9-13 decembrie 2018

acum mi-am dat seama că nu am precizat că femeia aceea dintr-o postare anterioară, care semăna puțin cu o fostă vecină de la 8 poate că nu scosese limba la mine, dar mă dureau puțin ochii și nu am văzut prea bine la distanță, poate doar mișca buzele, dar efectiv au fost mai demult pe stradă oameni care au scos limba la mine sau s-au strîmbat de mai multe ori

e de ajuns să scrii un singur lucru inexact sau neclar și atunci ei răstoarnă totul în capul tău, dar ei fac la fel și dacă nu înțeleg ei ceva ce e precis și corect spus
acum mă doare capul și abia aștept să mai îmi treacă ca să pot termina de scris punctele doi și trei la o postare dinainte unul chiar recunoaște acum că eu am fost cu adevărat unul dintre cei mai exacți povestitori
e normal, fiindcă am fost un om inteligent, și fiindcă m-au chinuit mult, dar ar fi durat 1000 de ani să explic și să povestesc totul, dacă includem și toată poezia sau frumusețea sentimentelor și gîndirii abstracte

8 decembrie
acum mi-e tare rău, burta mi s-a umflat foarte tare și posibil m-au otrăvit din nou și iar au intrat peste mine cu idei de moarte unul zice, că sînt omorîtă sau mor fiindcă iar am spus adevărul
nu e adevărat, e datorită faptului că am rostit sau scris multe cuvinte, orice aș fi spus, chiar minciună, tot așa ar fi fost - e povestea lui La Fontaine cu corbul și cașacavalul - iar cașcavalul e propria mea viață
scriu foarte pe scurt punctele doi și trei și apoi voi tăcea, vreau să trăiesc și ura celor care vor să mor e nefondată
2. era vorba de abuzurile medicilor asupra mea, nu doar cele psihiatrice, ci celelalte și de sistemul medical - aș fi avut mai mult de scris și dovezi că am dreptate. Ei spun că medicii nu știu nimic și că ei fac ce li se spune etc.
3. povestea despre politică, dar nu numai - poate ați citit povestea mea cu puiul afumat de dinainte de revoluție. Eu am explicat cum a fost. Unii rîdeau în jurul meu de Circul Foamei, care este un loc nu știu unde în oraș, fiindcă revoluția din 89 a fost pregătită printr-un teatru grotesc de lipsuri și economie subterană etc Ei zic că atunci cînd am nimerit întîmplător la un magazin cu pui afumați, ei, cei răi care se joacă cu politica, au înțeles că nu eram nebună și au început să mă vîneze. Dar unii chiar sufereau de foame, eu am suferit toată viața. În ultimii ani am văzut din nou pe stradă un circ hidos - la colțul străzii femeile luau aparent marfa de legume și fructe făr bani, cu ideea că se miră dacă li se cereau bani de către vînzător.
Unii zic că era doar o ”scenă” făcută ca să devin eu nebună sau să îi păcălească pe alții despre mine. Dar era de fapt un adevăr, voi pur și simplu negați totul - eu eram un om bun ce nu trebuia omorît

Bună seara stimați contemporani și concetățeni, este 4 jumătate, joi 13 decembrie, sper să nu luați drept inimă rea micuța mea introducere glumeață în scrisoare despre viața mea.
M-am întors în București din nou și scriu din nou aici, pe facebook, cîteva adevăruri dureroase despre starea de fapt în care mă aflu. Știu că mă respingeți, că nu mă acceptați, dar încă sper să vedeți adevărul curat și faptul că nu sînt un om care trebuie omorît sau respins din cauză că a suferit mult sau că ar fi nebun. Aș vrea să înțelegeți tot binele și bucuria vieții pe care le pot încă dărui și faptul că așa am fost mereu, că nu sînt egolatră sau egoistă etc. și că am fost mereu capabilă, inclusiv acum, să scriu și să trăiesc lucruri bune și frumoase despre lume, nu doar despre sufletul meu sau capacitățile mele. Știu că nu mă placeți, dar aș dori ca cineva să vadă puțin adevărul bun și nu răul.
Este însă adevărat că dvs., la fel ca puținii oameni din viața mea, mă respingeți aproape total și mulțumesc lui Dumnezeu că există Mirela și încă cîțiva, dar rar. Este greu, îmi amintesc intervenția malițioasă a lui Liviu Cristescu, care critica aceste mici declarații ale mele, uitînd, din diverse motive, natura lui de om bun, numai fiindcă credea ceva aberant despre cei care se plîng. Mai demult, printre multe alte lucruri, Veronica Lerner mi-a spus, ca o un fel de mîngîiere și mustrare, că eu nu trebuie să mă simt singură sau respinsă, fiindcă am mulți prieteni care țin la mine în ascuns, tacit, deci că eu trebuia să îmi construiesc un fel de paradis imaginar pe steaua mea solitară ca Mică Prințesă și să cred că pe la spate oamenii îmi vor binele și mă iubesc. Desigur înțelegeți că am fost mereu un om normal și că am dăruit de fapt numai binele, chiar dacă am primit doar răul. Dar nu contează, sînt la fel, și cei care spun că eu am suferit prea mult, sau că mie mi-au făcut prea mult rău și chipurile de aceea trebuie să mă omoare, nu au dreptate. Este o percepție complet greșită a lor.

Voi continua în postarea următoare.

Încă cîteva pretexte ale lor de a mă omorî, în cele ce urmează. Oricum, repet, gîndurile lor sînt mult mai rare, chiar foarte rare, peste mintea mea, dar starea de fapt e aceeași și la fel de absurdă. Era simplu să nu mă omoare. Toți negați adevărul clar. Mi se spune că e doar un caz de crimă prin respingere totală și că mulți au fost și sînt omorîți așa. Poate credeți, în mod absurd, că faptul de a scrie adevărul e rău, dar nu e de fapt, oare puteți vedea ceva simplu și frumos? E adevărat că am suferit mult, dar niciodată nu am fost un personaj care să răspîndească tristețe, fiindcă așa cum e frumos și bine, am sperat. Unii proști cred aberații psihiologice că speranța e rea.

”Ei nu au reușit să înțeleagă că toate personajele bune din cărți, filme, cîntece erau ea.” DA, pot explica această afirmație, e adevărat, nu e imaginația mea, au fost lucruri reale, nu doar interpretarea lor. Toate au fost adevărate, și eu am trăit deja aproape 48 de ani, deci am trecut prin toate povestirile respective, mai mult sau mai puțin.
Unii, în limba franceză, spuneau, acum cîțiva ani, că povestea mea e foarte asemănătoare cu Albă ca Zăpada, fiindcă percepția lor era sumară, incompletă, și nu puteau vedea că era vorba de toate poveștile, deja de mult timp.
Continuu imediat în aceeași postare, merg să îmi iau ochelarii.

”Ei încă nu au înțeles că totul e adevărat.”

La capitolul idei politice, pe care l-am tratat deja de mai multe ori, ei continuă repetarea acelorași idei:
”poporul tău nu are cum să înțeleagă, asta e tot”
”mi-e ciudă, fiindcă tu ești evident un om normal și bun și ei toți cred/văd altceva”
”Ei au totul datorită ție și vor să dea cu piciorul la tot”
”e foarte simplu: România nu e o țară de draci, celelalte țări te omoară acum, fiindcă vor să pună gheara pe România” Încă de acum 40 de ani?
”Diverși naționaliști te lovesc cu aberațiile lor.”
”Poporul e animat de o idee politică fără legătură cu realitatea, numită orgoliu sau mîndrie națională, pe care o direcționează greșit împotriva ta. Ei nu au înțeles nici că tu nu ești dușmanul poporului.”
”Nemții sînt proști, ei nu au înțeles că tu ești cu totul altceva decît era mamaia ta.”
”Toată politica e o minciună despre Cristina.”
”Pe ei îi deranjează că peste tot ești tu, că religia e legată de tine și celelalte lucruri la fel și cred că dacă mori ei vor avea libertate și va fi mai bine. De fapt tu ești singura libertate pe care o pot avea. ”
Intrau mereu unii peste mine cu ideea că votează pentru a mă omorî. E total absurd.
”Ei au avut mereu 2 opțiuni - să te omoare sau să te lase să trăiești și ei mereu aleg moartea ta, fiindcă sînt proști.” !!
E adevărat, ei mereu au avut și libertatea de a își face politica cum au vrut, dar nu pot înțelege. La fel și toate celelate libertăți, au fost deplin ale lor.
”Țara e sub ocupație și ocupatorii nu te vor deloc, ei vor să mori.” Asta e altă aberație și pretext fals repetat de unii.
”Nu numai România, ci și restul țărilor cred numai minciuni despre tine. Fiecare țară și-a adus contribuția la delirul colectiv despre tine. La sfîrșit te omoară cu toții și tu ai fost mereu tot ce e bun”. (!!)
Îmi amintesc acum o idee a unei prietene de facebook din SUA care spunea absurd că eu mă voi ridica din nou peste toate cele puse împotriva mea. (rise above) Nu există așa ceva. Oamenii sînt ceea ce sînt, nu se ridică peste nimic niciodată. E doar o idee care prinde la proști. Eu am fost izolată aproape total din 1984, dar am rămas un om normal, apoi m-au otrăvit, inclusiv anul acesta, se putea dovedi de multe ori în trecut. Cînd ei eliminau temporar otrava sau tortura, se crea impresia că eu eram mai vioaie sau că mă ridicam, cînd de fapt nu aveam ce face în lume, fiind total respinsă.
Unii spuneau că ei își amintesc ce credeau și revolta simțită cînd au citit jurnalul Annei Frank, dar că acum, cînd evident eu scriam adevărul de peste 34 de ani, toți sînt complet îndobitociți și păcăliți și ei nu mai înțeleg nimic, ca și atunci.
Unii zic mereu că numai familia mea vrea să mă omoare și că restul lumii a fost îndobitocit de familia mea.
Cît despre legătura mea cu celelalte lucrrui și idei din lume, e logic că ea există și e normală, fiindcă am fost mereu un om normal și inteligent. Nu e vorba de niciun fel de psihoză sau psihoticism, acelea sînt doar idei, și pe deasupra și absurde. De exemplu, vecinul meu din Voluntari crește găini și păsări exotice ȘI datorită faptului că aceste lucruri au fost legate de viața mea în trecut. La fel și altele, în odiseea unieevieți normale de tip intelectual și în realitate lumea putea oricînd să mă accepte să trăiesc liberă și fericită, nu era niciodată prea tîrziu. Ei cred o prostie, că toate lucrurile se leagă de psihicul meu fiindcă am fost nebună și că totul va fi mai bine dacă mor și că nu se poate altfel merge mai departe decît dacă mă omoară și nu văd cine a fost de fapt nebun tot timpul în mod obiectiv, ei toți neagă realitatea cu înverșunare. Ei mereu insinuează că e prea tîrziu să fiu acceptată, fiindcă am devenit TOTUL și că ceillați nu mă pot accepta, deoarece sînt părți din viața mea și părțile nu pot accepta întregul. !!?? e evident fals, nu mai explic. Alții spun că eu întotdeauna am fost totul, că sînt Dumnezeu, dar oamenii cred în mod absurd că răul se leagă de mine fiindcă am fost chinuită, sau că se poate o lume fără Dumnezeu, și că ar fi o lume mai bună.

Plecasem în dimineața zilei de 9 decembrie, sîmbăta, la Voluntari, împreună cu mama, fiindcă nu am fost în stare să mă pregătesc și să plec singură, cu un taxi. De foarte multe ori nu m-au lăsat să plec ușor la Voluntari sau să vin înapoi, nu îmi dădeau taxiuri, mă respingeau taximetriștii cu idei absurde sau mă vînau pe străzi cu multă aglomerație absurdă.
Soarele răsărise greu, pentru o clipă m-am temut că nu se mai face zi, fiindcă unii spuneau în gîndul meu mai demult că va fi o zi lumină sau o zi noapte și era tîrziu dimineața și nu era soare încă, de fapt nu știam cînd va răsări.
În sfîrșit s-a făut lumină și eu m-am simțit mai bine. Apoi, întîmplător, am privit pe fereastră și m-am îngrozit, fiindcă soarele era destul de sus și era exact ca o lună palidă, gălbuie, ca un ceai. Nu am mai văzut soare fără strălucire decît către asfințit. Mi-a stat o clipă inima în loc și, în timp ce fixam soarele, brusc el a căpătat o strălucire intensă.
La Voluntari am povestti mamei și unii au intrat peste gîndurile mele cu ideea absurdă ”De ce crezi tu că soarele a început să strălucească cînd te-ai uitat tu la el?” Ăștia sînt un fel de psihanaliști idioți sau psihologi care cred că eu trăiesc în vise sau idei, deși evident am fost toată viața cu picioarele pe pămînt. Își băteau joc de mine crezînd că eu interpretez realitatea etc. Am răspuns că eu nu cred nimic, ci așa s-a întîmplat, poate că individul nici nu credea că percepțiile mele fuseseră corecte. Sau credea că s-a întîmplat ceva rău sau bun fiindcă eu credeam ceva.
Dacă îmi cereți o explicație, nu pot spune decît că soarele și fenomele seismice și meteo sînt în mod firesc legate de mine. Nu e vorba de nicun fenomen anormal și nu trebuiau să mă omoare din cauza asta. Amintiți-vă miturile solare de la fondarea unei civilizații, cum e scris în cărți.
La Voluntari iar au negat realitatea oarecum, legînd de memoria mea povestea despre floarea soarelui din manualul de clasa a treia, fiindcă, întîmplător, a venit un copil la meditații la mine acolo.
Întreaga viață am avut foarte puține ocazii să vorbesc cu alții, doar cîteva.
Unii credeau, din cîte am înțeles, că e sfărșitul lumii fiindcă eu eram Dumnezeu și toți și-au bătut joc de mine. Că, de data asta, ”l-au aruncat pe Dumnezeu la gunoi”.
Totuși aruncau răul mereu asupra mea, deși mereu se putea dovedi adevărul clar. Mereu, fiindcă mă vedeau legată de soare, mă loveau probabil cu ideea să mor, ca să salveze lumea de sfîrșit și civilizația de autodistrugere.
Unii ziceau că britanicii nu s-au predat etc., cînd eram la Voluntari. Sau că mama mea a distrus 5 dumnezei pînă acum etc. Că țara asta nu trebuie să se închine niciodată, așa ziceau.
”Oamenii îsnt foarte lacomi”
Alți idioți spuneau că eu nu înțeleg că oamenii nu TREBUIE să înțeleagă niciodată, ca și cum, datorită mie, ar fi fost un pericol ca oamenii să înțeleagă nu știu ce taină cosmică, dar de fapt nu era niciun pericol și acesta era doar un pretext să mă otrăvească.

ea trebuia să reușească și ei au înțeles totul pe dos”
”De ce s-o sprijinim toți dacă tot se naște alta cînd ea moare?”
”Următoarea va fi omorîtă din fașă și omenirea va pieri”
”singurul lucru cu care i-au îndobitocit era că ea era grasă și nu au înțeles că trupul e doar haină pentru suflet” M-au îngrășat cu forța și nu m-au acceptat nici cînd slăbisem.
”cum vrei tu ca ei să creadă că ea e Dumnezeu, cînd ea a făcut așa ceva?”
Ei au găsit în viața mea perfectă și bogată în bine și frumusețe doar 2-3 greșeli mici în 48 de ani, dar nici acelea nu erau greșeli, erau doar circumstanțe și înscenări în tot circul lor. Am explicat în detaliu pe blogul meu. Între timp, ei au lovit de milioane de ori mai mult, zi de zi, real, cu toate păcatele lor și minciună și izolare și otravă, 48 de ani.
Acele așa zis greșeli nu erau greșeli, și în mod clar nu dovedeau nimic rău despre mine, nu erau decît tot un fel de înveliș de minciună.
”Omenirea nu are cum să îl accepte niciodată pe Dumnezeu.” Oricum, chiar dacă eram Dumnezeu, nu aveau de ce să mă omoare.
Toate victoriile tale au fost interpretate drept înfrîngeri și toate lucrurile bune din viața ta drept lucruri rele.

Alte mizerii, cu care ei lovesc încontinuu:
”Nu putem accepta un dumnezeu consubstanțial. ” mai demult
”Explică-le că ea nu poate fi acceptată.” Ăsta era foarte furios.
”Oamenii TREBUIE SĂ CREADĂ că tu ai visat sau ți s-a părut că ei au ceva cu tine.” Adică să creadă că eu am fost paranoică, deși am fost evident un om inteligent? Deci încă un nebun care vrea să mor, ca toți ceilalți. O falsă problemă, ce are cu mine? Niciodată nu mi s-a părut că oamenii au ceva cu mine, unde a văzut el așa ceva în tot ce am scris despre mine?
”Toți porcii din lume s-au suit asupra ta.”
”Noi am căzut în ”plasa” unui idiot care crede aberații despre tine.”
Ieri, la categoria nebuni politici. ”Ceaușescu a înțeles abia în ultimul moment, tu cînd ai să înțelegi?” Nu am avut nici cea mai mică legătură cu politica, ideile lor nu sînt din cauză reală.
”Pe tine nimeni nu vrea să te accepte, tu cît vei trăi vei fi lovită și otrăvită.”
”Ea, fiind mai inteligentă decît voi, vă loviți singuri cînd o loviți pe ea. Așa e psihicul oricărui om inteligent. Ea nu a lovit pe nimeni niciodată. ”Vrea să spună că oamenii pur și simplu nu acceptă faptul că natural m-am născut, din simplul motiv că eu sînt mai inteligentă decît ei.
Azi a ieșit iar pe stradă în calea mea dl Poenaru cu soția.

”tu ai fost un om extrem de inteligent, dar oamenii cred invers.”
”Tu ai fost un om extrem de pur, dar proștii cred altceva.”
”Nu putem face nimic, totul e așa cum spune ea.” ???
”Au interpretat simptome clare de otrăvire drept simptome psihiatrice” DA, cam așa ceva.
”Nu pot să îi șteargă memoria.”
”Să fim rezonabili”
”Programul de reeducare...” o altă minciună a lor
”Tu nu ai făcut nici cel mai mic rău și toți ți-au făcut ție rău.”
”În 89 au inventat că tu l-ai despărțit pe acel medic de soția lui” Nu m-am gîndit niciodată că lumea ar fi inventat așa ceva. Încă de la început era clar adevărul despre mine și despre familia mea și situația de sărăcie și abuz în care eram și modul în care acel medic-profesor s-a purtat cu mine. Ei spun că m-am dat în spectacol, dar am fost exact opusul omului care se ”dă în spectacol.” Ei spun că lumea m-a condamnat la moarte că m-am îndrăgostit de el, deși nu era nicio greșeală, pur și simplu fiindcă el era porc și li s-a părut că eu sînt nebună, fiindcă el de exemplu rîgîia etc. și tot ce făcea el era rău și ei vedeau un om bun și cuminte păcălit de un porc.
Les chants de Maldoror...
Poate că ei insinuează că, deși eu eram izolată, lumea credea minciuni despre mine, deși totul era clar de la începutul calvarului în 84 și apoi încă treizeci de ani. Nicio greșeală dar și binele absolut din partea mea. Cele două detalii de comportament pe care ei le invocă mereu, ca și cum din cauza asta mor, nu erau greșeli. Erau lucruri exterioare, fără niciun rău din partea mea, într-o viață perfectă.
Poate că ați înțeles că m-au mutilat dovedibil și m-au otrăvit și chinuit exact cum am povestit în ultimii 13 ani și ceva în izolare după moartea tatei, zi de zi, fără ca eu să greșesc ceva, oricăt de puțin. Niic acea întîmplare la care m-am referit în detaliu cu radio Europa fm nu a fosto greșeală. Și apoi și înainte toată viața nimic-nimic și ei lovesc încontinuu. Ei mereu zic că oamenii m-au condamant la moarte atunci și de aceea lovesc ei continuu - dar așa fusese și înainte tot fără greșeală deloc, din 84. În aparență atunci m-am masturbat, singura dată în viață, dar era total vina acelui post de radio. Deoarece evident am fost izolată toată viața, mă tem că au inventat ceva aberant ca justificare a răului asupra mea, de exemplu că aș fi nebună, deși se putea dovedi contrariul, sau că am greșit ceva în gîndire, culmea ! deși am fost perfecțiunea și din acest punct de vedere. Cum puteți să condamnați un om fiindcă e singur? E absurd. Poate proștii au fost făcuți să creadă că mă frecam sexual, cînd de fapt și acest lucru nu a fost adevărat, decît după 2 decenii de tortură continuă, la care am rezistat fără acea normală reacție de apărare, numai cînd mă torturau sexual mult timp și foarte rău. Am fost mereu puritatea absolută. Am povestit cum m-au mutilat sexual de la distanță, mi-au distrus uretra numai după ce m-am mutat în blocul trei la cîțiva ani și după încă cîțiva ani au zis că mi-au făcut canal comun și sîngele menstrual curge prin alt orificiu - eu nu am pus mîna acolo - și cum au insinuat că au făcut acel lucru ca să îi păcălească pe alții referitor la motivele chinuirii mele. Nu de mult au zis că eu nu am înțeles și că e vorba de redirecționarea sîngelui prin uretră, dar eu nu avem cum să știu, datorită marii mele purități și lipsei de cunoștințe medicale. Nu m-au lăsat nici să merg la ginecologie și ați văzut ce groaznic m-au tratat anul acesta medicii în spital, inclusiv la ginecologie mai apoi și nu am mai ajuns la control iar.
De multe ori ei spun că ei neagă absolut totul fiindcă mi-au făcut prea mult rău și că oamenii trebuie să creadă răul despre mine, ca victimă. În loc să fie adevărul și să fiu acceptată, fiindcă dacă ar fi adevărul chiar aș fi acceptată imediat, ei lovesc mereu din senin cu ideea că trebuie să ascundă adevărul, inclusiv azi,că eu trebuie să mor pentru ”porcul” care m-a sedus în 88.

”tu ești rațiunea distrusă de nebunie, orice rațiune e distrusă în acest mod, dar tu ai avut o rațiune prea clară, puternică, față de restul lumii”
”ei nici acum nu au înțeles că e vorba de un om normal și închis fără nicio vină și îi preocupă ideea să înțeleagă, fără să țină cont de ce e necesar” Da, e ca și cum dacă arde focul stai o jumătate de oră să înțelegi cine a pus foc casei.
”Le-a intrat în cap că cel mai bun trebuie să moară”
Eu nu am avut niciodată niciun semn sau simptom psihiatric, și niciun fel de delir. E adevărat că am vorbit singură în casă, la pereți, fiind inuman aproape complet izolată, dar absolut cert, cînd am fost în vreun grup, în vreo instituție, ca orice copil sărman și orfan, cum eram de fapt, bineînțeles că nu am vorbit la pereți. M-au făcut să vorbesc singură în casă în 89 despre sentimentul acela atît de diafan și curat de iubire tinerească față de un ”porc”, așa cum am povestit, m-au mințit cu microfoanele implantate etc. Altfel nici acum nu aș scoate desigur nicio vorbă dacă aș fi acceptată, am fost mereu la fel.
”ei te-au închis pe tine ca să nu fie ei închiși” ?? Cine?
”ei nici acum nu au înțeles că tu reprezinți binele oprimat de rău și ei cred că tu reprezinți răul”
”Proștii cred că tu ai visat fiindcă așa li s-a spus”
”Singurul om din viața ta e mama ta și oamenii nu pot înțelege ce ești, fiindcă ea te tratează drept idioată și nebună.”
”oamenii nu știu nimic despre tine și totuși vor să mori”
”O omenire dementă vrea să îl omoare pe Dumnezeu”
”Tu ai fost cel mai bun om care a existat vreodată și oamenii te urăsc. E monstruos, noi am sperat că vor înțelege.”
”Toți au mințit încontinuu despre tine, pînă cînd au înnebunit fiindcă și-au pierdut firul minciunii.”

Aparent oricine poate vedea că că toți mă lovesc obiectiv în diferite moduri și cred răul despre mine NUMAI FIINDCĂ m-au izolat cu forța. Voi spuneți că m-au izolat fiindcă ei cred minciuni și vor să mor, dar e adevărat și invers. Dacă nu m-ar fi izolat, atunci nu ar fi vrut să mor și nu ar fi avut ei nicio idee rea sau aberantă.

În engleză mereu: Poporul tău a făcut o crimă monstruoasă. Și încă eram doar puțin otrăvită, cîțiva ani, și în viață. În română ei spun la fel.

Din mizeriile abuzurilor medicale, nu psihiatrice, asupra mea:
”Le-am spus de atîtea ori să nu amestece cazurile medicale cu cele psihiatrice” (azi vară, cînd ceream ajutor medical iar)
La Urgență, unde m-au tratat foarte ciudat azi vară în august cînd nu mai urinam aproape deloc:
”Rahaturile medicilor, noi nu avem nicio vină”
”Toți pacienții psihiatrici sînt omorîți”
”Aici ești pe teren neutru” ??!!
”Ai înțeles? Da. Ai înțeles pe ce mizează ei?” Porci din ăștia au fost mereu, cînd nimeni nu mizează pe nimic. Sigur.
Da, dar în cazul meu totuși erau speranțe și mai contează și binele.
Simplul fapt că toți mint despre tine...
De atîtea ori nu a venit salvarea cu mai mulți ani în urmă sau s-au prefăcut că nu e nimic, cînd aveam simptome grave, măsurabile - și tromboză grav de multe ori cu mulți ani în urmă, și posibil atac de cord ultima oară și ei mințeau evident. Probabil că au inventat că m-au condamnat la moarte ca să justifice abuzuri felurite, clare.
Medicul de familie m-ar fi putut ajuta în fața unor simptome clare și grave și a refuzat, cum am povestit, încă de acum 10 ani. La fel, ea a jucat și rolul lui Javert față de mine, refuzîndu-mi clar dreptul la muncă, într-o viață bună și curată. La fel a fost și psihiatra Vișoiu, a cărei pacientă nu am fost de fapt. Tata a zis, spre finalul vieții, să nu țin niciodată cont de rahați de psihologi sau psihiatri care nu vor decît răul meu, fiindcă tata a avut și momente de luciditate uneori. Ei zic acum că medicul meu de familie nu e vinovată, fiind medic și fiind păcălită de alții. Ea a zis în 2007 că e din cauza Uniunii Europene și că deci eu trebuie să fiu omorîtă (se subînțelegea, nu mai povestesc acum totul). Sistemul medicină de familie a apărut ca denumire tot după ceva din viața mea personală. Ei neagă toată realitatea și simptomele clare medicale, ca fiind boală psihică, pot încă dovedi și povesti clar tot ce a fost și cum s-au desfășurat lucrurile.

Lumea, aparent, crede că moartea mea le e utilă, că e bună pentru ei, în mod aberant. Eu consider că ideea suverană e că îmi vor moartea, cum au zis mereu din 2005, după moartea tatei. Datorită acestei idei aberante ei au creat minciuni grotești și complexe, pentru a justifica un rahat, o idee aberantă. Voi vedeți invers, dar și așa e adevărul.
”Ei au înțeles că totul se leagă de tine și de aia vor să mori.” ???!! Sau că de fapt nu au înțeles... etc. Doamne, trebuie să fii prea idiot să vrei moartea cuiva că ai văzut ceva ce nu înțelegi de fapt.
”Ei văd în tine un om infirm.” !!
”toată lumea vrea să mori, toată lumea crede minciuni despre tine”
Îți amintești, Cristina, cum te-ai bucurat cînd Sandip, sau Robert J, sau Shaheen sau Maria au vorbit puțin cu tine? Pînă și bucuria ta normală de om sărac și izolat a fost interpretată altfel decît realitatea.
Deci ei spun, acum de-abia înțeleg, că fiindcă ei au mințit mereu grav despre mine, e imposibil să mă accepte cineva.... că, ziceau ei, eu nu pot înțelege așa ceva... că toată iertarea și iubirea mea a fost hîrtie igienică pentru ei. Totuși, e greșit.
”Le-au intrat în cap toate idioțeniile cu putință, în momentul în care tu o să mori o să fie hidos.”
Încontinuu intră porci care mă rod cu ideea ”Ei nu au cum să înțeleagă, Cristina.” Ei vor să fiu idioată, atîta tot. Ce importanță are că unii nu au cum să înțeleagă ceva despre mine??? Chiar așa proastă mă văd porcii ăștia? De mii de ori că ei nu au cum să înțeleagă.
”Copiii tăi, Cristina, că ei asta sînt, sînt foarte răi” ”Ei nu sînt copiii tăi, sînt copiii unui porc”

este un fapt biologic pe care ei îl interpretează drept psihologic.”
”toți vor să mori, fiindcă nu te pot controla” Dar nu era nevoie, am fost un om inteligent, meritam să îmi controlez eu viața și munca, nu să fiu omorîtă.”
”Ei nu te MAI văd ca pe-o realitate umană și individuală. Sînt îndobitociți, tot binele se aplică la ei, de tine vor să mori” !!? De fapt asta sînt.
”Ei te-au respins TOTAL viața toată.”
Vecinii s-au purtat cum se pare, ca și cum eram nebună, fiind singură și săracă. De exemplu, o vecină de la 6 mi se plîngea că de ce trebuie noi, cît mai trebuie noi, adică ei să suferim așa etc., ca și cum ea crede, inconștient, odată de ceilalți cu idei rele, că eu le provoc suferința ciudată, de natură psihologică, cam asta e atitudinea. Foarte mulți spuneau mereu că ei toți abia așteaptă să scape de mine, inclusiv azi. E o vecină mai ciudată, e ca o scîndură uscată și bătrînă.
Nu cunosc decît numele a 2-3 vecini din bloc, cu care am vorbit doar puțin. Azi m-am întîlnit cu Domnica de la altă scară, care mi se plînge de obicei de simptomele ei de boală fizică. Dumnezeu să îi dea sănătate.

Despre perfecțiunea mea - ca întotdeauna, numai de bine, dar oameni răi și proști au inventat chiar că eu aș fi narcisică, se putea dovedi contrariul ușor, nu am fost nici măcar narcisică DATORITĂ torturii și abuzurilor clare, obiective. Încă și acum sînt, ca întotdeauna, numai un om orientat spre bine și spre ceilalți. Am scris multe despre frumusețea și binele din lume și mai pot încă scrie despre altceva, NU DESPRE MINE, sau trăi fericită, așa cum sînt de fapt ca om. E o realitate. Există doar două nevoi bazale și niciodată nu am avut alte probleme și în niciun caz probleme psihice. Anume: să nu fie omul otrăvit și să nu fie izolat. Mai există ceea ce odinioară, cu grație se numea drepturile fundamentale ale omului, dar ei zic că toate se aplică oricui, numai pacienților psihiatrici nu. Ei spun iar că le-a intrat în cap că se poate o lume fără Dumnezeu, ceea ce de fapt nu are nicio importanță, această idee a lor. Ei spun că psihologii și psihiatrii sînt paraziți care cred că cruzimea lor e necesară pentru a elimina din societate, a steriliza și a eutanasia gunoaiele societății, cum am fost eu. Nu am fost și nu sînt.

Am fost, exact așa, cum am mai spus și e adevărul, nu e o identificare prin proiecție participativă: bine, lumină curată, armonie, blîndețe, pace, iubire integră, căldură, fericire senină, calm și liniște. Bucuria de a trăi, lipsa oricărei ipocrizii, milă, iertare, răbdare, dragoste de oameni dar și de mama natură, apreciere și respect față de spiritul înaintașilor, față de comoara ce mi s-a dat la naștere de gînduri frumoase și înțelepte din cărți, artă, muzică, clipă de clipă gîndul bun, încrederea în oameni și în mine însămi cu modestie normală, cunoaștere bună de sine și de lume, dragoste și de omul sărac cu duhul, sentimentul sublimului moral și artistic, dar chiar și acela al ideilor limpezi, dragoste de legea bună a lucrurilor și oamenilor, respect față de obicei, ordine și rutină, ritmuri și cicluri, dragoste de limbă și diferite limbaje. Dragoste de adevăr și dreptate, acestea sînt lucruri bune, cum era clasic considerat, nu e așa cum i-au îndobitocit pe unii legat de mine. Dreptatea însemna măcar dreptul de a munci un pic măcar și de a avea o familie, chiar și dreptul la studii totuși. Atît. Am admirat și respectat degeaba tot ce era bun, pe mine m-au respins, deși în mod admirabil de fapt mereu eram și disponibilă cu drag și capabilă clar de diverse munci sau activități. Încîntarea mea în fața lumii a fost perpetuă. Bucuria de a ajuta sau dărui, imensă. Eu am respectat enorm aceste lucruri bune ale mele, care sînt respectate la alții și le-am respectat cînd le-am văzut și eu la alții. Nu disprețuiesc plăcerile senzuale fragede, proaspete, precum ronțăitul unui cîrcel de viță-de-vie sau bucuria molcomă a sunetului ploilor din amintire, calchiată peste ploaia din prezent sau mersul desculț sau imaginea stelelor peste cîmpul ce adoarme vara, peste rîuri și iezere. Lumina în toate formele ei mă încîntă, sînt o creatură fotofagă în sens metaforic, fiindcă și seara, dacă becul e mai slab, mă turtesc. În mod bizar, dar explicabil, neonul îmi face rău și de aia trag draperia la dormitor cînd un vecin anume aprinde neonul în balcon. Sau mă stoarce cineva rău (otravă etc.) și de aia becul slăbește, cum toate vin de la Soare în ultimă instanță. Și Soarele sîntem noi toți de fapt. Dar chiar și luna îmi place. Ca și în poezia Singurătate de Supervielle, stelele mă cunosc cel mai bine.

Nu am fost egolatră, egocentrică, narcisică, megalomană, etc. Am avut cumpătare, am fost foarte echilibrată psihic toată viața. Am cunoscut toate bucuriile frumoase sufletești sau intelectuale permise, și mereu ele au însemnat mai mult decît amărăciunea condamnării nedrepte la moarte prin otravă și izolare. Nu mai pot îndura izolarea, sînt de fapt peste 34 de ani în total. Am rămas un om normal, nu puteți înțelege ce simt. M-au respins obiectiv și în grupurile de pacienți psihiatrici. Și dvs. desigur. M-au chinuit cu invazii de clienți peste 12 ani la magazinul Mega Image, care se numea astfel legat de ideile unora de a mă distruge cu imagine publică largă negativă și cu acuzații nefondate de megalomanie. Iubesc lucrurile jucăușe bune și nevinovate, am simțul umorului de tip lingvistic și, ca întotdeauna, cred în Dumnezeu. Îmi plac femeile frumoase. Ador munca la cîmp sau în grădină și munca în gospodărie, puținele plăceri pe care mi le-au mai lăsat de fapt în ultimii ani. Îmi plac și bărbații, chiar dacă eu am fost singură toată viața. Ador igiena, dar adesea nu am avut bani sau am fost torturată. Am fost puritatea și binele din fragedă copilărie, dar sînt om, nu sînt extraterestru și nu mi s-au dictat lucrurile bune. Adevărul e întotdeauna bun și frumos, dar mulți nu știu asta și binele e mereu mai puternic, e clar ca lumina zilei. Admir și ceea ce cos mîinile nepricepute, sînt doar flori sălbatice. Prefer filozofia literaturii, dar există și literatură necesară omului bun. Eu nu am fost eu în oglindă, ci am fost eu cu adevărat. ”Totul e din cauză că ei au mințit despre tine încă de cînd erai mică.” ”Ei cred o chestie foarte monstruoasă despre tine” Mă bucur că am înțeles totul, chiar dacă mai demult, e exact ce credeam cînd eram mică, ce e bun. Omul e un animal educabil și frumos.