14 martie 2020

Azi, 14. 03. 2020
Iar au început nebunii să mă scuipe:
”poporul nu mai are răbdare” ??
Cred că vor să spună că poporul vrea să îmi ”grăbească” moartea, ceea ce de fapt au spus de 15 ani, deși am fost tânără. Unii zic că nici acum nu trebuie ca ei să mă omoare.

”Tu ești la nivelul presocraticilor” ca să dea impresia falsă că eu mă consideram ceva superior sau că mă deranjează insultele de doi bani, sau că vor să se lege de ceea ce am spus ieri, anume că înclinația mea intelectuală a fost mai degrabă spre filozofie. Această persoană doar preia vorbe derulate mai demult de alții peste ecranul meu mintal, fără să știe la ce așa zis nivel sunt eu. Toate celelalte lucruri sugerate despre mine de el sunt false.Totodată îl imită pe Ovidiu, ruda mea.

Azi noapte din păcate m-au frecat în somn din nou, de fapt dimineața, când eu încă mai dormeam. Sunt extrem de amărâtă, acum deci 2 zile la rând. Ei spun că nu e boala mea psihică, dar este reaua voință a celor care mă torturează. Ei spun, ca și mine, că încă din 84 era evident sclavie - evident drepturile mi-au fost luate de la 13 ani și tortura asupra mea a fost legiferată și considerată normală, iar viața mea considerată schizofrenie. De fapt e vorba clar de sclavie. Și crimă. Fără nicio legătură cu ceea ce am fost sau am gândit.
Ideea e că ei se cred în război și mă lovesc încontinuu din 1984.

”tu, Cristina, ești maltratată din 84 și omorâtă din cauza minciunilor pe care ei le-au scornit despre tine, dar idioții cred că e din cauza faptului că ai spus adevărul despre ce ai văzut la revoluția din 89.”
”oamenii care te omoară sunt monstruoși, dar idioții cred că ei trebuie protejați și faptele lor ascunse.”

Ei spun că România e o cauză pierdută, fiindcă nici măcar nu au înțeles că nu trebuie să mă omoare.

Alții spun că mama mea a fost un om mult prea monstruos și de aceea oamenii proști nu pot crede adevărul despre mine. Nu au cum să creadă. Cine? Am fost izolată complet din 1984, de la 13 ani. Dacă vă referiți la ceea ce am povestit despre viața mea - e la fel, am fost singură, nu avea cine să mă creadă și puțini au citit și oricum nimeni nu m-a întrebat nimic toată viața și am fost un om normal deci nu am avut fantasma ca oamenii să ghicească adevărul despre mine, fiindcă e imposibil.

Ei spun că familia mea a îndobitocit întreaga omenire că eu sunt ceva rău, deși eu am fost numai binele. Mă întreabă pe mine cum să facă ei (? cine?) să convingă oamenii de adevăr.

Eu nu cred că familia mea a îndobitocit lumea întreagă că eu sunt ceva rău - era foarte clar că mă maltratau fără vină și fără să fiu nebună și că nu aveam cum să mă apăr. Pot povesti în detaliu și pot dovedi clar, sau pot răspunde la întrebări clare, concrete, țintite, dar nimeni nu e interesat și știu asta.
În plus, nu am devenit ceva rău din cauza acestei persecuții, am rămas absolut la fel ca în 1984 și se poate încă dovedi cum am fost atunci.

Sunt complet singură din 84 și conștientă de la început de acest lucru. Nu am avut nicun fel de iluzie sau judecată greșită toată viața. Dacă familia mea e ceva monstruos, eu vă spun adevărul că totuși nu am avut nicio legătură cu ei, fiindcă m-au respins total absolut sigur fără motiv, nu fiindcă am greșit eu ceva față de ei. Nu știu ce e în capul lor și nu am știut niciodată. Practic sunt doar doi veri primari, generație mai tânără, care mă resping, care oricum locuiau departe de mine. Și mama care era monstruoasă de când eram copil.

Bună seara, sunt obligată să continui povestirea de unde rămăsesem, bine că nu mai este mult, deși știu că nu vă interesează.
Azi, ora 7 jumătate seara, 14.03.2020

”îi vânează pe toți cei care au legătură cu tine, Cristina, vor să meargă până în pânzele albe”
Cine? Pe cine?

Ciudat - și ei recunosc că e anormal să spui despre un om izolat că are aplatizare afectivă sau că e nebun, de orice fel.
Am fost cu adevărat izolată din 1984. Ei mai spun că tot așa, în mod absurd, deși nimeni nu vorbește niciodată cu mine - din 84 aproape - ei au inventat că eu aș fi falsă sau că mint. Am întrebat cum. Au zis că au inventat că e minciună povestea vieții mele, care evident e adevărul, pentru orice cititor inteligent. Dar oricum nimeni nu vorbește și nu a vorbit niciodată cu mine, deci vă dați seama ce absurd sună că aș fi ipocrită.

Oricum, am încercat de nenumărate ori să fiu cât de puțin cu alții și toate femeile m-au respins, la fel cum m-au respins aproape toate pe facebook, și Ileana și Carmen când m-am adresat lor direct. Unii spun că atâta rău asupra unui om perfect bun și nevinovat s-a întâmplat numai o dată în istorie, demult. Sau că e o crimă colectivă monstruoasă - idee ce le repugna odată - deghizată sub ideea lor că de la 13 ani eu eram ceva periculos și rău care trebuie izolat și omorât.

ideea lor că eu aș fi fost dumnezeu, prin coordonare a realității, integrare și legare, este legată de adevărul despre mine

repet, toți spun că e absolut evident că eu nu am avut niciodată vreun control asupra altora sau putere și nici măcar un pic nu m-am putut apăra, dar am avut un calm aproape desăvârșit, iertare, iubire și gânduri frumoase și bune

Ei zic că acest rol de maestră sau dumnezeu, deci un fel de dirijor al conținuturilor materiale și spirituale, se datorează inteligenței și bunătății mele, nu invers, așa cum cred proștii. Și cuoașterii acumulate prin mine însămi, fiindcă nimeni nu mi-a spus nimic. Și sigur nu se datorează pi--dei sau violului de la distanță asupra mea, cum cred alți proști.

Dar acesta e oricum adevărul despre orice femeie inteligentă, nu e nevoie să o numim dumnezeu.
În plus, deși nu credeți, am fost perfecțiunea ca bine, frumos și intelect bun, mereu la fel toată viața, dar nu am avut nici măcar o șansă și nici dvs nu mi-ați dat vreo șansă

ei spun din nou că pe unii îi deranjează inteligența și nevinovăția mea, fiindcă ei toți au greșit și mint ca să mă omoare. La fel, din același motiv, m-au izolat, și numai proștii cred că cineva voia să îi protejeze pe ei de mine sau să mă ajute pe mine, fiind evident că eram doar abuzată și omorâtă.

În plus, spre deosebire de mama, care evident, pe față, avea și o afectivitate rea sau întunecată, dar mai ales rea, eu am avut mereu sufletul luminos și bun și disponibil pentru fericire - nu aveau niciun motiv să mă respingă nici din acest punct de vedere, fiindcă eu am fost cu adevărat fericirea, nu doar virtutea. Șitu că pare straniu să spui lucruri bune despre tine însuți, dar e adevărul, la fel cum e tot restul lucrurilor povestite de mine. E adevărat că unii vor sigur să mor, înțelegeți clar dacă citiți totul, plus ce mai e de scris și e adevărat că crima e mereu un lucru rău, inclusiv asupra mea. Am scris despre calitățile mele, ce puteau fi ușor dovedite, fiindcă respingerea mea de către societate a fost completă deși nu știau absolut nimic despre mine și violența a fost și este reală. La un moment dat mi-a scăpat să scriu că eram și sunt un om perfect, cum știu prea bine că mai sunt și alții, chiar dacă nu mulți, și apoi așa a rămas, dar rezultă clar și din povestea vieții mele.

Unii susțin că oamenii sunt aidoma mie și din cauza aceasta ar fi și pe internet o implozie de bună creștere, bună-cuviință și gânduri pozitive, și mai ales spun că oamenii sunt proști că nu mă recunosc și că ei sunt așa buni, fiindcă eu am fost mereu un om pozitiv - unii spun că rar au cunoscut om așa optimist și pozitiv ca mine, fără defetism, mizantropie etc. E ceva adevăr, cu adevărat am fost pozitivitate, dar, dacă oamenii ar fi fost ca mine, atunci nu m-ar fi omorât, și nici pe internet nu aș fi fost total respinsă, la fel ca peste tot. E altceva, ei în mod practic, când se lovesc de realitate, cum eram eu, și pot respecta sau iubi sau ajuta, cum am făcut eu mereu, își pierd lustrul de bunătate, chiar dacă încercarea nu e grea. Nici eu nu știu de ce.