letală de otravă în apele la sticlă din casă, cumpărate de mama de la Lidl. Oricum, e otravă, nu știu dacă doza letală. Eu am fost cu adevărat un om de ”înaltă ținută morală”, dar poate credeți invers, fiindcă am fost izolată întreaga viață din 1984 și totodată am scris adevărul curat, ceea ce pare greșit.

Mâine ar fi trebuit să merg la dentist, am programare, dar, fiindu-mi tare rău, trebuie să anulez. Oricum am avut infecție la măsea și de fapt poate să apară iar.
Au intrat alții cu ideea că ei mă omoară pentru alt motiv, nu pentru că am scris adevărul. Cine știe ce alt delir este și acesta. Oricum era clar că mă omorau și înainte de 2013 când am încept blogul, fiind și izolată de atâția ani. Acum mâna stângă nu o mai pot folosi...brusc astă dimineață.

Iar au început, eu sunt singură în casă, lăsată de mama... cu otravă în sticle și sete. Nu pot merge să iau altă apă sau să mă mișc, fiindcă nu se poate încuia poarta. Mâna stângă - abia mai mișc degetele.
Ei iar spun aberțaii ”nu pot s-o aranjeze și o omoară” etc. ”Orice om moare singur” etc.

Au aruncat asupra mea un mecanism psiho-social care dă impresia de judecată - adică vin asupra creierului meu mulți cu idei diferite despre mine și mintea mea îi respinge, findcă e vorba de ura lor, de idei aberante sau absurde sau pur și simplu de ceva anormal.
Ei spun că prin acest mecanism eu am respins cu forța creierului propria mea viață - findcă toți cei care sunt respinși devin oameni împotriva mea și astfel spun ei, toți mă omoară împreună. Ei au mai spus că, prin acest mecanism, numai cei complet nevinovați mor și eu așa ceva sunt. Mă tem că au dreptate. Unii dintre ei erau neutri, nu răul sau minciuna, uneori chair adevărul, deci trebuia să îi accept. De acum înainte nu îi mai resping, chiar dacă ei spun minciuni sau mă urăsc și mă vor moartă.
Unii spun că deja e prea târziu și că voi muri sigur. (??)
Unii totuși inventează minciuni despre mine, și oamenii oricum nu știu nimic. Ei mai spun că le vor spăla creierul despre viața mea complet, după ce mor eu: Textele scrise de mine pot fi înlocuite.
Vă implor în genunchi dacă puteți, să mă ajutați...
”nimeni nu vrea să mori, Cristina, toată lumea vrea să-ți zboare creierul, să înnebunești.” au repetat ei de multe ori
Mai demult spuneau că eu nu pot înnebuni, deci...

ceea ce am scris adineaori despre mecanismul psihosocial e probabil fals
Realitatea e că mă omoară cu otravă, acum mă arde și esofagul și nimănui nu-i e milă, fiindcă ei, ca și dvs cei de pe facebook, au fost cu adevărat manipulați cu multe minciuni despre mine, pe care le pot și dovedi - pe unele, - că au fost minciuni și că nu erau invenția mea.
e posibil să nu vă fie milă și din cauza faptului că am scris tot adevărul pe blogul meu - mai aveam fleacuri mai mult despre internet - și atunci ați interpretat greșit, date fiind minciunile ceorlalți despre mine.
De asemenea nu vă e milă deoarece nu ați înțeles nici faptul că am fost cu adevărat un om de valoare, așa cum m-am descris pe mine însămi de multe ori.
Iar blogul despre viața mea a fost din 2013, după ce oricum mă otrăveau mult, mă torturau și urmau să mă omoare, fără motiv sau greșeală.

Din nou, azi 5 octombrie 2020
Poate mâine nu voi mai fi în viață, mai scriu acum puțin - abia mai mișc degetele,
m-au otrăvit foarte puternic și ei zic că nu voi mai trăi
e greșit, dar asta e, ei cred că trebuie să fiu omorâtă
nu am avut nici cea mai mică greșeala și ei au fost mințiți, așa se spune
unii ziceau că sunt otrăvită din anul 2000 (circa) și ca ei au manipulat populatia mințind în același timp despre mine- unii dintre oameni se simțeau rău, fiind eu otrăvită, și trăgeau concluzia că trebuie sa mă omoare, ei spun și că unii oameni erau și ei otrăviți și mințiți despre mine în același timp - singura soluție bună era acceptarea mea și lăsarea mea în viață, fără otravă și cu minimul de trai, pe care ei nu l-au lăsat, mai aveam puțin de scris pe blog, dar nu mă lasă și oricum eu am fost, de felul meu, un om tăcut

azi iar m-au pus într-un autobuz gol din nou - ca rândul trecut si au zis că acum vor pune doza de otravă și mai mare - ca să fie siguri că ”mor ca un câine” - burta mea s-a umflat și mai mult, m-au ținut la barieră peste 1 sfert de oră probabil - și am rugat mult și în zadar să mi se dea drumul afară
Au spus că unii proști au verificat dacă ascult de ordinele lor pe drum și au văzut că nu ascult și au tras concluzia că sunt a altcuiva și trebuie să mă omoare - și ei spun că sunt tare proști că cred ei așa ceva, fiindcă nu am fost niciodată nebună, ci un spirit (bun) și independent, deci nu aveau de ce să mă omoare și nu aveam cum să ascult de ordinele cuiva.

Cei care urmăresc radioul și televiziunea sunt mai ușor manipulați legat de mine în modul următor - se transmite un anumit timp de muzică sau știri, în funcție de modul în care sunt eu otrăvită de exemplu cum făceau în autobuz, când mi-era rău și mă terorizau că mă otrăvesc mult și atunci puneau imagini negative și eventual sunete negative la tv Eu am fost numai pozitivitate și speranță și iubire și iertare, e adevărul.

Nu fumez, nu beau, nu vorbesc urât - spun ei - și toți vor să mor.
Dragi prieteni neprieteni, vă spun, dacă mor, încă o dată, că și dvs. ați fost mințiți probabil că trebuie să mor - și eu sunt otrăvită de moarte cum spun ei. Am un singur regret - că m-au otrăvit foarte mult în oraș și tot așa spuneau mereu că vor moartea mea și eram și izolată. Dacă nu mă otrăveau măcar, aș fi reușit sigur, până mai eram tânără, să scriu o carte- două mai bune /și inteligente - chiar dacă nu eram în fluxul principal al universităților - adică acceptată și la curent cu modele de idei și viață intelectuală. Măcar câteva poezii mai bune. Aș fi reușit ceva mai bun, chiar dacă nu mă publicau. Am fost și încă sunt numai binele, dar toți vor moartea mea, în mod greșit, mi s-a spus mereu că e numai fiindcă au spus minciuni. Eram în stare să dăruiesc fericire sau bucurie, dar au zis că nu mă ”vor”. Și totuși, nimeni nu mă cunoaște. Acum e prea târziu poate pentru a scrie ceva, dar sunt un om bun și luminos de fapt, despre care niște proști cred că trebuie omorât. Poate se înșeală.

Azi m-am umflat și mai tare de la otravă, respir greu, mă simt înfiorător - ei spuneau indirect pe drum că eu am fost un om prea inteligent și bun ca să mă poată ei distruge sau omorî fără otravă. Că, de fapt, un om foarte bun e omorât de niște oameni foarte răi și nimic altceva.
În fine, azi au zis iar categoric că eu sunt un om fără nici cea mai mică pată și toată lumea vrea să mă omoare. Și asta e din cauză că au fost mințiți, spun ei, nimic altceva.

Mama mă lovește foarte puternic în creier, la fiecare cuvânt pe care îl spune cu voce tare. Eu am rugat-o să mă lase în pace și nu vrea. Eu nu am lovit pe nimeni, niciodată.
Ei spun că mama vrea să mor și lumea aplaudă această crimă.
Ei mai spun că mama mea e ceva monstruos și lumea crede invers și mă omoară pe mine. Poate nu e așa, poate era monstruoasă doar fiindcă restul lumii mă rejecta... sau nu, dar oricum, eu nu am jucat teatru niciodată, ea mereu. Oricum, dacă mă accepta lumea, mama m-ar fi lăsat în pace și nu aș fi fost otrăvită.

Dar, de fapt, mass-media mi-a fost prietenă, adică o parte din mine, numai că amplifică anumite lucruri negative, dar poate și să ajute, oricum eu nu am urmărit mass-media, și sunt un om care în esență, e fericit - deci e clar că am înțeles de mult că omul crește și apoi apune, cu mass-media cu tot. Oricum, mas-media va rămâne chiar dacă mor, doar că nu va mai fi legată de psihicul meu, un psihic bun, dar din păcate condamnat la moarte și otrăvit, deci sursă de emoții negative. Dacă mă acceptau, totul ar fi fost un pic mai frumos, nu înseamnă că ar fi semănat cu mine.

Pur și simplu au condamnat la moarte un om absolut nevinovat, atâta tot.

au spus din nou că (unii cred) că eu sunt omorâtă pentru ”jocurile lor politice”, la care eu nu am participat niciodată
sau că faptul că am început să înțeleg ”jocurile” lor e periculos și de aceea mă omoară - e fals, eu am înțeles corect de mulți ani și am înțeles tot singură adevăruri mai profunde și de bază ale lumii, așa cum orice intelectual înțelege - nu e adevărat că mă omoară fiindcă am înțeles ceva
alții, că vor să mă tortureze să mor ca să se poată naște alta
sau alții că următoarea care iese la lumină va fi un copil și toți vor spune, așa cum au mai făcut, că le-au făcut figura una sau diverse puteri politice - etc. eu nu mai scriu pe facebook, aceste lucruri sunt detalii complet lipsite de importanță, oamenii nici măcar nu au înțeles că nu am greșit nimic și că am fost doar o femeie singură și săracă, fără ceva în ”spatele meu”.
Aceste idei sunt greu de combătut, dar eu nu am legătură cu ele, eu nu am avut iluzii (i-luzii, care vine de la joc- ludens)
din acest moment nu mai scriu pe facebook decât dacă îmi voi reveni, sunt monstruos torturată cu otravă și posibil am cancer, dar nu știu asta sigur

6 octombrie 2020
Am revenit pe facebook datorită unui mic adaus pentru cele scrise de mine în zilele anterioare.
Ei psun că nu am fost otrăvită, ci doar f-tă mul timp încontinuu, zi și noapte și foarte puternic.
Eu nu exclud această posibilitate, și din scrupulozitate și fiindcă mereu am fost acuzată de greșeli care nu existau (implicit), inclusiv de minciună sau delir, vreau doar să spun că scrisesem la un moment dat că e posibil să fi fost otravă, dar nu era sigur.
Faptul că asemenea torturi păreau otravă se datorează faptului că în trecut am fost cu certitudine otrăvită.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cu sinceritate cred că...

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...