viața socială 15

Spuneam ieri că voi continua povestirea azi. Am scris totul despre relația mea cu Poenaru. Ei spun că Poenaru m-a ”prezentat” lumii drept idioată și oricum prea proastă pentru a munci într-o editură, orice.

Voi continua acest ecce homo documentar, deși pare a fi altceva decât este și am fost criticată că am spus adevărul despre greșelile altora, până la ideea că de aceea vor toți să mor, deși vă puteți da seama că tot așa ar fi fost, cu multă otravă și chin și dacă nu aș fi scris nimic.

Azi, 16.30, 17 martie 2020 - dacă nu mă înșel, era ziua de naștere a Micaelei Slăvescu despre care am povestit ieri, după cum descoperisem întâmplător într-un almanah literar pe vremuri. M-am uitat la prognoză, se anunță cădere bruscă de temperatură la sfârșitul săptămânii, deci e posibil să fiu din nou lovită puternic atunci sau mai înainte. Acum mă simt relativ bine și nu mi-au mai aruncat vorbe în gând decât câteva toată ziua.
Continui în postarea următoare.
Repet - e posibil ca Poenaru să fi mințit - eu îi dădeam textul, iar el tasta mai multe cuvinte, ca și cum știa dinainte ce greșeli să caute în text - și după aceea îmi arăta greșelile în text, deci ar fi putut, dacă ar fi vrut ceva rău, să introducă chiar el greșeli.

Mai aveam de notat puțin despre prăpădita mea viață socială. Spuneam despre colegii de liceu. La sfârșitul clasei a XIIa, unul dintre colegi, Banu Adelin, a adus cameră de fotografiat și cameră de filmat (parcă tot el) și colegii au făcut mici filmări și chiar și interviuri scurte filmate cu fiecare absolvent, inclusiv eu. La ”banchetul” – masa festivă de la hotel Ambasador, unde am stat pe scaun un timp destul de neplăcut, îmbrăcată cu o rochie căpătată de la verii mei din SUA, am consumat lichior verde, din cel de care adusese mama acasă, iar Adelin adusese o casetă cu muzică ușoară instrumentală, din care primisem și eu una de la mama, fabricată în Germania de Est.

Adelin mi-a făcut și câteva poze, în posesia cărora m-am aflat, fiindcă altfel nimeni nu s-ar fi interesat să îmi facă poze, fiind eu marginalizată și tratată în modul în care am povestit, cu relații efective doar cu Luiza și puțin și cu Irina Ioniță. Una dintre poze mă încadra între Adelin și Ruxandra Dumitrescu, ambii fiind colegi veniți în clasa noastră după examenul de treaptă (foști colegi între ei la altă clasă), când eu era să pierd examenul. Acea poză cred că realizați că nu aș fi aruncat-o, dar mi-a fost sustrasă nu știu de cine împreună cu altele, după ce m-am mutat în blocul trei. Pe Ruxandra am întâlnit-o din nou în 2013 (după ce o văzusem și la întâlnirea colegilor din 2009) la spitalul Floreasca de urgență, când am fost internată pentru viroză gravă și tușeam extrem de rău și mult. Ruxandra venise în salonul meu cu mama ei, bolnavă probabil de ciroză și imobilizată de mult la pat în urma unei fracturi, dar care continua să ceară și să mănânce merdenele (până și numele e urât). La un moment dat bătrâna, pe care au mutat-o cu patul lângă mine și eu am ajutat-o dacă a vrut să bea apă, spunea că ea a fost soție de... nu știu ce. Era o bătrână relativ cumsecade. Ruxandra venise și cu sora ei, care avea înclinații religioase și care nu prea semăna fizic cu ea. În acea perioadă Ruxandra își schimba serviciul, din câte mi-a spus. Avea încă copii mici – unu sau doi, nu mai țin minte. La sfârșit ele mi-au dat numere de telefon, dar nu am reușit să întrețin vreo relație – nu am vrut să deranjez și ele nu au sunat. Am sunat eu după un timp, tare chinuită fiind de singurătate, dar am înțeles că nu sunt dorită să mai revin cu încă un telefon. La un moment dat i-am povestit Ruxandrei câte ceva din viața mea, fiindcă m-a întrebat ceva și ea nu a înțeles că de fapt nu greșisem nimic – probabil momentul acela controversat al săriturii mele pe geam, una dintre cele trei erori în aparență din viața mea. Ea mi-a spus ceva ce nu putea fi adevărat – mă mustra că am greșit și spunea că eu eram mascota clasei noastre. Nu era adevărat, eram marginalizată și eram un copil cuminte și bun, așa cum era și Ruxandra. La un moment dat cineva spunea peste mintea mea că mama lor a fost o mamă bună și de aceea au îngrijit-o, dar, dacă ar fi avut o mamă ca a mea, ar fi omorât-o.

Am să notez acum câteva din gândurile celor care intră peste mintea mea, legate de colegii mei – ei spun că dacă aș fi fost elevă la Coșbuc, atunci aș fi murit, în timp ce ”Mișu” doar m-a retezat. Că acei colegi de odinioară au devenit monștri față de ce erau atunci, dar că atunci aveau ceva cu mine și eu nu am ghicit niciodată că ei mă f_teau (abia de un an – doi mi-au spus asta) și că ei m-au distrus și vor să mor etc. Că au creat o ”eterie” pentru a mă omorî etc. Că toți au devenit porci etc. Că toate cele bune au fost terminate și au lăsat numai jigodiile.

sper că voi reveni să termin acest subcapitol cu relații sociale în noaptea asta, dar nu am mai putut, fiindcă am fost și sunt continuu torturată sexual și cerebral

ei spun din nou că nu se poate face nimic, fiindcă toate popoarele lumii cred minciuni grotești despre mine și acele minciuni ei nu vor să le șteargă prin adevăr, nu știu de ce

Fac din nou o paranteză, fiindcă iar au început să mă toace cu aceleași minciuni. Ei spun acum că am fost condamnată la moarte din 1983, când am ajuns la pubertate (menarha) și am renunțat prin propria mea voință și inițiativă, fără să mă laud, la obiceiul vicios al frecatului. Ei recunosc că am avut în familie un pedofil, ceea ce a contribuit la acea situație – îmi amintesc cum Irina a împrumutat de la mine cartea Lolita în anii 90. Dar, ceea ce eu consider că e mai important nu era visul meu de a fi fecioară la nuntă și de a avea copii, ci faptul că numai în copilărie, fiind un animal micuț, am avut câteva pofte sexuale și dorința de a simți plăcere. Niciodată, rețineți, absolut niciodată după 1983, luna mai. De Zăgrean Leon, care m-a abuzat sexual direct prin călcare pe picior, m-am îndrăgostit prostește, fiindcă el a insistat enorm de mult, așa cum am povestit, dar ulterior, când el venea sexual de la distanță (eu credeam că e el) absolut niciodată nu mi-a plăcut și nu mi-am dorit acel lucru. Mulți au zis că eu sunt omorâtă fiindcă am fost un om prea pur, nu deșucheată sau dezmățată.

Încă o dată despre povestea din Nordul țării, când aparent eu am avut act sexual patologic sau vulgar. Acea ieșire în Nordul țării a fost dintre extrem de puținele ieșiri ale mele în afara închisorii din București. Ei ziceau că eu am fost scroafă atunci, dar nu e așa, fiindcă porci sunt animalele brute, adică oamenii-copii, care chiar simt ceva sexual și își doresc plăcerea sau acel lucru, se complac în el, au pofte sau chiar dorințe exagerate și orgiastice, în timp ce eu nici atunci nu simțeam absolut nimic și nu tânjeam deloc după acele senzații sexuale. Alții zic că ei nu vor să mor, dar le-a intrat în cap că trebuie să înnebunesc, când de fapt sunt omorâtă.

am mâncat 5 crenvursti mici și a rezultat o groaznică greață îndelungată plus durere de cap și arsură a fetei (poate din alte motive) ei spun că sunt otrăvită fiindcă oamenilor li se face rău sau se întâmplă lucruri rele dacă eu pățesc ceva rău - bine, dar m-au torturat continuu din 84, și acum ar putea să mă lase să nu fiu otrăvită sau torturată - niciodată nu au încercat cu binele și frumosul, au aplicat numai tortură zi și noapte - ei zic că e fiindcă nu suportă ei să depindă ei de un singur om, de mine, și că proștii cred că e din cauză că m-au f-t, dar e din cauză că am fost un om inteligent și bun, deși chiar și dvs mă vedeți invers

alții zic clar că nu e nevoie să mă otrăvească sau să mă omoare, dar că ei au învățat ce cumpără mama și bagă toate mizeriile

ei zic că nu m-au vrut și oamenii care nu sunt vruți sunt omorâți atunci când sunt inteligenți

au trecut două ore și toată farmacia mea de digestive nu a ajuns - acum otrava a fost foarte puternică, simptomele nu cedează

am luat emanera - 3, motilium - 2, fiobilin - 2, simeticonă - 1 și altele psihiatrice sau pentru inimă
răul nu cedează, acum am usturimi gastrice puternice și greață mare, cu reflux cu gust de cremvurst
probabil că peste încă o oră - două mă voi trezi (eventual) cu colici foarte puternice de o să urlu singură în casă.

Și medicii au mințit la CT că nu am absolut nimic rău digestiv, cu toate că ecografia nu arăta așa bine...

iar apare ideea că au fost toți îndobitociți pentru a mă omorî, și cei de pe facebook - da, e adevărat și ei nu au cum vedea, ca în cărțile cu astfel de cazuri - Ciuma, Străinul, Procesul etc. Păcat, fiindcă am fost un om perfect normal și eram în stare de creație intelectuală frumoasă și numai a binelui, puteam scrie mult și bine, fără legătură cu viața mea deloc, adică numai despre ceilalți și aspecte intelectuale abstracte, teoretice. Pentru asta trebuia să fie adevărul că nu am fost nebună și astfel mi-ar fi acceptat odinioară și dreptul la studii nu doar la muncă, dar măcar la muncă. Nu m-ar fi ostracizat și chiar nu m-ar fi otrăvit, fiindcă m-ar fi respectat pentru exact ceea ce sunt, ca om liber, m-ar fi respectat în mod sigur și aș fi devenit treptat utilă și iubită, prin obișnuirea lor cu mine. Nici acum nu ar trebui să omoare. Sunt deja vreo 20 de ani de otrăvire. Nu am avut nicio legătură cu politica, dar unii spun că i-au mințit pe oameni că ar fi așa.

În momentul acesta a mai trecut o oră, ustură tare rău gâtul, îmi vine amar în gură și sete aspră.
Încă o oră a trecut și ustură foarte rău totul mai ales gâtul (și stomacul), e 2 jumătate nu am cum adormi, amar puternic în gură și sete. Au zis că doza a fost foarte mare, letală aproape (nu cred). Poate a fost în muștar.

a mai trecut timp - am vomitat brusc pe covor, dar numai conținut lichid apoi stomacul a început să doară, acum e aproape 3 noaptea

de data asta m-au otrăvit din nou, dar mai puternic ca de obicei

azi, 18.03.2020, m-am trezit pe la ora 10.30 și aveam încă durere în abdomenul inferior, sete cumplită și greață.

acum este ora 12.30 și e mai bine, dar greața ușoară persistă

au intrat cu ideea că eu aș fi o "femeie infectă dincolo de orice limită" - deși am fost perfecțiunea cu adevărat au zis mai demult că ei trebuie să inventeze răul despre mine, pentru a nu se face de râs, pentru a justifica uciderea mea
?!
iar au intrat ăia, de acum 13-14 ani poate, cu ideea că ”trebuie neapărat distrusă”.
aseară mama mi-a făcut și o scenă de nervi, fără motiv în cele mai mici detalii, poate tocmai ca să mintă, fiindu-mi mie rău de la otravă

”taică-tu a fost un porc infect foarte ușor de omorât, dar tu ești geniu”
Nu au de ce să mă compare cu tatăl meu vitreg, fiindcă nu aveam nimic în comun și nu aveam vreo legătură cu el, el de exemplu a fost torturat o parte mică din viață, eu aproape întreaga viață, de fapt și în copilărie erau lucruri rele.

”mama ta e complet nebună și i-a păcălit pe toți că așa trebuie ”procedat”, adică să te omoare cu toții”
E greșit, nu ați înțeles nici măcar acest lucru.

”dintre toți nebunii, cei mai periculoși sunt politicienii”
”ei cred că tu ești iresponsabilă și de fapt tu ești singura responsabilă” Nu e adevărat, mai există și alți oameni raționali.
”nu putem face întreaga țară de râs fiindcă ea nu a greșit nimic”

Deși ești izolată, oamenii au fost toți mințiți și cred o monstruozitate mare cât casa, datorită căreia tu, om cuminte și bun, ești omorâtă”

Unii nebuni cred că tu ești un fel de obiect și mașină, care e rulată, controlată, ambalată de alții, astfel încât nimeni nu te consideră om viu, cu voință personală și normală. Azi de exemplu au inventat că ”i-au redus aportul caloric”, fiindcă tu pentru ei nu ești om, ci ești manipulată ca ei să te lovească și de aceea ei văd altceva ascuns în spatele comportamentului și gândirii tale și ești de fapt doar tu.

Mai țineți minte nebunii aceia care spuneau că lumea vede uciderea mea drept un război al omenirii împotriva lui dumnezeu? Ei zic că oamenii nu au înțeles că trebuiau să mă accepte și să mă prețuiască și să mă respecte pentru ce eram cu adevărat ca om și totul ar fi fost bine, dar ei toți cred invers.

Vă spun adevărul - niciodată nu vor avea circumstanțe mai favorabile pentru acceptarea binelui - din cinci motive: nu am avut nicio legătură cu politica o viață întreagă, a fost o perioadă de progres și pace în general și bine îndelungat, am înțeles totul singură - adică adevăruri luminoase și în general tot ce puteam înțelege despre oameni și lume, nu am avut nicio greșeală toată viața și am fost mereu izolată aproape total din 84, cu forța, deși am încercat mereu să fiu cu alții, cât de puțin, ceea ce duce cu gândul la normalitate și nevinovăție și nimeni nu poate, în mod logic, să creadă răul despre mine. Și nici că am fost nebună nu pot crede.

Deși se putea foarte ușor dovedi în cele mai mici detalii că eu nu am avut niciodată delir, ei spun că i-au păcălit pe proști că aș avea delir periculos (prin ce?) și că de aceea m-au izolat și mă omoară.

Totodată au zis că au mai inventat că proștii au fost păcăliți că cineva îmi întreține delirul și chipurile de aceea ei trebuie să mă otrăvească și să mă izoleze, ca să scoată din capul meu pe cei care îmi întrețin delirul. Absolut sigur nimeni nu a întreținut "delirul" sau scrierea adevărului de către mine.

Unii poate s-au gândit că semn de delir e faptul că eu am scris adevărul curat despre viața mea pe acest blog despre viața mea, deși puteam dovedi tot adevărul și îl puteam termina de mult, inclusiv anul acesta, dar ei mereu m-au otrăvit monstruos și m-au torturat în multe feluri zi de zi, cum am povestit și mai am puțin de spus, ca să mă împiedice să termin ceeea ce evident aș fi terminat și astfel ei să întrețină delirul proștilor care cred despre mine că eram nebună sau că nu aș fi terminat de scris.

Ascult acum creaturile lui Prometeu și mă bucur că sună frumos. Destul de frumos pentru azi.

”tu ești un om de o bunătate absolută, corectitudine extremă și inteligență extremă, adică exact genul de femeie care nu greșește niciodată, indiferent de orice”
Alții spuneau că eu am fost un om hipercorect și nimeni nu m-ar fi plăcut sau acceptat în societate, DACĂ aveam libertatea.

Ei zic că nu se poate face nimic fiindcă întreaga lume minte și vrea să mor și că după 50 de ani de minciună nimeni nu poate crede adevărul despre mine - ei zic că pur și simplu nimeni, deși e logic adevărul.

”o grămadă de nebuni și porci te omoară pe tine, Cristina. ”
ei spun că omorârea mea e cea mai monstruoasă crimă a omenirii de secole și nimeni nu vede adevărul
date fiind datele din mass media despre coronavirus (în mare parte posibil minciuni), va fi probabil interpretat greșit dar numai de proști și subcapitolul meu despre abuzuri medicale reale asupra mea, după ce termin subcapitolul despre viața socială din care mai am puțin

Unii zic că nebunii au creat această epidemie pentru a mă omorî pe mine, tot cu minciună și cruzime. Azi am sunat la Viviana de la Cluj și nu am reușit să o prind, voi încerca din nou mâine. Ea m-a sunat ca răspuns, dar nu am reușit să răspund imediat și apoi am sunat imediat și mi-a răspuns căsuța poștală.

e ciudat, spun ei, tu ai fost mereu sinceră și curată și lumea crede că ești ipocrită - nu are cine să știe ceva despre mine, am fost aproape izolată din 1984