23 ianuarie 2020
Ei spun că le displace foarte mult faptul că sunt obligați (?) să mintă despre mine, mai ales de când au înțeles că nu am avut nici cea mai mică greșeală.
Mai demult spuneau că eu, acum și întreaga viață, am fost ca un bebeluș abandonat singur pe jos, bun și nevinovat, și că problema e cine se va apleca să salveze acest copil bun.
Tot timpul ei spun că oamenii pur și simplu au înnebunit și vor să mor fără nici cel mai mic motiv.
Azi am fumat numai 3 țigări, dar posibil să fi avut mai multe otrăvuri în ele, fiindcă m-a usturat și înțepat pieptul înfiorător.
De când m-am trezut până acum ,ora 3 jumătate, am fost încontinuu torturată sexual monstruos, am avut migrenă continuu, am avut amețeli puternice și îndelungate, dureri continue de ochi. A trebuit să stau aproape tot timpul în pat. Ei spun că sunt f_tă fiindcă oamenilor nu le place faptul că scriu adevărul despre viața mea.??
Alții spun că eu nu am înțeles încă că nimeni nu crede adevărul. Alții recunosc faptul că am fost un om desăvârșit, dar spun că oamenii cred invers.
Ieri am scris din nou o implorare pe facebook:
Dragele mele colege de suferinţă şi bucurii pe facebook,
eu am mai adresat invitaţii colective vouă cu sufletul tot ca bobul de rouă de multe ori.
Acum încerc din nou. Bineînţeles că am fost un om normal mereu şi am ştiut că numai comunicarea de la om la om contează şi nu am crezut că ţin discursuri etc.
Am intentionat să fac această invitaţie individual fiecărei doamne sau domnişoare de pe facebook din cetatea Bucureşti.
Nu am reuşit decât să scriu pe messenger Ilenei-Ileana Popescu Bâldea şi lui Carmen-Maria Mecu, dar poate voi încerca să le contactez direct şi pe celelalte. Aceste doamne m-au respins, poate că nu au avut nevoie de mine.
Mă aplec din nou în genunchi cu gândul bun şi vă rog, dacă cineva dintre dvs. poate, ca om, să aibă puţină milă, sau oarecare respect şi voie bună să mă primească în viaţa lor, fie şi doar o dată, oriunde sub soarele acesta frumos, să ne întâlnim, oricât de puţin, în lumina cuvintelor româneşti, să stăm de vorbă puţin şi să găsim poate câteva puncte de interes comun.
Sunt singură de 35 de ani şi ceva, în afară de câteva relaţii superficiale şi chiar şi acelea foarte rare în viaţa mea. Cred că ştiţi că sunt un om bun şi că nu muşc şi că nu mi-e frică de dvs. Am reuşit să vorbesc la telefon doar cu Viviana Moise de la Cluj, care m-a ajutat financiar cu 100 de lei în timpuri grele pentru mine. Şi cu Maria Tirenescu. Au fost momente de binecuvântare şi bucurie pentru mine. Ştiu că sunt o cerşetoare şi că distanţa socială dintre mine şi dvs. e foarte mare, dar, în numele binelui şi frumosului, în numele iubirii care ne-a animat pe toţi, vă rog în genunchi dacă puteţi să ne vedem puţin, să vorbim puţin, să ne respectăm puţin undeva în această lume a noastră. Poate în numele poeziei, sau al literaturii, sau al păcii în lume, sau al milosteveniei şi al lui Dumnezeu. Ori poate mă puteţi ajuta să găsesc pe cineva, o fundaţie de caritate, orice...
Am încercat de multe ori, dar eu nu aveam cum să găsesc oameni, să îi acostez pe stradă...pur şi simplu nu au existat oameni aproape deloc - nu e vorba de oameni buni, ci de oameni de orice fel în viaţa mea. Nu aveam de unde, nu am avut şanse în mod sigur deloc. Fiecare scurtă întâlnire cu Altcineva a fost în mod sigur pentru mine singura bucurie şi o adevărată sărbătoare, fiindcă aceasta e viaţa între oameni, o sărbătoare şi o lumină pe care trebuie să o preţuim, clipă cu clipă. Am preţuit-o de la început.
Postez aici poate cuvintele adresate Ilenei, cu rugă să vedeţi adevărul, să vă aplecaţi spre un om care nu poate să mai îndure povara singurătăţii, cum v-am spus de multe ori.
Mă adresez doamnelor şi domnişoarelor fiindcă sunt femeie şi ţin la convenienţe - acestea sunt regulile societăţii - ar părea ciudat să mă întâlnesc cu bărbaţi de pe facebook. În viaţa mea nu au existat bărbaţi deloc. Vă implor în genunchi. Încă am vedere, încă merg pe picioare etc.
Dacă vreunul dintre domni poate să mă ajute cu vorbe despre orice, primesc şi asta, cu respect...sau oricine fie şi doar pe messenger.
Seară frumoasă! Şi un Mozart lângă inimă...
telefonul meu 0747228311, compania Orange, între ora 10-18
Iar au intrat cei care spun că eu trebuie să fiu neapărat distrusă, masacrată cerebral. Am întrebat de ce, au spus că sunt prea inteligentă și asta mă așază deasupra lumii. Pe de altă parte am fost un om absolut normal, bun și inteligent, jur că nu au motive să mă omoare. Acum amețeala continuă și degetele mi-au amorțit rău la ambele mâini, ei zic că e otravă din nou și că la noapte vor încerca iar să mă omoare.
CONȚINUT ADULT NUMAI CÂTEVA CUVINTE VULGARE, ESTE UN BLOG PENTRU PESTE 18 ANI, FOARTE TRIST, NERECOMANDABIL PENTRU CEI INCULȚI SAU PREA TINERI
Vă vine să credeți că din țărână cresc trandafiri, copaci înalți, case și oameni? Atâta frumusețe incredibilă. Hai, recunoașteți... chiar puteți crede că toate cresc din pământ așa frumoase?
joi, 23 ianuarie 2020
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postare prezentată
Ultima parte – CONCLUZII - enumerare
Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...