22 decembrie 2018

”Singurul lucru pe care ei l-au înțeles e că dacă te f_t se face soare/mai cald.” Da, e adevărat că s-a făcut soare sau mai cald torturîndu-mă ei pe mine, e adevărat că există un tip aparte de tortură asupra mea care ducea inevitabil la căldură sau era mereu asociat cu căldura anormală, în mod forțat. Dar ei nu trebuiau să îmi chinuiască creierul și să mă consume pentru a fi mai cald, fiindcă oricum s-ar fi făcut soare în mod natural, fără bici sau suferință asupra mea. V-am povestit ce s-a întîmplat cu soarele acum cîteva săptămîni, dar poate nu credeți că a început să strălucească exact cînd mă uitam la soare. E adevărul, la fel cum e adevărat că desprimăvărarea a trecut dureros prin trupul meu de atîția ani. Nu e vorba de ceva ”psihic” ci e vorba de trup. După 89, cînd au început să mă chinuiască sexual de la distanță, au fost veri și toamne toride și ierni prea călduroase, în timp ce ei mă chinuiau sexual sau altfel. Dacă mă lăsau în pace, erau temperaturi normale. În afară de legătura cu soarele e adevărată și legătura mea cu cutremure și alte forțe ale naturii. Unii spuneau că ei cred că eu eram cutremurul. Am povestit cum a fost în mod real, cum a fost cutremur exact cînd am deschis televizorul din întîmplare, cînd eram în blocul doi din viața mea, într-o vreme în care nu am deschis televizorul decît de vreo 3 ori, pentru scurt timp, vreme de 3 ani cît am stat acolo. Altă dată cînd am deschis iar foarte puțin, una dintre vedetele lor feminine spunea că ”numai țiganca ne poate salva”, ca să se lege de ideea lor pe care abia atunci o percepusem, că eram țigancă. Mai știi, poate oi fi țigancă, nu m-am gîndit la asta. În ultimii ani mă tot amenință cu ideea că va fi cutremur. Cutremurul din Fiji, recent în mass media, s-a legat în mod foarte clar de ceva spus de unii cu o seară înainte peste mintea mea în engleză, e adevărat că nu mai țin minte cuvîntul rostit de ei, poate era chiar Fiji și vă asigur că mereu toate s-au petrecut clar exact așa. Este posibil ca dvs să spuneți că ei pur și simplu au prevăzut cutremurul acela și mi-au spus mie sau au rostit peste mintea mea ceva, neintenționat. Posibil. Dar, în 2004, înainte să moară nașul meu, care era născut pe 4 martie, a fost un cutremur destul de mare exact pe 4 martie, zi în care fusese în 1977, și ei au negat sau ignorat acel cutremur din cauză că era legat de viața mea și de data aceea fatidică, acum nu știu dacă vă mai amintiți. Cineva a scuturat spinarea lumii atunci, dar nu eram eu acel om. Lucrurile mai rele, dar normale, s-au petrecut în ciuda echilibrului meu psihic și gîndului bun din partea mea.

Ideea e că unii cred că oamenii proști pur și simplu sînt aruncați asupra mea în legătură cu fapte predictibile meteo sau seismice, politice etc., dar eu pot spune că nu e numai o ”cacialma” cum spun ei, ci există o legătură reală și lucrurile reale (unele) într-adevăr au fost influențate sau determinate de mine, nu doar legate de mine ca sistem, deși proștii cred că asta e pur și simplu delir al meu, fiindcă, subliniez, ei cred că totul e ”controlat” științific de oameni de știință și că unii doar i-au făcut pe idioți să creadă că e datorită ”puterii” mele. Este totodată evident că oamenii nu trebuiau să mă lovească încontinuu, dimpotrivă, și că nimic nu s-a întîmplat rău din cauză că eu sînt nebună, dimpotrivă, e logic că trebuie să fie adevărul că am fost mereu un om perfect normal, nu doar acum. Amintiți-vă de povestea vrăjitorului din Oz și de toate celelalte. De mai mult timp, gheara rea a inchiziției științifice lovește în oamenii inteligenți și buni cum am fost eu și în Dumnezeu de fapt și proștii cred că eu sînt nebună și că oamenii de știință idioți sînt normali. Ei cred că niște idioți sînt mai inteligenți decît mine și astfel au pretext să mă omoare obiectiv, cum am povestit și e foarte clar. Unii cred într-un fel de Big Brother științific din diverse domenii, dar de fapt ei nu pot spune cu precizie cine a ”controlat” sau cine a determinat un anumit fenomen real și vă pot spune că, în același timp, unii au pur și simplu iluzia controlului, cînd de fapt nu au nicio putere. Au aruncat auspra mea ideea că eu am iluzia controlului, ca să fie tacîmul complet, cînd de fapt eu am fost rațiunea pură, obiectivă. Sau că ei vor să mă controleze ca să aibe ei putere etc. Tot felul de nebuni. Nu înțelegeți oare că e ceva foarte crud, că pur și simplu nu aveau ce să aibă cu mine? Poate că v-au îndobitocit psihologii sau alții.

Ei spun mereu că că totul e legat de creierul meu. Eu spun că e logic că totul se leagă și de creierul meu, ca om normal și inteligent. Oare înțelegeți? Ideea e că, pur și simplu, deși am fost un om perfect normal și bun, ei i-au făcut pe oameni să creadă că eu aș fi altceva, aducînd proștii, ticăloșii și nebunii asupra mea. E normal că toate se leagă, prin cuvinte, de intelectul oricărui om normal și deștept, nu doar de mine. Lumea ”psihică” e o rețea de centri nervoși de creiere omenești, printre care eu am fost binele și poate mai inteligentă ca mulți alții. Legată prin memorie de ceea ce e bun în cultura oamenilor. Eu pur și simplu nu am avut noroc, exact cum spun ei, și am fost lovită zi de zi de proști. Poate acest simplu fapt, că toate sînt legate și de mine, sau poate mai mult de mine decît de alții fiindcă am fost un om bun și capabil, fapt pe care ei îl pot observa în mass-media și în alte lucruri, îi îndobitocește și îi face să creadă că trebuie să mă omoare, fără niciun motiv. Este cît se poate de clar că nu trebuie să mă omoare, că am fost binele curat ca om, și în raport cu natura mamă și că ei și dvs. la fel, puteați să mă acceptați.

”Tu nu ai cum să îi convingi să te accepte și să te lase în pace, fiindcă ei mereu ți-au făcut răul și au mințit și ei cred că așa e normal.”

Pe 18 decembrie am primit pe facebook un mesaj pentru a participa la Africa haiku, exact după ce m-am gîndit, nefiind eu pe internet, la Africa și alte zone ale globului, mai mult uitate de manualele școlare de liceu din ultimele decenii.
Cei de pe facebook sînt evident legați de memoria și viața mea, dar mă resping total. Asta e, am fost totuși binele desăvărșit. Mesajul acela despre haiku a fost o excepție, poate voi mai scrie în viitor.

Iar au intrat porcii ăia cu ”distinsă doamnă, vă vom omorî”. Ăștia au fost de mult timp.
Fiind cumplet singură în mod inuman și clar criminal, am fost buuroasă acum cîțiva ani cînd a trebuit să îmi scot o măsea și, neavînd bani, am ajuns cu mama la un dentist mai ieftin din Voluntari. Am avut foarte puține ocazii de relații cu alți oameni și m-am bucurat și numai de cîteva vorbe :( I-am spus dentistului, în timp ce mama juca teatru că eu sînt nebună, că eu sînt complet singură de atîția ani și că e foarte greu. Nu am greșit să îi spun, eu mereu m-am purtat normal, ei mint despre mine, în acel moment îi puteam spune, altfel m-aș fi adaptat oricînd în societate. Dentistul a replicat că el, în locul meu, ar face ceva etc. Ce și cum, am întrebat eu? M-aș duce zi de zi la Mall, etc. Vă dați seama că nu aveam ce face, voi scrie poate o postare cu toate rejecțiile anormale și nejustificate, obiective, din viața mea și ați vedea clar că nu am fost inaptă sau nebună niciodată și că e vorba de crimă și abuz clar.
Poate vă veți răzgîndi, am sperat din 84 mereu și speranța e un lucru bun.
De exemplu, an de an, și anul acesta am trimis mailuri și nu am primit răspuns. Anul ăsta de pildă poezii - fără povestea vieții mele - la vreo 3 reviste literare. Niciuna nu mi-a răspuns. Deci eșec total și durere. Bineînțeles că am înțeles că poeziile mele nu sînt bune și că nu vă plac, dar normal ar fi fost să mi se răspundă măcar negativ. Ar fi fost o comuncare, ar fi fost paradisul și binele. Nici acum nu înțelegeți, voi, cei care jucați teatru că sînt nebună mereu și mă respingeți total în fața evidenței de bunătate și normalitate (și modestie, chiar dacă am fost inteligentă)? Știu, nu vă place de mine, dar toți aveți, ca și restul societății, ideea geșită că trebuie să mă omorîți. M-aș fi bucurat mult dacă mi s-ar fi răspuns măcar negativ, ar fi fost ca niște boabe de rodie pentru omul însetat, gîndiți-vă logic ce însemană izoalrea totală în ce am fost aruncată - nu m-au acceptat a priori nici în grupuri de pacienți psihiatrici - și eram și un om destul de plăcut, de valoare de fapt, într-o lume rea. Și am fost mereu adecvată la situație și capabilă de muncă și studiu, nu aveți dovezi că nu era așa. Am avut doar cîteva ocazii toată viața, dar nu le-am irosit și voi spuneți că m-au condamnat la moarte dsau că eram un om damnat!! Eu mereu am adus și spus vorbe bune și am iubit evident oamenii.
Mi se spune că toți cei de pe facebook cred un lucru monstruos despre mine. ??
Cei de la un grup pentru handicapuri de pe internet au părut să mă accepte inițial (mereu am pățit la fel) și apoi au refuzat să comunice cu mine măcar prin scrisori pe mail, măcar un pic, deși eu am rugat să mă accepte măcar o dată pe lună să comunicăm în scris. Absolut sigur am comunicat normal, vorbeam despre rețete de bucate și alte lucruri care încă mă interesează, nu a fost nimic rău și anormal, cum nu a fost niciodată și voi toți mințiți de fapt, ca și ceilalți care spun aiurea că ap fi nebună etc. Vă pot arăta mailurile, clar am avut mereu dreptate, toată viața. Niciodată nu am fost ipocrită sau dezadaptată.
Indiferent de orice, eu și dvs. sîntem la fel, credem în exact aceleași valori de bine, viață, libertate, adevăr, omenie, dreptate, frumusețe, normalitate etc. Toți sînteți exact ca mine în mod sigur în viața voastră intimă, am avut dovezi. În mod absurd îmi vreți moartea, cu ideea că va fi mai bine pentru voi, dar binele acela spre care tindeți sînt tot eu și alți oameni cu spiritul curat și bun cum am fost eu, dar pur și simplu nu vedeți asta. Mi s-a părut ciudat uneori cum oamenii mă loveau încontinuu cu minciună și negarea totală a vieții, deși eu eram numai normailitatea și binele și exact aia loveau ei. Cu toate că am suferit peste 34 de ani, nu e nici acum prea tîrziu, mereu a fost la fel.
Sărbători fericite!

Din nou chestiuni din viața mea, după care mă voi opri. Nu am plecat la Voluntari azi, pentru a putea termina de scris aceste lucruri pe care în mod greșit le considerați (poate) ditirambi de nebună.

Pe 17 decembrie, luni, am întrebat-o pe mama prima și ultima oară dacă e adevărat că tata nu a fost tatăl meu adevărat/biologic. Era evident că nu a fost, nu existau asemănări așa cum trebuiau să fie conform științelor.
Ea m-a mustrat și a spus că nu îi place expresia tată biologic și nici întrebarea mea și a insistat pe ideea că eu semăn cu tataia, așa zis tatăl tatăului meu, defunctul ei soț. A repetat cuvîntul tataia de mai multe ori, insinuînd indirect că tataia ar fi fost tatăl meu, așa cum insinuau unii peste mintea mea mai demult. Eu nu pot fi sigură că tataia a fost sau nu tatăl meu și pot spune că toată viața oamenii m-au scuipat cu diverse aberații și ură și minciuni, și că evident loviți degeaba într-un om perfect normal și bun, adică eu.
Mai demult unii au inventat o poveste legat de faptul că tataia era tatăl meu și că a fost ”violat” la nunta părinților mei, după care a paralizat chiar în acea noapte (era un lucru cert că a paralizat atunci), el fiind un bătrîn aproape neputincios și anchilozat încă dinainte de ziua nunții părinților mei, ceea ce se vede și din pozele cu el dinainte și de la cununia civilă a mamei, care a fost înainte de nunta religioasă.
Era unul care a intrat peste mintea mea mai demult cu ideea că eu aș fi Dumnezeu, dar că l-a scîrbit modul în care m-au conceput, deși asta nu avea de ce să impieteze asupra adevărului și acceptării mele, fiindcă trebuia și putea fi adevărul curat în întregime, nu era nevoie de astfel de detalii.
Au fost alții care spuneau că ”rodul păcatului (se refereau precis la mine) a devenit cel mai păcătos om”, deși nu am avut niciun păcat. Alții spuneau că eu am fost ”cel mai nevinovat miel”.

E adevărat că proștii pot fi impresionați numai de așa zise secrete întunecate de familie și nu pot vedea adevărul. Sau de idei de cacialma și aranjament politic și joc al nebunilor, sau spionaj, fiindcă văd lucruri ciudate în pozele mele ”de familie”. Lucrurile acestea pur și simplu nu contează, absolut sigur. Putea să învingă binele clar. Așez mai jos poze cu tata cînd era tînăr și 2 poze cu bătrînul tatăl lui. Încă mai am și alte poze cu tata, din care se vede că nu semănam cu el, și, îndrăznesc să spun, în aparență nici tata nu semăna cu tataia. Fratele tatei (nașu) și tata erau bruneți și în pozele cu e iîn copilărie erau blonzi și nici nu semănau ca trăsături cu ei, sau chiar erau, evident, încă mai pot dovedi, poze cu mai mulți copii diferiți, care erau ei chipurile. De aici a plecat delirul politic al unora legat de mine, cu ideea că erau spioni ruși sau altceva, sau că controlau lumea prin mine, deși aceste idei poitice nu contează și nu trebuiau să fie pretext de crimă.

Vă reamintesc cum au vrut să mă înhațe cînd am fost la ginecolog, un medic cu accent arab, și cum am vrut să mă păcălească să merg la capătul tramvaiului 19, la cimitirul Șerban Vodă, nume care amintește de rudele cu bani ale mamei. Atunci taxiurile au refuzat să mă ia și la întoarcere stația lui 133 era mutată față de cum o știam, nu de mult, lîngă Foișor. Am trecut, de multe ori prin scene de teroare de genul acesta.

Scanez imediat 3 poze și le pun aici.

Încă nu am postat pozele cu așa zis rudele mele, și continuu să scriu încă vreo cîteva lucruri clare.

Despre adevăratul meu tată ei au creat povestea cu tataia care ar fi fost violat în noaptea nunții părinților mei, cum am povestit.
În afară de acea poveste, ei au încercat să justifice originea mea ca rod al păcatului și prin alte supoziții, cum ar fi aceea că am fost rodul unui incest între mama și fratele ei sau între ea și tatăl ei, sau între ea și unchiul ei, chirurgul N din Sibiu, care a murit de diabet singur în casă, ca să se lege de ideile despre diabetul meu, deocamdată numit prediabet, fără vreun tratament. Aceste idei despre originea mea și faptul că m-au crescut departe de părinți le-au legat și de ura bizară a mamei mele față de mine, care s-a manifestat prin violență extremă, și pe care toți o negțaoi cu ideea că eu ma provocat-o sau că aș fi nebună și inventez acel lucru (etc.), eu fiind evident un om inteligent și cultivat, care nu avea cum să distorsioneze realitatea, dar respinsă de toți, cînd totul putea fi dovedit, adică ce eram.
Alții spun că nici mama nu era mama mea, că asemănarea cu ea e întîmplătoare, că eram ”nobody's child" ca să amintească de cartea Singur pe lume, printre altele. Mai mulți au zis că mama mea era sora mea, probabil tot cu ideea incestului.
Oricum, asta nu trebuia să conteze și nici nu a contat în mod real, dar ei intrau și cu ideea că dacă oamenii ar ști asta ar fi mai rău pentru mine etc.
Unii spuneau că l-au dat pe Dumnezeu sau un geniu, adică pe mine, pe mîna unei familii de porci care m-a folosit pentru scopuri politice și chiar insinuau că din cauză că ai mei erau porci lumea nu avea încredere în mine, deși asta nu trebuia să conteze în fața realității.
Ideea incestului, la care nu m-am gîndit deloc în trecut, care nici ea nu a fost produsă de mine fiindcă nu am creat nicio idee rea, s-a legat de povestea despre o vecină din sat care a avut copil cu tatăl ei bețiv, după cum povestea bunica mea de la țară. Ei insinuau că mama mea sau alții au ajuns să creadă că repetarea în realitate a păcatelor lor de demult se producea datorită mie, și că eu eram blestemată. Un alt exemplu este faptul că mama avea în grijă doi cîini, mascul și femelă, frați, moștenire de la nașii mei, și pe care ea i-a chinuit și spunea că ei erau reincarnarea nașilor mei. Femela, sterilizată și bolnavă de cancer hepatic și altele probabil, mereu făcea felație masculului, ca să amintească de cealaltă așa zis greșeală din viața mea de acum aproape 30 de ani, care nici ea nu fusese greșeală în mod sigur, am și explicat cel 8-10 motive pe blogul meu. În afară de aceste 2 iluzii ale altora de greșeală din partea mea întreaga viață, nu a fost nimic altceva, dar am fost torturată încontinuu monstruos și voi negați totul mereu. Ideea e că acei cîini repetau greșeala sau păcatul meu unic de acum aproape 30 de ani, de care se legau proștii.
Fiind un om inteligent, desigur că am înțeles de foarte mult timp un fapt psihologic simplu pe care îl înțeleg și idioții, că adică proștii cred că victima abuzruilor și urii, adică eu, e ea vinovată deoarece, cum spun ei, moștenește păcatele părinților. Am întîlnit mulți care vorbeau așa direct, nu doar în gîndurile mele, păîrnd convinși de dogme ale moștenirii păcatelor pînă la a 7-a generație. Nu știu sigur dacă mama sau alții au crezut real că repetarea păcatelor și alte fapte ce se petreceau de la sine erau din cauza mea. Mama îmi spunea ”maimuțoi” cînd eram copil.

Aceeași idee e cea de ”greaua moștenire” sau de purtare a crucii de către Dumnezeu martir sau Cristos copil. În realitate nu se moștenește nicio cruce, ci e foarte clar că aceste fapte apar fiind păstrate într-un fel de memorie sau inconștient colectiv. De-a lungul vieții omului inteligent, realitatea, prinsă colectiv în diverse povești, literatură sau și științe și întreg Logosul, se developează pas cu pas, răul e aruncat asupra omului nevinovat și el nu e de vină de acest lucru. Omul crește frumos și eu la fel am crescut, în fața dificultăților vieții, toate depășite real. Realitatea, ceea ce e omenirea, orașul, satul și toate lucrurile din viața mea și a dvs. nu se moștenește, ea rămîne la fel, mereu prinsă și în cărți și în simboluri etc. Asta e dumnezeirea mea de om inteligent despre care gîndesc toți aceștia peste mintea mea. În mod răuvoitor ați aruncat numai răul, sensul rău asupra mea, dar el nu a fost real legat de mine. Ceea ce am moștenit eu în mod real a fost un spirit foarte frumos și bun, dar sînt eu însămi, fapt pentru care Dumnezeu Tatăl e tatăl meu și îi mulțumesc - adică întreaga moștenire de cultură, spiritul bun universal, cu toate cele, nu doar filozofia sau artele. Eu am rămas la fel și am fost mereu la fel, cu intelect și suflet foarte frumoase și bune, e realitatea dovedită și dovedibilă, nu e megalomanie. În mod artificial și artificios ați legat răul din mine, dar el nu face parte din spiritul meu. În viața mea ați oprit practic timpul în 1984, deși eu am continuat să cresc și să mă dezvolt numai în sens bun și inteligent, total respinsă. Nu ați vrut să mergeți înainte.

Unii recunosc că eu am fost un om inteligent și bun care în realitate a izbîndit totul, dar a fost respins total și pe care oamenii îl vor mort fără motiv. În realitate, intelectualii neagă total intelectul meu mereu bun și mereu la fel, și neagă chiar și înțelegerea de către mine a acestor lucruri simple explicate de mine mai sus, dar ei au voie să fie respectați și recunoscuți ca autoritate și să își dea masteratul, doctoratul etc.de fapt din rămășițele zilei mele și ale intelectului meu, la vărsta la care mă chinuiau monstruos pe mine anii trecuți. Unii spuneau că eu am fost și sînt singurul om rațional, un fel de stîncă printre valurile vieții. Totuși, în mod bizar, ați avut ideea damnatio memoriae legat de viața mea, fără să realizați ceea ce de fapt puteați verifica, că eram numai ce e bun. Mereu la fel. În același timp la facultăți și pe net apăreau mereu lucruri din ceea ce pritocisem eu în propria mea gîndire, lucruri citite sau gîndite de mine, atît cît m-au lăsat, dar pe mine mă respingeau. Chiar și la fundații culturale de pe net sau din oraș. Eu răbdam de foame și izolare, ceream drepturi oarecare în zadar. Umbra aceea a lucrurilor rele nu a fost niciodată legată de viața mea, e doar o minciună, pe care nici Mirela B nu o poate nega, fiindcă în mod evident lumea mă respinge și cu ideea că aș fi nebună, printre multe altele. În plus nu am fost un spirit ineficient, am fost mereu un om al faptelor, nu al vorbelor, cum pot încă dovedi și povesti clar. Ceea ce sînt e o imensitate de umanitate bună și luminoasă, frumusețe și bine imens, nu e un spirit înfrînt de nevoi și sărăcie sau chinuit, cum spun unii. Binele nu e niciodată înfrînt.

”au ajuns să creadă o idioțenie psihologică - că sub masca binelui se ascunde răul” Niciodată acest lucru nu e adevărat. ”Nenorocirea e că oamenii au înțeles că tu ești Dumnezeu, dar nu pot înțelege că ai fost mereu binele.” Nu știu dacă au înțeles așa ceva, mă îndoiesc. Înțeleg însă că unii asta cred, și că de fapt nu au înțeles conceptul de Dumnezeu, care INCLUDE de fapt binele și multe lucruri frumoase și respectabile, fiindcă ei se gîndesc numai la știu eu ce putere telurică, cosmică sau meteorologică, politică etc.
Așadar, așa se developează realitatea, cum spuneam, nu doar realitatea în sens socio-lingvistic, încă de cînd eram ”de-o șchioapă”, ca să fac aluzie la handicapul meu, despre care, ca despre toate, îmi vorbeau rudele și runele realității încă din copilărie.
De mulți ani ei spun, mereu și mereu la fel, că ”e monstruos, totul depinde de ea”, ca și cum pe ei îi doare că lucrurile sînt legate de mine și de aceea mă lovesc ei pe mine. Înțelgeți cît e de absurd?!! Ei probabil cred că ei sînt mai deștepți și eu aș fi nebună fiindcă așa cred ei și că trebuie să mă omoare FIINDCĂ lucrurile depind de mine: în capul lor sec și nebun eu aș fi un fel de lider ineficient și nebun sau care trebuie omorît ca să fie alții capete în locul meu. Și lovesc mereu și mereu obiectiv, nu doar cu idei absurde.
Vă amintesc frumoasele versuri ale lui Rilke despre mîinile care țin blînd toată căderea lumii în poemul Toamna.
Dar este Unul care ţine-n mână/
căderea asta nesfârşit de blând.
”Europeni infecți care te-au distrus de dragul unui idiot”
”O civilizație infectă care aruncă la gunoi tot ce e bun.”
”Psihologii sînt cei mai idioți, lor li se dă totul mură în gură și tot te-au distrus.”
”ei nu vor învăța niciodată să te respecte.”
”tu nu ești Dumnezeu, ești regina României, hulită și chinuită toată viața.” !!
”tu de fapt ești otrăvită și ei spun mereu că nimeni nu te suportă”
”Ei dacă înțeleg adevărul, mor” - o aberație
variațiuni pe aceeași temă:
”Tu ești total nevinovată, cum vrei tu să recunoaștem noi adevărul?”
”Toți vor să mori fiindcă adevărul e inacceptabil, fiindcă nu ai greșit nimic.” Păcat, mai important decît nevinovăția mea era faptul că mereu am fost, chiar dacă femeie, un om bun și normal și inteligent, capabilă de bucurie și creștere prin muncă și studiu. Uni cred că eu am fost obsedată de explicarea adevărului despre mine, fiindcă am fost închisă la psihiatrie și ei mă văd drept om demonstrativ, ca oricare om nevinovat în această situație. Păcat, eu am fost chiar perfecțiunea, nu așa ceva. Întreaga lume e o lume de nebuni și porci și toți cred răul despre tine.” Cinicii și mizantropii nu au dreptate.

”I-au păcălit pe toți cu minciuni de bîlci și pe tine te-au transformat în animal de circ”
”Ai fost distrusă pentru ideea absurdă că o lume fără Dumnezeu se poate și e mai bună.”
E adevărat, vă rog să înțelegeți, că întotdeauna am fost exact cum sînt acum evident, că am oferit și dăruit oamenilor numai binele, atît sufletește. cît și intelectual, ÎN CELE MAI MICI DETALII (nici greșeluțe mici nu au fost, nici în gînd), de-a lungul întregii vieți. Mereu, ca și acum, am avut perfectă integrare în realitate și normalitate psihică absolută, mereu am fost în stare de muncă și învățare cu mult drag, un lucru admirabil în mod obiectiv, pe care voi l-ați respins obiectiv, real. Niciodată povara suferinței din trecutul meu nu a contat și voi ați mințit mereu, cînd pînă și copiii pot înțelege că nu amfost nebună și niic ceva rău, ci doar respinsă, repet, MEREU LA FEL, niciun delir sau tulburare psihică.
Au inventat multe minciuni, rînd pe rînd, inclusiv (POSIBIL) ideea că faptul că scriu aceste fapte reale, pe care voi le negați de fapt, față de care și dincolo de care binele a însemnat mult mai mult în mod continuu, înseamnă că aș fi delirantă sau nebună sau că nu merit să muncesc, să fiu între oameni, Nu mai detaliez absurdul acestor idei și faptul că e vorba de crimă și atît, ceva rău. Într-un mod de inchiziție și evident cruzime clară, ați aruncat asupra mea, evident om nevinovat, cușca ideii că lumea crede că trebuie să mă respingă fiindcă mă plîng, că sînt ca Ana lui Manole, sau, mai rău, că aceste lucruri afirmate de mine sînt false ca urmare a unui delir și prin urmare nu sînt bună pentru muncă sau creație intelectuală, cînd eu eram și fericirea și binele absolute. Raționament complet fals al unora legat de mine.

”Viața voastră socială e un căcat, voi discutați de fapt doar despre cum să o loviți sau să o omorîți pe Cristina.” Posibil, nu știu. Între timp, pe mine mă respingeau legat de lucruri normale și frumoase.

Și în engleză spuneau că atunci cînd eu mă plîngeam că nu am ce mînca sau cu ce să mă îmbrac, uniii justificau că eu TREBUIE să sufăr, pentru ca... etc. Lucruri rele.