cancer ?

Un lucru neplăcut, pe care îl voi nota și în subcapitolul despre necazuri medicale, este că, datorită epidemiei cu Covid19, mi-au contramandat prin telefon - ei m-au sunat - întâlnirea cu medicul gastroenterolog, care trebuia să fie ieri, 19 martie 2020, și aș fi mers la el cu rezultatul analizelor CT recomandate de medic, care spun că totul e bine în abdomenul meu, deși la trei ecografii ieșise prost. În mod bizar, medicul mi-a cerut ca, înainte de a îmi prescrie analize, să vin la el cu un bilet de la medicul psihiatru. Astfel, iar apare ideea că pacienții psihiatrici trebuie omorâți, că sunt condamnați etc. Cred că nu vă pot readuce la realitate. I-am dus biletul, și a renunțat la ideea de analize endoscopice, prescriind CT.
Oricum, absolut cert din 1984 e la fel și faptul că nu am avut nicio șansă este adevărat. Nu am greșit nimic toată viața, e anormal să mă omorâți, mă tem că v-au îndobitocit, cum mi s-a spus mereu.

Această contramandare mi-a distrus și speranța momentană de ajutor medical și singura mea ocazie de moment de relație socială, de comunicare cu alții.

În ce privește problemele mele digestive, ei spun că medicii nu au cum să mă ajute, fiindcă sunt otrăvită și ei știu asta și țin ascuns, dar de fapt chiar dacă este așa, ei ar fi trebuit să îmi dea ajutorul cerut pentru diverse simptome, căci medicina în mare parte e doar antidot la otrăvuri diverse.

Am suferință rectală pronunțată, nu știu dacă e cancer sau nu, unii cred că e cancer din cauza otrăvii, poate cei de la CT mint, dar oricum doare mult la defecație, sunt mereu constipată printre altele și am un fel de prolaps rectal accentuat - sau altă modificare ușor vizibilă și palpabilă și în stare de repaus, nu doar la defecație. E doar un guguloi. Sunt încă om.

ei spun din nou că ”așa a hotărât poporul, să te omorâm”

Unul dintre ei mi-a dat ideea să fotografiez anusul, să îi arăt medicului - dar când? Poate așa voi face, cum am făcut și cu ochii însângerați sau cu picioarele trombotice și foarte umflate încă de acum 8 ani parcă. Totuși, deși am fost un om fără pată, medicii au refuzat ajutorul sau m-au lovit adesea. Post factum, după ce răul s-a făcut asupra mea, au inventat că eram condamnată la moarte.
Acum iar ideea că eu nu am reușit să îi conving pe oameni (pe cine?) că merită să mă lase în viață. Totodată, ei au spus că nimeni nu a reușit să îi convingă pe oameni acest lucru.

Anul trecut, când am mai fost numai puțin timp, pentru treburi, în București și m-am întors la Voluntari, mi-au spus că de data asta, adică abia atunci mi-au dat doza letală de otravă, atât de multă, încât ei acum nu mai au cum să o curețe și că nu voi muri imediat, ci peste 2-3 ani parcă. Atunci nu aveam încă această problemă acum palpabilă la anus. Dar ei au continuat să otrăvească și în Voluntari uneori.

”toate condamnările sunt duse la îndeplinire, Cristina. (? nimeni nu m-a întrebat nimic, ce condamnare?)
În cazul tău toți au mințit și nu îi putem face să recunoască adevărul”
”noi nu am crezut că vor merge așa departe cu minciuna și otrava”

au inventat că m-au condamnat in absentia, doar pe baza mărturiei mincinoase a unora, fără să mă întrebe nimeni nimic, și ei nici nu aveau dovezi despre mine și au mințit și au fabricat dovezi.

este absurd, toată lumea e de acord, să dovedești nevinovăția cuiva, fiindcă ar dura mii de ani să explici omul și realitatea lui înconjurătoare în detalii, în timp ce oamenii răi sau naivi inventează aberații psihologice despre victimă. Toți sunt de acord că numai vinovăția cuiva poate fi dovedită, și că în cazul meu au mințit, fără motiv.

Tu nu ai înțeles ce se întâmplă, Cristina, lumea te-a ținut toată viața în lanțuri și izolată și a inventat încontinuu că tu ești altceva decât ești.

Nu știu dacă v-am povestit vreodată povestea cu mânzul de pe grui, din categoria poveștilor cu animale și plante. Oricum, am scris odată un haiku despre acel moment.
Am povestit ieri despre săraca, biata cățea vagaboandă grasă de pe stradă și felul în care m-a însoțit pe stradă cu hămăituri de paradă în fața câinilor vecinului cu gard înalt.

Mi s-au întâmplat multe despre animale și plante și păsări.
Una dintre ele e povestea mânzului de pe grui. Într-unul din anii 2009 sau 2011, era o iapă pe grui cu un mânz și micuțul mi-a lins mâna, nu mă așteptam deloc. Am avut de-a lungul vieții semne de iubire și căldură din partea animalelor. Ei spun că oamenii de azi nu mai cred deloc în astfel de semne și sunt chiar scârbiți sau cred răul acolo unde nu este - ca și cum, de exemplu, manifestarea animalelor de dragoste e aranjată de forțe oculte rele sau care vor să păcălească lumea cu ostentație despre bunătatea mea de om singur și fără căpătâi. Ei spun că oamenii nu mai au suflet și animalele da, că oamenii eventual cred din nou aberații despre forțe politice din spatele meu, care nu au existat niciodată, deci lucruri prin care ei sunt mai dobitoace și mai puțin umani. Mi se spune că eu încerc cu disperare să insuflu ceva bun oamenilor și gânduri frumoase și normale, dar ei sunt obsedați și azi de ideea omorârii mele ca să poată mușamaliza totul... Ei zic că e o lume rece, moartă...
Vagabondul împuțit care apare în calea mea iar a scuipat în fața mea, dar a mulțumit umil unei femei care i-a dat pomană fiindcă își putea permite, femeie care parcă semăna cu mine.
Eu, care mi-am învățat lecția smereniei de mult timp, din copilărie, mulțumesc lui Dumnezeu pentru că acel om există, că îmi umple viața goală, să îl pot vedea și să îi gândesc binele, atât cât e posibil...bine că a primit. E și el un om.
Ceea ce e bine să ținem minte e că dragostea de animale e un lucru bun, dar să nu uităm că suntem oameni și, în primul rând, e bine să privim măreața citadelă a spiritului prin noi înșine, să respectăm și să iubim oamenii, să ne ajutăm între noi ca oameni cu inima deschisă.

21 martie 2020
Azi mama iar a făcut pe nebuna foarte urât - ei zic că, dacă mama face pe nebuna, oamenii cred că eu sunt nebună.?? Așa a făcut mereu când a fost în oraș la apartamentul meu să se spele pe cap - și e posibil să fi fost atacată de otravă acolo. Ea mereu se spală acolo, fiindcă în aparență aici la noi e foarte greu - apa încălzită cu centrala nu e constant caldă și curge greu și puțin, uneori stau și îngheț la duș poate peste 5 minute, cu apa ca gheața de rece. Mai mult, dușul fiind simplu, se stropește în toată baia și încăperea e de obicei rece.

Deși e zgomot afară de la reparațiile vecinului (mama se plânge că el a angajat niște țigani urâți) mama a pus din nou mașina de spălat, pe care de obicei o pune excesiv, și m-a tocat cu zgomote și remarci cicălitoare periodice vreo oră. Ei spun că a făcut așa să mă păcălească să mănânc otravă. Eu nu am de unde ști ce e otrăvit și ce nu este - ei nu îmi spun niciodată, decât eventual fac remarci de acest gen după ce mănânc și îmi este rău eventual. Ei și acum zic că oamenii sunt proști și cred că mama ține la mine.??? Mie mi-e milă de ea, nu doar fiindcă e mama mea. Ei zic că a fost proastă și, deși eram singurul ei copil și sprijin apropiat și mereu sigur și de nădejde orice s-ar fi întâmplat, ea, chipurile, m-a vândut (?). Alții zic că unii cred că părinții m-au masacrat și m-au dat oamenilor să îmi facă rău cu gândul că oamenii se vor căi sau pocăi pentru ce mi-au făcut, când vor înțelege (?) că sunt complet bună și nevinovată și om normal.

Am găsit nu de mult din nou articole medicale pe internet în engleză în care se spune că, în urmă cu câteva zeci de ani, pacienții psihiatrici erau sterilizați și apoi omorâți. Mereu au fost astfel de dezvăluiri. Oare de ce îi mai sterilizau dacă tot îi omorau? Poate din cauza faptului că aveau încă nevoie de ei, ca sclavi, fiindcă asta e psihiatria. În cazul meu, eu susțin că au greșit mult, fiindcă e păcat să arunci morții ceva bun ca întreg intelectual și chiar și în antichitate sclavii educați se spune că erau prețuiți și erau profesori sau educatori.

ei spun din nou că nu e vorba de niciun fel de sclavie în cazul meu, dar e caz clasic de persecuție și crimă
din nou aceeași remarcă - imediat ce îți revii tu din otravă își revin și ei și te lovesc

Seara 21 martie 2020
Mă plâng din nou de necazurile mele.
Ei zic că oamenii doar cred că sunt terminată sau izolată și nu pot înțelege că sunt omorâtă.
Da, așa cred și eu.
Sau, zic alții, unii oameni știu că ești omorâtă dar ei cred cu tărie că așa trebuie și așa e bine pentru ei, fiindcă așa li s-a spus mereu.
Posibil, așa pare, dar nu au dovezi și niciun motiv să îmi vrea moartea.
Iar spun ei că întreaga omenire mă omoară și că oamenii au interes să mă omoare fiindcă ei toți au greșit. ???
Azi au inventat o chestie caraghioasă, incredibilă. Au zis că au făcut epidemia și carantina ca să mă izoleze și se miră că eu nu îmi trag puterea din oameni. Ei zic că eu îmi trag puterea din mine însămi. Îmi amintesc că soția unui văr al mamei zicea odată că eu îmi trag puterea din sat, de la țară. Or fi crezut că eram un fel de vampir.
Nu am avut nicio putere în afară de inteligență și nu am tras-o de nicăieri, așa m-am născut.

Azi mama a răspândit în casă un miros înfiorător de usturoi, posibil arsenic, că nu a gătit cu usturoi. A mâncat paste și s-a culcat pe la ora 3 după masa și nu a mai mișcat, mă voi duce acum să văd ce e cu ea.

Ei spuneau uneori că oamenii au construit o imagine monstruoasă a mea, deși suntem în secolul 21 și foarte mulți știu deja că imaginile publice nu spun nimic despre omul respectiv și deși sunt izolată aproape din 1984. Mai era și lanțul de magazine Mega Image numit așa pentru cei care nu înțeleseseră deja.

Nu are niciun rost să mă omorâți, am mai explicat, am fost mereu un om pozitiv, nu am răni deschise și infectate fiindcă am suferit mult, sunt tot numai ce e bun și frumos și veți vedea după ce termin povestirea - chiar dacă m-au otrăvit mult timp, încă sunt în stare să scriu frumosul și adevărul limpede și bun.
Ei spun că oamenii sunt prea proști și ei credeau și mai cred că ceea ce am povestit eu pe blogul meu e numai parțial adeăvrat, fiindcă nu pot crede că un om nevinovat e otrăvit așa monstruos etc. Dar, eram singură - cine credeți că ar fi căutat adevărul despre toate dovezile mele? Am spus doar psihiatrei Căpraru o dată și știți cum sunt psihiatrii sau cum sunt tratați de obicei ”nebunii”. Ea poate a și uitat, dar am descris clar și i-am spus că pot dovedi și explica clar.

ei spun că absolut toți cei care au existat, din copilărie, în viața mea, au existat numai pentru a îmi face răul, că nu există excepție. Dar oricum au fost foarte puțini oameni în viața mea.
Nu am avut nicio relație, nici prin telefon cu nimeni, darmite oaspeți, deci era foarte simplu să mă omoare oricine.

Iar au inventat ceva nou - au zis că au prezentat oamenilor niște ”certitudini dureroase” despre mine și de fapt erau fleacuri sau minciuni.
Oricum, repet, nimeni nu a vorbit cu mine niciodată și nimeni nu m-a întrebat nimic. Numai ce am scris pe blogul meu e adevărul și puteam dovedi totul.
Meritam să fiu lăsată în viață, aveam încă multe resurse de bine și frumos, încă sunt.

Vă rog mult de tot în genunchi din nou, dacă puteți, dacă aveți două-trei vorbe pentru mine, sau cunoașteți pe cineva care mă poate ajuta, sau vreo fundație de caritate, orice, numărul meu de telefon este 0747228311.
Nu am avut niciodată atașare patologică față de trecut (unii psihiatri și psihologi au mințit, dar poate doar au greșit, fiind oameni și nu a fost intenționat) și aș asculta orice fericită, am îndurat singurătatea aproape 36 de ani, nu am avut practic nicio șansă întreaga viață, am ajutat și am făcut binele când am putut, mereu.
Mulțumesc.

ei zic că mama mea triumfă în pielea ei, fiindcă a manipulat întreaga omenire să mă omoare, dar poate nu e așa

chiar și eu aș mai fi în stare să ajut, să țin de urât oricui, să fiu cu inima caldă și gândul bun lângă cineva