Misterele familiei partea I, tataia și alții (desenul meu și 6 poze de la nunta părinților, sper că sunt toate și exact cele pe care le-am pus plus încă o poză cu nașii mei la altă nuntă)

Cineva mi-a sugerat că familia mea era familie de mafioți și că asta explică totul, fiindcă mafia își bagă din diverse motive femeile sau fetele la nebuni...dar eu nu cred că așa e...de ce să mă fi distrus societatea mai ales, din moment ce eu nu am avut aproape nicio legătură cu ei, cum puteți vedea din tot ce am scris. De asemenea, repet, am fost un om de valoare și nu am greșit nimic toată viața. Citiți povestirea de mai jos și trageți dvs. concluziile. În mod ciudat mi-a apărut în editor o dungă dedesubt cu săgeți și nu pot scăpa de ea, sper că nu vor modifica alții ce am scris eu aici.

Azi, 5 noiembrie 2015, mă voi strădui să încep să scriu ce mai este de spus despre viața mea pe acest blog. Am scos din dulap notițele mele vechi din anul 2009 și mă apuc de lucru, de citit și compilat. Mă și doare capul ca o presiune rea, mă simt groaznic, am multe dureri și burta umflată, dar vreau să termin povestirea. Printre notițe am găsit o veche schiță de-a mea, foarte slabă, pe care nu am aruncat-o dar am barat-o cu un x. Am șters x-ul cu guma și am modificat-o pe calculator să arate ceva mai bine. Acum aș desena mai frumos, dar asta a fost creionată în grabă și o postez aici ca o amintire. Ochii sunt prea depărtați (greșeală pe care de obicei nu o fac, fiindcă nașul meu m-a învățat proporțiile), etc, are mai multe erori.

În timp ce voi continua seria ISC până în ziua de azi, voi mai scrie mici povestioare adevărate despre anii din copilărie până azi, sau lucruri pe care am omis să le povestesc.

Familia mea, ca orice familie, avea unele secrete, pe care eu de fapt nu le cunosc. Unul dintre ele este misterul faptului că tataia a paralizat exact în noaptea nunții părinților mei. Spuneau toți că așa a fost, poate fiindcă băuse prea mult. Dar am o nedumerire mare: dacă priviți pozele mele pe flickr veți vedea că acei miri sunt precis părinții mei (am alte poze drept punct de reper). În mod ciudat, ei au făcut nunta civilă după cununia religioasă, nu știu de ce. Tataia era precis el în pozele de la cununia civilă și probabil și cea religioasă (nu mai am poză cu el la biserică). Oricum ceea ce este cert e că mama s-a îmbrăcat apoi cu rochia de mireasă acasă la tata în Voluntari (am poze care dovedesc acest lucru). Poate că au făcut petrecerea în aceeași zi dar după cununia civilă și mama și-a pus din nou rochia de mireasă, altfel nu se explică. Oricum e ciudat, ar fi fost mai simplu să meargă întâi la starea civilă. Cineva îmi sugerează: ”proasto au făcut cununia religioasă de 2 ori”. ?? Acesta e unul din puținele foarte puține mistere din viața mea, pe care eu nu l-am putut dezlega.

Tataia din poza de la cununia civilă este precis tataia, acela care apare în tienerețe cu mamaia, apare ca pedichiurist în prăvălia lui imediat după război sau în timpul războiului, apare și în poze dinainte de nunta părinților mei nu cu mult, pe care le mai am dar nu le-am scanat. Iar mamaia e mamaia în toate pozele cu ea, vă spun sigur că e ea, am dovezi. Oricum, e puțin ciudat.

Postez aici pozele cu tataia și alți nuntași (părinții mamei, mama, tata, mamaia, nașu) la nunta mamei, acasă la tata. Priviți cu atenție și veți vedea că era aparent cineva în spatele bătrânului care îl ținea în picioare, nu știu sigur de ce. Oare deja avusese atacul cerebral? Mai am o a treia poză din această serie dacă nu au luat-o deja. Oricum, deja stiți că nimeni nu l-a omorât atunci, și precis este tot el în multe poze cu mine copil și cu mamaia (și precis eram eu, purtam același tip de pâslari, papuci de casă la modă atunci). La botezul meu tataia zâmbește către mine fericit, poate voi posta și acea poză. Cineva mi-a furat unele poze de la cununia religioasă, în care apăreau și alte rude și părinții mei și mama precis cu aceeași rochie, fără verighete, cu verighete, sărutând cununiile și cu cununiile pe cap și dacă nu mi le-ar fi luat poate aș fi dezlegat misterul, fiindcă tataia apare sănătos la cununia civilă, după cea religioasă, și era precis el. Ciudat. Veți vedea că în poze tata, parcă dinadins, ține mâna stângă cu sau fără verighetă pe deasupra, să se vadă, în timp ce mama invers.

Aveam destule amintiri despre tataia, care a murit când eu aveam 4 ani, eram un copil inteligent, cu memorie bună.

Cineva îmi sugerează acum că la cununia civilă, când mirii aveau verighete deja, toți erau aceiași cu excepția mamei și ca aceasta este cheia misterului. Nu știu. Iată mai jos o poză cu părinții mei la cununia civilă, mie parcă mi se pare că e tot ea:

Am făcut-o alb-negru, să fie mai clar, dar a ieșit mai rău. Mama a slăbit foarte mult după nuntă. Am această poză, poate o voi scana din nou, se vedea mai bine că și ”mama”, dacă era ea, avea verighetă sub mănușa  de dantelă. Dacă ați privi pozele cu lupa, ați vedea clar că e aceiași pereche de mănuși în mâinile miresei și la cununia civilă și la cea religioasă, probabil primită de la mamaia, care avea și mănuși de modă veche și făcea chiar ea cu iglița mănuși. Iată aici cununia civilă, mamaia și tataia:

Și mai jos, încă una de la cununia religioasă, înainte de verighete, în spatele nașului meu este un colț din mami, preoteasa, mătușa mamei și soția preotului care i-a cununcat:

Cineva îmi sugerează: ”proasto au făcut cununia religioasă de 2 ori”. ?? Acesta e unul din puținele foarte puține mistere din viața mea, pe care eu nu l-am putut dezlega.

Și fiindcă tot vorbeam de ”nași” și de mafie, postez aici o poză foarte frumoasă din anii 70, cu nașii mei nași la altă nuntă. Ei au ”nășit” mai multe cupluri și mereu vorbeau frumos despre fiecare. Odihnească-se în pace bieții oameni, că au fost buni cu mine, în timp ce părinții mă abandonaseră și nici nu mă vizitau. Nașii mi-au dat o educație bună, mi-au făcut unele cadouri spre deosebire de părinți care nu aveau bani (nici nașii nu aveau mulți), dar rudele mamei dinpre preoteasă (verii ei cu soții și copii) erau bogați, nu ca noi, și mă tratau pe mine cu oarecare dispreț, cum voi mai povesti. Am fost mereu ruda săracă și bonă pentru copii altora. Când eram mică, mamaia mi se plângea uneori că ei au trebuit să îmi dea și numele Monica, pe lângă Cristina, fiindcă a insistat preoteasa, mătușa mamei. Nu știu dacă e adevărat, nu știu care este adevărul, știu doar că peste ani vărul mamei Ovidiu și-a botezat fiica tot Monica. În viața mea mereu apărea vreo Monica -- colega de bancă în clasele primare (Monica Pelin, cu rude basarabene și tată care lucra în China), Monica după terminarea liceului, recomandată mie de Irina de la Constanța, Monica colega mea de suflet și de bancă în anul I de facultate la Cluj, Monica Pană medicul meu de familie de azi, și multe, multe altele. Străbunica mea, mama preotesei și bunicului meu, m-a prezentat copiilor din sat drept Monica, dar cu încetul i-am devățat de obiceiul acesta. Altcineva nu îmi mai spunea Monica. Din diverse motive numele Monica nu îmi plăcea, cred că e un nume de origine germanică. Mamaia spunea că Monica e nume de țigancă....La Andronache, la nașii mei, am avut liniște și viață liniștită. Deși nașa poartă în public în această poză o rochie frumoasă, în realitate nu aveau bani.

PS : Acum vreo oră-două mi-au blocat jocul farmville 2 pe facebook, oricum nu mă deranjează foarte mult, fiindcă am jucat gratuit și de acum înainte voi încerca să mă concentrez mai mult pe continuarea povestirii pe blogul meu.

Azi, 6 noiembrie 2015 scriu din nou aici...jocul acela s-a reparat, cel puțin temporar...sunt chinuită groaznic încontinuu de oameni răim trupul meu doare, capul mă presează, etc.  Dar pot scrie în continuare numai adevărul. Există unii care au intrat peste gândurile mele cu ideea ”sunt curios ce o să mai scornească” Alții spun ”tot ce spune ea e adevărul și toți ceilalți mint”, alții spun mereu ”I-au păcălit pe toți idioato”, alții că ”poporul tău a inventat că tu ești altcineva decât ești”. Nu sunt idioată și nu înțeleg ce are lumea cu mine. Nu știu de ce mă lovesc ei mereu. Nu am scornit niciodată nimic, nu aveam niciun interes să mint fiindcă nu am greșit nimic și țin minte totul din copilărie. Bineînțeles că nu am fost niciodată nebună și că nu am mințit sau greșit nimic. Nici nu puteam scorni ceva în condiții de tortură și închisoare. Am avut numai sentimente bune față de oameni și respect și tot ce am scris e adevărul obiectiv. Ei îmi tot reeptă că poporul meu a inventat minciuni despre mine. Nu înțeleg de ce să mă urască de moarte, fiindcă am fost o viață întreagă un om inteligent și bun. Toată lumea știe că bârfele mincinoase și calomnia ucid oamenii nevinovați, și eu nu înțeleg ce interes au avut ei să mă omoare. Ei îmi tot spun că oamenii sunt proști și ei cred că dacă mă omoară pentru ei va fi mai bine. Sunt convinsă că acest lucru nu e adevărat.

Cât despre misterul fotografiilor de mai sus, voi spune din nou concluzia mea. Singura explicație plauzibilă, care ar putea explica totul, e că părinții mei și-au pus verighetele la cununia civilă în joacă după care le-au scos la cununia religioasă, care nu se știe dacă a fost în aceeași zi. Sunt 3 aparate foto diferite pentru cele trei locații (cununia civilă, cea religioasă și petrecerea de nuntă în Voluntari), am privit pozele cu atenție. Mai adaug o ultimă poză cu părinții mei după cununia religioasă, care e interesantă fiindcă se observă acel radio vechi, cred eu interbelic, la care am ascultat și eu în copilărie Cenaclul Flacăra și la care mamaia asculta mereu radio Europa liberă în maghiară, spre disperarea mea. În asemenea condiții am făcut eu școala și luam numai note de 10, meritate desigur, fiindcă eram un copil cuminte și memoram totul perfect și gândeam corect mereu. Îmi plăcea mult școala. Acest radiou vechi apare și într-un film făcut în 1990 la Colun în satul bunicilor dinspre mamă, fiindcă tata l-a dus acolo. Tata a insistat să apară în film radioul. Nu știu dacă au lăsat-o pe mamaia complet fără radio și nu știu de ce. Eu eram prea tânără și îndrăgostită atunci în 1989-1990 ca să observ aceste detalii.