Culinară

Sunt mândră că în tinereţe am preparat numeroase dulciuri, deşi acest lucru era o reacţie la suferinţele incomensurabile prin care treceam, încă fragedă, la 19 ani.

Înainte de 18 ani era greu să intru în bucătărie, unde mama era regină şi nu îmi permitea să prepar propriile mele mâncăruri. Dar îmi doream mult acest lucru, chiar dacă era interzis.

Poate ştiţi că reţetele bune sunt un fel de secret pe care nu îl poţi descoperi cu uşurinţă. Nu doar pentru că sunt secrete, dar şi pentru că gătitul hranei în sine este ca un fel de artă magică. Şi, ca atâtea alte arte, are secretele ei care nu sunt dezvăluite cu uşurinţă novicilor. Ceea ce pot spune cu certitudine este că mama mea era în posesia unei adevărate comori secrete: un caiet plin cu reţete de dulciuri de primă clasă, scrise de mână, adunate de la rude sau prieteni de încredere. Cum a reuşit să le adune, nu îmi pot imagina. Aproape că am plâns când acel caiet a dispărut din cămară, în anii 90.

Povestea mea a început în 1989. Atunci am început să descifrez reţetele din caiet, încercându-le pe cele care mă atrăgeau. Am făcut diverse checuri, ceea ce era mai uşor.
Am preparat diverse prăjituri cu foi subţiri şi cremă, ceea ce era migălos şi cerea mişcări rapide la coacere. Am preparat torturi. Diverse prăjituri cu nuci şi miere, cu blaturi în diferite culori. De asemenea îngheţate, bezele simple sau cu cremă, spumă de fructe. Şi savarină. Şi produse de patiserie cu foietaj, când aşteptam să se răcească aluatul la frigider şi îl tot întindeam şi îndoiam. Chiar şi aluaturi cu drojdie. Şi altele...

Numai când am avut propria mea bucătărie am începtu să gătesc diverse feluri de mâncare. Numesc aici trei dintre mâncărurile mele preferate. Primul: o combinaţie între paste de casă cu ouă şi varză dulce călită cu mult piper, ţinută la foc moale pe sobă până când devine ea însăşi un fel de condiment de culoare caramel. Al doilea: varză a la Cluj cum spun unii, adică amestec de varză murată tăiată subţire, cu orez, carne şi condimente, în special cimbru, toate aşezate în straturi ca un tort şi ţinute la cuptor. Al treilea fel preferat de mine este o combinaţie între vinete coapte aşezate în tavă la cuptor cu smântână bătută cu ou, piper şi felii subţiri de caşcaval.

Doresc să menţionez aici câteva dintre mâncărurile mele preferate în copilărie, de origine maghiară: ciorbă de varză cu ciolan afumat şi smântână, Kurtoscolacs şi pogacsa. Pogăcile sunt extrem de delicioase, mici pateuri cu drojdie şi jumări cu carne trecute prin maşina de tocat. Cât de mult le duc dorul, dar nu am avut cum să prepar aşa ceva!

https://en.wikipedia.org/wiki/Pog%C3%A1csa