desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

luni, 2 noiembrie 2015

Burta mea mare și îngrijorarea mea

Eu și burta mea mare, plus tristețea mea, mai mult ca oricând în trecut. Port aceeași fustă lungă din anii 2002-2003. Am doar două fuste și două perechi de blugi, dar numai fusta asta e mai bună, și acum e și ea plină de pipi. Aceste umflări ale burții mele au început înainte de 2002, sau precis între 2001-2003, când eram încă studentă la medicină și era și vărul meu primar, Cosmin, la noi în vizită. Îmi amintesc cu precizie. Odată s-a umflat așa de tare și mi-era și așa de rău încât am mers cu tata probabil cu mașina la urgență (m-am rugat mult de ei), unde mi-au făcut radiografie abdominală și mi-au spus că nu e altceva decât gaze în colon. Mi-au dat Debridat ca tratament. Am fost la mai mulți doctori până în prezent cu aceeași problemă dar nu au putut sau nu au vrut să mă ajute. Mi-au dat medicament numai din când în când. Da, a început acum 15 ani, dar atunci eram mult mai slabă (aveam vreo 80 de kilograme iar acum 120 pentru 1 metru 67). Atunci umflarea apărea și dispărea, nu dura mult. În 2005 am slăbit și am fost suplă și cu abdomenul plat vreo doi ani și, nu știu de ce, acest simptom nu a mai apărut deloc, mă întreb dacă boala mea nu dispăruse, poate că eram vindecată sau aproape vindecată. Oricum nu știu, dar am dovezi poze destule din vremea când eram suplă în 2005-2007. În ultimii 2 ani mi-am menținut greutatea sau poate chiar am slăbit puțin, dar nu mai încap în nicio haină, fiindcă grăsimea s-a redistribuit, nu mai am fundul mare sau șolduri sau coapse și în schimb mi-a crescut burta.

Dar medicii nu mi-au dat niciun diagnostic sau medicație pe termen mai lung și aveam doar 30-31 de ani când a început, oare mă înțelegeți? La început mi-au prescris DEBRIDAT momentan (maleat de trimetibutină).

Acea gropiță/semn pe care îl puteți vedea la începutul videoclipului este o cicatrice din vremea când am fost internată la urgență după tentativa mea de sinucidere da la sfârșitul lui 1998. Mi s-a spus că atunci medicii chirurgi au făcut o incizie abdominală pentru a verifica dacă nu am hemoragie internă și că nu aveam deloc. Urmele suturii (cusăturii) chirurgicale sunt încă vizibile, poate voi face încă un videoclip la lumina zilei.

Bineînțeles că oricine poate vedea că sunt obeză, dar pentru cei inteligenți este evident că, pe lângă obezitate, există și o umflare adițională pe care eu nu pot să o diagnostichez. S-a agravat acum două zile. În videoclipul de mai jos vorbesc în limba română, mai am două pe youtube în engleză.





Și în limba engleză, a doua zi:



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cu sinceritate cred că...

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...