17 februarie 2016

Azi iar am dormit de foame, fiindcă, neavând bani de hrană, încerc să stau în pat și să dorm cât mai mult. M-a trezit poștașul care îmi aducea o sumă de bani ca ajutor de la Irina de la Constanța. Nu știu sigur ce oră era, fiindcă ceasul meu de pe birou stătuse la 12:30 la prânz. M-am trezit ca vai de lume. Poștașul a lăsat biletul în ușă. M-a sunat Irina și i-am spus că banii au ajuns la mine, dar nu am putut să mă scol și i-am mulțumit. Apoi m-am îmbrăcat ca vai de lume (că haină nu am de mult timp și pantofii sunt rupți de mult) și am plecat la Oficiul poștal 10 de pe Ștefan cel Mare, destul de departe. A trebuit să îmi cumpăr o sticluță de apă de 2 lei 30 din păcate, fiindcă mă apucase o sete groaznică. A trebuit să cheltuiesc 2 bilete de tramvai. Pentru mine aceste mici sume sunt mari și catastrofice. Și drumul a fost greu. Ajungând acolo mi s-a spus că nu e posibil să îmi dea banii fiindcă poștașul este încă pe teren, ceea ce mi se pare un fel de idioțenție birocratică. Trebuie să merg mâine dimineață din nou și să consum alte două călătorii. Mi s-a mai întâmplat odată același lucru, dar, chiar dacă mi-aș fi amintit asta, tot m-aș fi dus de frică să nu pierd banii.

Pe drum și azi în cursul zilei m-au atacat din nou cu vorbe urâte și de neînțeles pentru mine. Voi cita aproape exact o parte din loviturile lor în rândurile următoare:

”trebuiau să o omoare fiindcă ăia care sunt nevinovați trebuie omorâți” (Doamne, ăștia nu sunt oameni)
”nu i-au dat bani pe mână fiindcă oamenii trebuie să creadă că e nebună” ( Nu am fost niciodată nebună, absolut precis țin minte totul, dar dacă vrei ca oamenii să creadă despre un om perfect că e nebun sau nebună, înseamnă că ești vinovat de crimă gravă și îl omori)
”Mioara nu are dreptate” (Mioara e numele mamei Irinei de la Constanța, dar nu cred că poate să aibă ceva împotriva mea, fiindcă, deși am fost un copil sărac și un om sărac, am fost educată să fiu mereu politicoasă și mereu am fost și un om bun, nu am greșit absolut nimic)
”Nu puteau să spună că i-a venit mintea la cap”
”Acum suntem mai mulți, poate o să reușim” (de obicei când ei spun așa mai apoi mă torturează chiar mai rău decât de obicei)
”Altfel nu puteau să o termine” ( de ce să mă termine cineva, deci să mă oblige la sinucidere - chiar dacă nu știu ce e aia terminat - din moment ce mereu am fost la fel, nu am uitat nimic vă asigur și nu am strecurat niciodată vreo minciună? Am fost un om bun, dar și de valoare cred eu)
”Și nu pot să o controleze” (aceeași nedumirire din partea mea, fiindcă absolut sigur nu am greșit nimic niciodată și nu am făcut nici cel mai mic rău și vă spun cu precizie că nu am fost eu sursa niciunui rău și nici nebună)
”Nici acum nu ai înțeles de ce te-au distrus, proasto?” (nu sunt și nu am fost niciodată proastă și nimeni nu avea de ce să îmi vrea răul și cum adică să mă distrugă?)
”te-au judecat greșit” (este complet absurd: de ce să judeci un om perfect nevinovat și să îl condamni la moarte când nu există nicio crimă și niciun corp delict? În general e logic că dacă judeci un om nevinovat îl omori, dar eu nu înțeleg de ce ar fi trebuit să înceapă ei să mă judece deci să mă omoare, din moment ce mereu am fost un om bun și curat. Nu m-am gândit niciodată că m-ar judeca cineva, este complet absurd și ar fi însemnat că sunt paranoică. Lumea nu avea ce să aibă cu mine.)”
”Cristina, draga mea, poporul tău a inventat că tu ești rea și meschină” (este complet incredibil, am fost mereu la fel cum sunt acum, chiar dacă din 1984 mă chinuie încontinuu și tot de atunci mă țin în închisoare)
”trebuie să te omori fiindcă ai pierdut totul” (am explicat de mii de ori că nu am pierdut nimic (nici nu știu la ce se referă), că am fost încontinuu torturată din 84 și nu am avut nici cum să mă apăr de rău, deci nu am pierdut nimic și totodată cei răi mi-au furat totul cu sila, eu fiind în închisoare în mod clar și încontinuu torturată, deci nu am pierdut nimic; în plus aveam numai 34 de ani când au început să spună că trebuie să mor că am pierdut totul și fiindcă am fost un om inteligent și harnic și fiindcă eram tânără, puteam munci încă mult și puteam recupera ceea ce mi-au furat alții, de ce să mă oblige la moarte?)
”O incultă” (nu știu dacă se referă la mine, datr eu am fost harnică și cu mare drag de cultură și am citit încontinuu când încă mă mai lăsau, adică sute de cărți și literatură și știință, plus cultura muzicală sau legată de alte arte, istorie, etc)
”cristina, te rugăm să te omori fără să scrii și restul adevărului”. (Doamne! Sunt porci, nu oameni)
”Complimentele mele Cristina” ( nu înțeleg de ce ei tot reeptă aceste complimente în ultimele zile. Parcă spun cu cinism, cu răutate, ca și cum ar inventa sau sugera că eu aș fi avut intenții rele sau aș fi greșit ceva. Realitatea e că am fost bună ca pâinea caldă o viață întreagă și deloc nebună și nu am făcut nici cel mai mic rău. În plus, de ieri până azi sau chiar numai azi nu s-a întâmplat nimic nou, deci nu are la ce să facă aluzie. În definitiv nimic nu s-a schimbat din 1984, am rămas același om curat ca lacrima și bun, mă îngrozește puțin faptul că la atât de multă iubire și bine față de oameni mi-au răspuns niște porci cu atâta rău).

Etcetera. Așa fac ei mereu. Azi iar a fost aglomerație la intersecția mea, multe mașini, mulți pietoni, claxoane etc., așa cum în mod misterios, parcă pentru a mă ”distruge”, fac ei mereu, începând cu 2005, anul morții tatei, mereu acolo unde aveam locuința.