11 februarie 2016

Azi nu am mai putut răbda de foame și am ieșit din nou să cerșesc un leu de pâine. De multe ori nu am avut noroc, am stat cu mâna întinsă ore în șir. Eram pregătită. Dar azi am avut noroc. Intra cineva în blocul meu și l-am rugat din suflet să îmi dea dacă poate un leu de pâine. Și mi-a dat 10!

Am fugit la supermarket și mi-am luat pâinea de un leu dau nu mi-am mai luat iaurtul cel mai ieftin că mi-era tare foame și silă de atâta iaurt în fiecare zi. Mi-am luat un parizer prost feliat, cel mai ieftin din ce am putut vedea la repezeală, care se pare că s-a scumpit și acela în ultimul timp. Pâinea a rămas la fel, sau poate s-a scumpit câțiva bani, acum nu mai țin minte dacă era mai puțin de 99 bani. Mi-am luat și o țigară ca să mă satur dacă încă îmi e foame (la mine țigările țin de foame și chiar sunt mai ieftine ca mâncarea) și să înlătur gustul neplăcut și mi-am luat un ness mic pe care l-am îndulcit cu 2 lingurițe de zahăr, dar nici zahăr nu mai am mult. Și am rămas cu 5 lei 50 de bani.

Au intrat și acum în seara aceasta peste gândurile mele. În supermarket iar a intrat unul în engleză cu ideea ”I want to attend her funeral”, adică el vrea să asiste la înmormântarea mea. Mi-au mai aruncat aceste cuvinte de mai multe ori, nu înțeleg ce au cu mine, că probabil e vorba de mine, din moment ce au repetat pe mintea mea asta de atâtea ori. În românește mi-au spus iar de parcă intrau în panică ”Pierdem totul” și când mi-a dat acel om banii au zis ”de data asta avem noroc”. Altul a zis din nou ”Nu putem distruge....(nu știu ce, nu am perceput)...fiindcă asta e nevinovată”. Apoi m-au scuipat ”Să fie iertată”, ceea ce nu înțeleg deloc, fiindcă efectiv țin minte totul din copilărie cum spuneau și ei acum câteva zile și nu am greșit absolut nimic, nu am avut abslout niciun păcat toată viața. Alții iar au intrat cu oribile gânduri și insulte pe care le tot repetă : ” asemenea psihoză nu a mai existat”.

Nu am avut absolut nicio tulburare psihică toată viața, puteți citi tot ce am scris. Nu înțeleg de ce îmi vor moartea și asta au vrut timp de 31 de ani și jumătate, din 1984 când au început să mă masacreze. Deși știu că ei sunt plini de ură și prostie și păcate față de oamenii nevinovați, consider că datoria mea era să cerșesc, nu să mă las chinuită de foame de ei, mai ales fiindcă eu sunt fără de păcat. Când am intrat înapoi în bloc unul a spus ”Salivează” ”Știu, face altul, dar trebuia să se abțină”. Nu are dreptate, nu mai explic de ce și cum nu m-au lăsat defel să am regim alimentar normal și din ce cauză sunt obeză.

Acum sunt cam tristă să îmi expiră cartea de identitate și nu am bani de drumuri și de copii xerox. De asemenea, am nevoie măcar de două dintre medicamentele prescrise, respectiv de Milgamma că îmi amorțesc degetele uneori rău și Tertensif că mi se umflă picioarele (este diuretic, nu doar pentru tensiune și asta mi s-a prescris), am avut picioarele umflate și zilele trecute. Nu am pretenția de alte medicamente, dar acestea două sunt chiar necesare. Este foarte neplăcut, trist și dureros.