11 ianuarie 2020

Azi, 8 ianuarie 2020, seara
continuu povestirea pe care tot o voi termina luna asta. Așa să îmi ajute dumnezeu.
Azi am fost din nou în trecere pe la apartamentul meu din oraș și acum iar sunt roșie la față - alergie pe care o aveam și când stăteam acolo. Mirosul e oribil acolo și mereu când m-am mai dus acolo pentru scurt timp am pățit la fel - roșie și arzând la față, cum pățeam și acolo.
Din nou aceleași idei ale lor -
1. că am fost/sunt un geniu adevărat și un om extrem de pur și bun dar oamenii pur și simplu nu au vrut să mă accepte cu obstinație și au vrut să mor neapărat, fără niciun motiv
2. că singura problemă e că ei sunt nebuni cu adevărat și cred că eu aș fi nebună și că sunt un fel de nebună care trebuie omorâtă
3. că au pus pariu că eu voi omorî bestia - pe mama - și că eu voi scăpa cu viață
4. că trebuiau să mă omoare fiindcă altfel nimeni nu i-ar fi mai respectat sau că dacă nu mă omorau însemna că ar fi făcut România de râsul lumii

Etc. Apoi mă întreabă unul dacă nebunii trebuie omorâți și eu spun din nou că nu. Nici mama și nici otrăvitorii din oraș. Și nici eu, considerată nebună fără să fi greșit nimic, în mod absolut sigur.

Viața e un miracol evident și excepțional. Oamenii sunt alcătuiri minunate, frumos e fiecare gest al lor - în afară de omorârea altor oameni - sunt miracole și cărțile și arta și gestul omului de a-și curăța nasul sau de a-și lega șireturile etc. Și eu am fost un miracol și la fel am gândit despre toți ceilalți, în cele mai mici detalii, toată viața. Viața e mereu o bucurie. Veți vedea și în ce urmează și dacă ați citit blogul meu despre viața mea. Gândiți puțin logic - ce înseamnă sistemul universului și ce înseamnă omul - cât de minunate sunt toate alcătuirile, și cuvintele și semnele și nu doar ceea ce ne oferă simțurile, ci și gândirea bună și logică a omului. Vedeți - bucuria omului în fața puiului de om al lui sau chiar al altora. Tot o bucurie este un om și dacă e matur sau bătrân, ba chiar un miracol mai frumos. Voi scrie mai încolo mai clar - deocamdată mă voi întoarce la acele divagații pe care, dacă le termin, nu voi mai avea de scris din acele lucruri și apoi faptele - adică ceea ce mereu contează mai mult, cum am explicat și eu. Ei au spus de multe ori că oamenii nu mă recunosc și că văd ceva rău în mine deși am fost binele desăvârșit. Așa pare, dar nimeni nu a vrut să mă cunoască și cu adevărat și eu nu am avut ocazia să fiu cu nimeni deloc din 1984, nu aveam cum să am cu cine să fiu.
Continuu - acum îmi voi rescrie ceea ce scrisesem în caiet cu luni în urmă și apoi subcapitolele menționate mai demult.

11 ianuarie 2020, ora 12
Trebuie să mă străduiesc să termin povestirea, ca să fie totul clar și adunat în totalitate pe blogul meu și să trimit peste tot.
Dar azi am de lucru și nu pot.
Voi nota numai din ziua de azi câteva lucruri.
”România este o țară de asasini monstruoși și absolut toți oamenii normali, ca tine, sunt omorâți.” ??
”Tu chiar nu ai înțeles de ce nimeni nu a vorbit cu tine toată viața?”
”Tatăl tău a fost țigan, de aceea tu ai fost torturată și ești omorâtă”
"N-o să ne mai creadă nimeni niciodată.”
”toți proștii au înțeles altceva, dar este vorba numai și numai de o crimă monstruoasă.”
"eu când am înțeles mi-a venit să urlu.” Cine ești? De ce îmi spui mereu aceste cuvinte? De ce nu ai urlat dacă ți-a venit să urli?
Azi mama iar a stat, ca în fiecare zi aproape, la bucătărie cu ușa deschisă să o aud și să o văd eu de la calculatorul meu, fiindcă eu nu am ușă, fiindcă așa a modificat ea casa, așa a vrut. Unii spun că s-a gândit mult cum să mă chinuiască mai tare.
Printre altele, mama iar a început să tragă ritmic aerul tare pe nas, cum face ea adesea și este un sunet neplăcut și enervant și lasă o impresie de tensiune și neplăcere. Așa făcea de când eram copil mic și încă de atunci simțeam o mare neplăcere fizică - nimic sexual - când ea făcea așa. De data asta, ca și în ultimii ani când ea făcea așa, mi-am simțit creierul tensionat și îmbâcsit și am avut tensiune sexuală chinuitoare, nu senzații sexuale. Unii spun că mama mă f_te foarte urât ca să îmi stoarcă energia, să mă omoare agravând efectele otrăvii pe care mi-au dat-o nebunii cu ideea că eram condamnată la moarte, deși nu greșisem absolut nimic. Eu nu am crezut, abia azi am făcut conexiunea de înțelegere. Mereu a fost așa. Ei spuneau că tot mama era cea care îmi dădea coșmaruri și mă făcea să mă frec sexual în somn, știind cât de mult mă deranjează acest lucru. Chiar și anul trecut mi s-a întâmplat, aici la Voluntari.

De multe ori au spus că voi fi incinerată, că nu voi ajunge la cimitir, la groapa comună sau că recomandă incinerarea (în engleză).

Din nou aceeași scuză monstruoasă și ridicolă a lor:
Tu ai suferit mult prea mult pentru o viață de om și ai fost evident o figură pură și luminoasă, iar figura mamei tale e prea întunecată. Fiind tu evident bună, cuminte și inteligentă, proștii nu au cum să creadă adevărul și își imaginează că tu ești nebună. ??
Îi invit atunci să citească cu atenție blogul despre viața mea și vor vedea că este doar adevărul, că era oricând dovedibil și, cu puțin noroc, vor înțelege că e chiar tot adevărul acolo, dacă apuc să scriu și restul povestirii scurte, ultima.

Și ce dacă proștii credeau sau cred că sunt nebună? Oricum, nu ei m-au respins.

Marțea trecută, pe 7 ianuarie, am fost să fac tomografie abdomen și pelvis, cum ați văzut în fotografii. Rezultatele le voi primi marțea viitoare - merg să le iau.
Azi au inventat că toată lumea a mințit despre mine, Cristina-Monica Moldoveanu. Ei spun că dacă toți mint, atunci unii dintre ei nu pot spune adevărul. Au insinuat că medicii de la spitalul Monza de la CT vor ascunde adevărul despre mine fiindcă oricum dacă mor nimeni nu îmi va face autopsie. Au început din nou să spună diverse lucruri peste mintea mea - mai ales că ei vor pierde absolut totul, fiindcă lumea toată a înțeles adevărul despre mine ! Ei spun de 14 ani acest lucru, la fel ca aceia cu cutremurul care va veni - când mor eu sau cam așa ceva. Din nou, ei spun că vom deveni din nou sanatoriu, ceea ce asemenea au spus de mulți ani. Ăștia sunt contraziși de cei care tot de mult spuneau că România e oricum un imens sanatoriu de nebuni. Alții - azi - spun că singurul om anormal și nebun sunt eu - în rest toți sunt normali, cel puțin în România. Deci pentru ei nebunia e un concept care se aplică unui singur individ. Alții iar sunt nemulțumiți că nu mă pot controla, fiindcă, spun ei, sunt prea inteligentă. Dar de ce nu încearcă să îi controleze pe cei care chiar fac răul sau sunt proști? Eu nu am greșit nimic, mai citiți odată viața mea, dacă nu credeți - veți vedea clar - au fost doar trei momente în aproape 50 de ani, dar erau doar aparente greșeli și în rest eram perfecțiunea, chiar și în tot ce gândeam, deși am fost un om izolat toată viața. Etc.

Iar au început să spună în engleză că nu se va întâmpla nimic rău, că nu e vorba decât de faptul că pur și simplu sunt omorâtă, dar nimeni nu trebuie să se îngrijoreze pentru binele lui personal din această cauză.

Iar au început - că ăia de la CT au încercat să mă omoare, fiindcă m-au chinuit la fel cum au făcut și în toate spitalele, cum voi mai povesti. La fel, am fost martirizată și torturată zi de zi și acasă, din 1984, cum am descris pe blog. Trebuie neapărat să termin povestirea, atunci veți înțelege. Da, și cei de la CT m-au chinuit, dar nu știu dacă au încercat să mă omoare. Oricum sunt singură - oricine mă poate omorî oricând și dvs. nu vorbiți cu mine și nu am familie.
E adevărat cum am povestit că au vrut să mă înhațe pe stradă să mă ducă la cimitirul Șerban Vodă, dar am reușit să scap. Ca întotdeauna, ei spun că oamenii chiar cred că eu aș fi ceva rău pentru ei și eu sunt de fapt binele perfect, și ei recunosc aceasta.

Deși tu ești singură, deși ei nu au vorbit cu tine deloc, deși ei nu te pot compara cu nimeni fiindcă nu au cunoscut pe nimeni aidoma ție, deși nu știu nimic cu certitudine despre moartea celor ca tine, oamenii totuși cred că știu ceva despre tine și că trebuie să mori și au creat diverse fantezii despre tine.

cred ca maduva spinarii mi-e prinsa, e foarte rau acum - abia scriu, ochii mi s-au tulburat etc.