viața socială, continuare 10

Alina de la Motivation nu mi-a răspuns încă, dar sper binele, ca întotdeauna, și acum voi continua de scris povestirea.

Trebuie să continui povestirea să termin în noaptea asta totul despre viața socială și în zilele următoare să continui cu pățăniile toate de pe internet și apoi povestea abuzurilor și maltratării medicale asupra mea (nu psihiatria, ci restul) plus povestea clară despre sărăcie. Acum e zgomot din nou la sala de sport de lângă mine, unii bat mingea. Deși e foarte clar că sunt și am fost mereu singură din 84, totuși ei spun că i-au păcălit pe oameni (?) că unii au fost împotriva mea și alții nu și tot ei zic că mereu toți au fost uniți împotriva mea și își urmăresc scopul josnic de a mă omorî pentru interese strict personale, nimic politic sau altceva.

Ei spun mereu că colegii mei din liceu au fost oameni extrem de ticăloși și eu mor datorită lor, fiindcă ei toți au mințit despre mine (?) Deci e foarte simplu - trebuie să fie adevărul și eu trebuie să termin de scris - va fi foarte clar că e adevărul în întregime și nu este nimci de adăugat. Dacă ar fi fost adevărul, nimeni dintre dvs nu ar fi vrut moartea mea și aș fi fost primită să muncesc orice și aș fi avut chiar și dreptul la studii superioare, fiindcă am fost mereu un om foarte serios și puteam ușor dovedi aceasta.
Continui imediat.

Aproape în toate scrisorile mele de cerere a libertății – adică măcar câteva drepturi sociale, sau mai precis de cerere a dreptului la muncă sau la studii, sau a câtorva bani pentru lucruri strict necesare, am adoptat fără ipocrizie un ton umil și sincer, cu speranță și respect, fiind cu adevărat un om nenorocit. Lor acest lucru li se pare de la sine înțeles, dar fără speranță, fiindcă unii consideră că toți pacienții psihiatrici trec prin aceeași nedreptate a rejecției totale și că toți sunt nevinovați cum am fost și eu și ei nu pot accepta ca eu să fiu o excepție. Logic pare și faptul că toți se plâng în interminabile scrisori legat de abuzuri și suferințe reale, pe care ei nu le inventează, dar unii proști cred că ei delirează sau sunt paranoici datorită lamentărilor lor, sau că nu știu să accepte să fie otrăviți și omorâți fiindcă sunt nevinovați. Și că toți sunt excluși total din lume etc. Ei bine, nu, nu e normal să accepți să fii omorât sau otrăvit dacă ești nevinovat și e normal să spui adevărul curat dacă ai dreptate, fiindcă lucrul acesta e mereu bun și oferă bunătate și adevăr și înțelepciune și celorlalți. Deși mereu am fost un om umil, ceea ce e normal, dată fiind condiția mea socială și statutul meu financiar, totuși am refuzat să merg la Trepte când mi-a fost propus de către Alina, din motive expuse de-a lungul blogului și fiindcă mai fusesem acolo. Din scrisorile mele către ea nu mi-au rămas decât câteva, și le voi reda din nou aici, deși în general nu eram contestatară în acest mod. De mai multe ori i-am scris și de sărbători urările creștinești și celelalte. Am impresia că e posibil – mai mult ca sigur – să fi fost înrolată în programele sociale ale fundației mai mult de doi ani, cum apare acum pe mailul meu. Cel puțin 3 – dacă nu mă înșel și oricum știu sigur că ei intrau pe mailul meu și au modificat sigur diverse lucruri de mai multe ori, nu doar din ciornele mele acolo. Sunt irelevante aceste scrisori așa cum sunt acolo, dar le redau și apoi voi trece mai departe.

12 noiembrie 2010
Este aproape un an de când am încheiat acel contract cu dvs., dar cerusem ajutorul cu câteva luni în urmă.
Ultima scrisoare pe care v-am trimis-o a rămas fără răspuns.
Totuşi mai trimit una fiindcă simt nevoia să mă plâng cuiva şi nu pot găsi soluţie problemelor mele.
Financiare în primul rând.
"J'accuse!" cum spunea Victor Hugo, a cărui carte Mizerabilii mi-a plăcut, deşi acolo triumfă totuşi binele, nu ca în viaţa reală.
Dar eu acuz în zadar. Eroul lui Victor Hugo moare singur, sărac şi părăsit după o viaţă de binefaceri şi martiriu. Pentru mine e mai rău.
Problemele mele de sănătate s-au agravat şi de la ultimele analize care au ieşit bune nu am mai reuşit să merg la medic, din lipsă de bani sau de energie fizică. M-am îngrăşat până la peste 100 de kg, am poftă de mâncare exagerată şi dureri abdominale în punct fix subcostal dreapta, mai ales seara. Extraordinar de dureroase sunt şi zonele lombare şi spinarea în întregime, de parcă aş avea 200 de kg, tot mai ales seara. De mai multe luni sufăr de hipersomnie, dorm chiar de mai multe ori peste zi şi 10-12 ore noaptea şi mă scol obosită.
Nu este din cauza internetului! Am utilizat şi anterior internetul şi nu aveam aceste probleme...
Din 1984, de la 13 ani, dvs., cei la putere în jungla socială, mă torturaţi în sclavie şi închisoare, nevinovată fiind. A început totul cu bătăi şi scandaluri groaznice din partea părinţilor, fără să fi avut vină, a continuat cu internări crude şi violente în spitalul de psihiatrie cu diagnosticul inventat de schizofrenie.
Am urmat 23 de ani de studii în zadar, am fost exclusă din rândul psihologilor şi am fost abuzată absolut fără nici o vină la locul de muncă şi obligată să îmi dau demisia. Nu pot beneficia de ajutor social sau pensie. Am suferit de zeci de mii de ori mai mult decât pot scrie în câteva rânduri - vă puteţi imagina ce înseamnă vreo 9400 de zile de nenorocire încontinuu?
În vara aceasta am trăit numai cu ajutorul banilor mamei, fiindcă un timp nu am mai avut chiriaşi. Nu pot să îmi găsesc un loc de muncă. Singurătatea şi celelalte lipsuri m-au determinat să stau mai mult în faţa calculatorului, ocupându-mă de cunoştinţe virtuale (de pildă pe facebook sau pe reţeaua literară) şi de scrierea de poezii sau haikuuri cu care am câştigat mai multe premii şi aprecieri pozitive. Dar ce folos - cum spuneam şi în scrisoarea precedentă, aceste lucruri nu aduc bani! Mai mult decât atât, este un cerc vicios fiindcă azi am constatat cu ororare că factura la electricitate a venit 79 de lei, vă daţi seama ce înseamnă aceasta? Am consumat cu computerul...şi acest lucru este tot din vina societăţii, cum am povestit. Acum avem din nou chiriaşi dar chiria e mică - 1200 de lei pe lună pentru 4 camere semicentral şi mai mult decât atât două luni de-acum înainte voi avea un minus de 500 de lei fiindcă chiriaşii vor să cumpere canapea şi fotolii. Deci adio brad de Crăciun sau masă "festivă" de Crăciun sau Revelion chiar pentru două persoane - mama mea rea şi eu.
Mama m-a chinuit enorm din copilărie şi îmi este foarte greu să o suport şi nu am nici o altă relaţie în timp ce ea are destule şi nu suferă, după tot ce mi-a făcut - aşa e justiţia, nu-i aşa? Mai mult decât atât, se pare că societatea mă obligă indirect, după tot ce am îndurat, să mă mut cu mama, ceea ce e imposibil pentru sănătatea mea. Nici nu vă puteţi imagina ce mi-a făcut vara care-a trecut când am fost obligată să stau la ea din lipsă de bani numai câteva zile... A apărut o lege aberantă (Absolut ca orice lege care loveşte tot în cei nevoiaşi) care stipulează că acele persoane cu handicap şi fără venit care au mai multe proprietăţi nu vor mai beneficia de reducere peste iarnă la încălzirea centrală. Vă daţi seama ce înseamnă pentru mine acest lucru în acest moment. Nu îmi pot permite nici un uscător de păr, pe care tot mama mi l-a stricat din câte ştiu. Este adevărat că eu am proprietate în comun cu mama, dar nu am nici un ban în bancă şi nu mă pot muta cu ea!!!!!!!! Ea a refuzat ieşirea din indiviziune după moartea tatei care mie mi-ar fi permis să trăiesc liniştită, să mă autoîntreţin. Desigur nu aveam bani să "mă judec" cu ea şi probabil aş fi pierdut cum am pierdut totul în viaţă. Iar dacă vând apartamentul din care iau chirie rămân fără viitor şi venit şi se diminuează drastic întreaga mea avere (de altfel nu mare).
Ca şi rândul trecut vă întreb: mă puteţi ajuta să câştig şi eu ceva - măcar banii de întreţinere? Atâţia ani societatea m-a spoliat de toate bunurile lumeşti.
În rest ce să mai spun? Vă ataşez aici două linkuri din reviste în care am fost publicată fiindcă mi-aţi spus că vă interesează poezia - la ce bun poezia? La distrugere de vieţi nevinovate? Cred că înţelegeţi la ce mă refer.
http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?editie=118

http://poetrywriting.org/…/Sketchbook_5-5_SepOct_2010_Genre…

Vă doresc succes în ceea ce e bun şi viaţă frumoasă,

Cristina-Monica Moldoveanu

Răspuns al ei, 17 noiembrie 2010
Buna Cristina,
Imi cer scuze ca raspund cu intarziere, am avut mai multe evenimente si acum am timp sa-ti scriu.
Stiu ca situatia ta nu este deloc simpla, imi pare rau ca te-ai ingrasat, aceasta si datorita faptului ca nu prea iesi, ai nevoie de miscare, de socializare. Izolarea are tendinta sa schimbe omul pe termen lung.
Uneori avem nevoie si de sprijinul celorlati, daca ni-l pot oferi. De multe ori suntem nevoiti sa apelam la cei care ne pot asculta sau sfatui........Stiu ca nu doresti sa discuti cu cei cu care noi colaboram ( centrul Trepte) desi nu este nevoie sa mergi acolo pentru terapie ocupationala sau pentru socializare, ai putea merge numai pentru a sta de vorba cu o doamna doctor foarte simpatica, si asta gratis.....Alegerea este a ta.........Daca vrei pot sa vorbesc cu ea pentru tine.
Inteleg ca ai probleme din punct de vedere financiar, pe partea asta insa singurul mod in care te-am ajuta este sa gasim ceva potrivit pentru tine. Si tu poti sa mai cauti, asa cum ai gasit acel post de bibliotecar.
Multumesc pentru poezie! Vroiai intr-o vreme sa scoti un volum de poezii, ai incercat?
Numai bine!
Alina Iovanel
Consilier - Programul de integrare in munca

Alina mințea că eu am vrut să scot un volum de poezii. Normal că nu am vrut să scot niciun volum de poezii, că doar nu eram idioată. Oricum, poeziile mele erau la început și mai slabe ca acum și eu abia în 2010 am început să scriu mai acceptabil. Poetul militar de la etajul opt a insistat enorm că vrea el să îmi publice un volum de poezii și eu m-am conformat din lipsă de relații sociale, dar m-a ferit dumnezeu de așa ceva, nu a publicat nimic, în afară de câteva poezii slabe în Opinia de Buzău. Poate Alina înțelesese greșit această poveste.
Aici există numai unul din răspunsurile mele din 17 .11.2010, un răspuns recalcitrant din partea mea, recunosc:

Şi pe lângă ceea ce v-am scris în răspunsul precedent vreau să mai adaug că încă sunt ca un copil ce se miră în faţa cruzimii dvs. evidente ascunsă sub atâta ipocrizie. Cum reuşiţi? Şi cum reuşiţi să dormiţi liniştiţi cu mâinile pătate de sânge pe timp de pace? Cred că nu voi înţelege niciodată, dar evident eu am fost crescută altfel, nu e vina mea. Vă daţi seama cât de urât m-aţi lovit, aşa cum au făcut toţi din 1984 încoace. Şi aceste lucruri omoară. Cu mănuşi.
Cum puteţi de pildă să vă referiţi la terapie ocupaţională - pentru ce simptome? Aţi spus că nu se dau bani şi că e vorba de obiecte artizanale, uneori vândute pe preţuri de nimic. Dar nu am eu goblenul meu şi acuarelele dacă doresc şi nu este oare în zadar să lucrezi ceva cu acul când "el" sau cine ştie cine oricum te poate viola sexual de la distanţă - adică simptomul pentru care mă numiţi schizofrenă? Mă trataţi cumva drept idioată?
Şi ce-i aceea "socializare" în jargonul dvs.? Tot un fel de distrugere. Am făcut 6 ani de psihologie şi cunosc teoriile dvs. infecte. Pe mine nu m-aţi lăsat să mă dezvolt nici în plan universitar mai mult... Toate sunt numai ca să vă bateţi joc de oamenii în sclavie, să-i torturaţi şi psihologic şi fizic. (Eu am fost obligată de felurite împrejurări să fac facultatea de psihologie, dar nu am mâinile murdare de nici o crimă, nici de gândire - cum aş fi putut eu să gândesc, darmite să spun că un om are nevoie de "socializare"?). Oricum acei pacienţi de la Trepte m-au respins când am fost acolo rândul trecut şi sunt cu adevărat oameni la fel de ipocriţi ca şi dvs. Sau lipsiţi de simţul măsurii, ceea ce eu nu sunt , nici fiindcă plâng acum în lanţurile mele.
Cu bine,
Cristina- Monica Moldoveanu

În realitate eu nu eram proastă și nu eram lovită de idea aberantă de ”socializare”, dar povestea e puțin mai lungă și nu mai explic totul, era vorba de modul în care mă tratase medical psihiatru în spital demult cu idea că eu nu socializez cu pacienții de acolo. Și ar fi mai fi mult de spus, deja scris pe blogul meu, doar atunci eu mi-am pierdut cumpătul, foarte rar lucru în viața mea.

18 noiembrie 2010
Era o sugestie ideea mea de a merge acolo si repet nu in special pentru a te imprietenii cu pacientii ci pur si simplu pentru a mai sta de vorba cu oameni care stiu si sunt platiti sa asculte ( un psiholog, etc.).
Dar cred ca este bine sa nu mai vorbim despre asta, repet era doar o sugestie. Sa nu mai vorbim despre doctori, asa cum spui ai trecut prin multe si nu ti-a fost usor. Uneori este bine sa uiti ce a fost urat in trecut.....
Si mai cred ca nici acum nu-ti este usor, in principal pentru ca nu ai bani suficienti.......Ma gandeam ca pentru tine ar fi potrivit sa lucrezi de acasa, ceva traduceri, poate.
Alina Iovanel

Alina făcea o mare greșeală fiindcă își imagina probabil că eu mă gândesc la trecutul meu trist și greșea și mai mult cu idea că trebuia să uit. Chiar și în 2018 și mai demult erau unii care intrau peste mintea mea cu ideea că eu răscolesc trecutul, când era exact invers – eu mă gândeam mereu numai la prezent și la viitor și mai ales la binele altora, nu al meu și cei care răscoleau erau ceilalți în permanență, inclusive prin ieșirea lor pe strada mea des, cu gloata întreagă de partea lor, agresându-mă. Chiar și în 2019 au ieșit unii pe stradă cu idea rostită tare: ”vrei să mori și nu poți, nu-i așa?” deci totală aberație și minciună.

Răspunsul meu din nou, pe 19 noimebrie:
Eu aş vrea să muncesc şi să câştig ceva, dar toată viaţa am căutat degeaba. Oamenii nu m-au vrut, eu nu am avut nici o vină.
Îţi mai trimit o dată adresele mele de blog dacă vreodată te interesează - parcă era acolo o colegă a ta care mi-a dat sugestia să îmi fac blog; oricum cred că mi-aş fi făcut. Dar singurul meu contact cu oamenii este pe internet şi m-am plictisit. Poezia nu mă poate ajuta.
http://cristina-monica.blogspot.com
http://crismonimold.blogspot.com
Şi pagina mea din reţeaua literară:

http://reteaualiterara.ning.com/pr…/CristinaMonicaMoldoveanu

Contul din Rețeaua literară mi-a fost ulterior închis abuziv, fără avertisment, fără posibilitatea de a îmi copia textele, deși vina unei discuții aprinse cu mine o purta altcineva, nu eu, eu, fiind foarte săracă și singură, neavând nici bani decât de pâine sau orez cu sare sau zahăr și nici aceea mereu, am prezentat pe scurt situația mea disperată oferindu-mă indirect să muncesc ceva, orice, să-mi oferi serviciile de colaborator umil oricui, decât singurătatea totală. Abia după mulți ani mi-au permis cu greu un nou cont acolo, dar poeziile mele nu au nici cititori, darmite aprecieri sau comentarii. Nu era nimic rău ce scrisesem și ei au interpretat drept ceva rău, când de fapt acea cerșetorie era normală și au existat și călugări cerșetori, suflete umile la marginea lumii. Nu e normal să te lași omorât sau afectat digestiv dacă ești om curat și bun. E bine și normal să iasă adevărul la lumină.

29 noiembrie 2010
Buna Cristina,
Am lipsit saptamana trecuta asadar acum am reusit sa vad ultimul tau email.
Arata foarte bine blogul (urile) si este un pas in plus fata de data trecuta. E adevarat insa ca din poezie nu poti sa faci bani asa usor. Dar ziceai ca doresti sa editezi undeva un volum de poezii......
Vad ca te exprimi bine in engleza, traduceri ai fi dispusa sa incerci? Poate gasim ceva pe partea asta!
Multumesc si ne mai auzim.
Alina Iovanel

29 noiembrie 2010
Da, aş fi dispusă să încerc traduceri în limba franceză sau engleză.
Nivelul meu nu este avansat, dar cu dicţionarul m-aş putea descurca - sunt unele traduceri la care nu se cer aspecte de fineţe ale limbii.
Mulţumesc mult pentru răspuns şi îmi pare bine că ţi-au plăcut blogurile mele, eu am avut mai mult succes cu haiku-urile până acum decât cu poeziile.
Dacă găseşti ceva pentru mine sunt dispusă să încerc.
Numai bine,
Cristina

Ea răspunde în aceeași zi:
Ok, atunci am o mare rugaminte la tine. Eu am un CV al tau in romana si as avea nevoie de unul in engleza. Poti sa-mi trimiti zilele astea unul?

Ulterior am trimis CVul.

16 decembrie 2011
Îţi doresc sărbători fericite şi un An Nou bun!
Îmi pare rău că sunt vreo trei ani de când am cerut ajutorul dvs în zadar.
Sunt tot foarte singură şi duc lipsa banilor... am şi alte probleme de sănătate din cauza stresului.
Cu gânduri frumoase,
Cristina-Monica Moldoveanu
Minipoeme
doar poezii

22 decembrie 2011
Buna ziua Cristina
Imi pare rau ca nu te-am ajutat in acest timp. Acum nu mai avem programul de angajari.
Iti doresc sanatate si numai ganduri bune pentru anul care vine
Sarbatori fericite!
Alina Iovanel

6 decembrie 2012
Îţi doresc sărbători fericite! Dar am o rugăminte de suflet din tot sufletul....sunt aşa de singură şi fără serviciu, mor...te rog mult, nu poţi să mă ajuţi cumva?
Cristina

Deci ea a refuzat să îmi ofere în 2012 ajutorul prin Trepte pe care voise să mi-l dea din 2010 – oare acum va accepta?! I-am scris clar de mai multe ori.

Continuu imediat
Azi, 2 martie 2020, am mers la farmacie în Voluntari. La întoarcere au intrat unii în gândul meu în franceză cu ideea aberantă că eu nu gândesc niciodată nimic. Așa făceau și în românește și eu nu înțelegeam. Habar nu aveam că ei vorbesc unii cu alții în gând și am explicat de multe ori că eu niciodată nu am vorbit în mintea mea aiurea și nu aveam de ce, ce sau cu cine, absolut nimeni nu m-a contactat nici în gând, cu 2-3 excepții în mod sigur. Am fost mereu la fel, un om perfect normal și inteligent, ce motiv aveam să vorbesc în gând singură?
Abia azi, după ani, mi-am amintit de ura tatei și de modul în care urla la mine ”de ce răspunzi?!” ”Tu nu ai voie să răspunzi etc.!!” Abia acum înțeleg că poate el îi păcălea pe unii răi că eu aș vorbi cu el în gând, fiindcă evident eram un om bun și sobru și nu răspundeam cu voce tare.
Voi continua totuși povestirea mâine, după ce voi face curat în camera mea, acum nu mai pot în noaptea asta.
Legat de ceea ce spuneam mai sus, ei zic că atât mama, cât și tatăl meu nu aveau motive să urle și să mă bată și atunci inventau - gen că le răspundeam, eu un om sincer și bun și calm, și atunci toată lumea a crezut urletele unor nebuni, adică ei, și nu pe mine.

acum câteva luni am mângâiat un câine bun pe stradă, cu dragoste
avea un abces imens la maxilar
azi îl văd fără - nu știu sigur dacă era același bătrâior bun sau fiul lui - da, poate fiul, poate mă voi intersa la vecină
unii au prins mirarea mea și au spus în gîndul meu că eu am încă putere de vindecare și ei totuși mă omoară
oricum, putere de distrugere nu am avut, vă spun cert, dar putere de vindecare, cel puțin uneori da
chiar dacă aș pierde-o, oricum nu aș face răul
repet, nu există motiv să fiu incarcerată și omorâtă
singura mea relație pe internet, o femeie mai vârstnică, mi-a scris că are abces mare la maxilar
sunt aproape convinsă că nu din cauza câinelui meu și faptului că l-am mângâiat, dar v-am dat exemplu ca să înțelegeți cum oamenii proști pot greși judecarea logică a unui om fiindcă se iau după anumite circumstanțe fără legătură logică pe care nu le pot verifica, cum spun mulți, inclusiv Blaga, gândirea magică e în uz fiindcă e utilă, arde etapele, spre deosebire de gândirea științifică
este să presupunem adevărat că omul inteligent are capacitatea de transfer a unui lucru rău asupra altcuiva - dar eu nu sunt vinovată - nu m-am gîndit la acea femeie, pot fi cel mult o moară sau un fel de medium al omenirii - dacă lumea, inclusiv acea femeie, despre care nu știu cum arată sau care e numele ei, nu mă respingea complet, atunci primeau binele din partea mea în mod logic și natural, ca chiar și din tot sufletul, cu drag
dar respingerea mea totală de către ei e inumană și nedreaptă, deci oricum am dreptate, chiar dacă, datorită psihismului meu nromal (subliniez) făceam transfer psihologic de la o entitate la alta. Având o judecată bună, vindecam creaturile bune. Oricum un lucru e clar - oamenii nu sunt entități separate și imaginile și reprezentările nu se pierd în neant, nu voi explica aici mai pe larg, dar eu în mod sigur am fost un om bun și nu împrăștiam și nu împrăștii nimic rău, poate veți înțelege când voi termina blogul, nu peste mult timp.
Am fost un om bun și mereu lucid, care merita dreptul de a face bine și chiar de a fi iubită și respectată, fiind un om calm și de încredere și de cuvânt și meritam și dreptul la creație intelectuală, pe care nu îl am - voi explica - nu e vorba de piedici sau dificultăți financiare doar, e vorba de lipsa dreptului, măcar la muncă, ar fi fost destul.