20 septembrie 2019

Bună seara.
Rândul trecut am rămas la povestea despre crima (omorârea) vecinului sărac și singur. El îi povestise vecinului Marinică despre faptul că stătuse singur peste 40 de ani, nu mai țin minte numărul și Marinică ne-a povestit nouă.

Unii spuneau că lor nu le place că mie mi se spun lucruri ciudate despre casele din Voluntari. Cum am povestit. Cred că ați înțeles că nu am avut niciodată delir sau idei greșite și niciodată nu am crezut vorbele celor care îmi spuneau câte ceva, de obicei rar, de obicei peste mintea mea erau oameni care mă loveau cu lucruri urâte și mereu cu ideea că vor să mor. Despre casele acelea din Voluntari ei au spus acele lucruri fiindcă așa par acele case - evident sărăcie oribilă și evident casă închisă cu obloanele închise demult etc.

Continuu povestirea.
”familia ta pozează în victime fiindcă tu ești ruda lor și de fapt ei sunt asasini.”
”Niște francezi împuțiți au mințit despre tine” etc.
”Toți oamenii au fost corupți sau șantajați să te respingă total și să te omoare.” Ei spun că oamenii au fost amenințați că li se omoară copiii sau mor ei dacă nu mă lovesc pe mine de moarte sau dacă spun adevărul despre mine. Bine, dar nu are logică, voi explica mai încolo. Și oricum putea fi adevărul despre mine măcar parțial, nu i-ar fi omorât pe toți deodată.

”ei nu au înțeles nici măcar că gândirea ta a fost corectă mereu, inclusiv despre familia ta, și că tu te bucurai de orice lucru bun sau frumos din familie, chiar dacă tu nu aveai parte de nimic.”
”oamenii sunt acceptați întotdeauna pentru valoarea lor socială, niciodată pentru valoarea lor intelectuală.”
”Și pe Mozart l-au otrăvit și l-au omorât și pe alții.”
”e total nevinovată, dar e mult prea inteligentă, nu se poate face nimic.”
”unui porc i-a căzut pica pe tine. Toți intelectualii trebuie să te susțină și ei nici nu au înțeles ce trebuie să facă.”
”Toată lumea vrea să mori, Cristina.”

Seara de 19 septembrie 2019
Am fost la troiță aici în Voluntari și mi s-a făcut foarte sete pe drum. Mi-am cumpărat de la un magazin mic și împuțit o apă mică 0.5 l Bucovina, cu aromă de măr. Mai demult, acum câteva luni, era să cumpăr de acolo, de unde mi-am mai luat sucuri, un suc Tymbark de nu știu ce fructe, dar înainte să îl cumpăr m-am uitat la fundul sticlei și am văzut ceva mare, negru și oribil ca un fel de piuliță neagră, care plutea în sticlă. Atunci i-am dat sticla casierei, arâtându-i mizeria, fără să fac gălăgie, cu scopul nobil să nu cumpere altcineva. Casiera nici nu a mulțumit și mi-a spus că așa le vin sticlele acelea, că nu ei le infestează, ceea ce era logic.
Ieri seară am crezut că apa aceea era apă simplă, nu cu aromă și mi-era sete. Am omis să povestesc că la acel magazinaș am mers de multe ori și că este una dintre puținele mele ocazii sociale, deci de a vedea și auzi oameni, de a mă bucura cât de cât că trăiesc și acest llucru îl pot înțelege numai oamenii singuri mult timp. Oricum, vă puteți da seama că am înțeles totul de mică și că am prețuit foarte mult oamenii și fiecare clipă trăită, cu gândul bun și foarte frumos, veți vedea mia încolo mai clar. Așadar, eu intram în magazin și spuneam bună seara mereu cu gând bun și curat și casierele nu răspundeau niciodată. Mi se spune că oamenii de rând pur și simplu cred că eu sunt nebună sau că trebuie să mă omoare dacă așa li se spune.
Am băut apa aceea parfumată cu aromă sintetică de măr verde și cineva a intrat peste mintea mea cu ideea ”tu nici acum nu ai înțeles că toți vor să mori încă de când te-ai născut, propriu zis de când aveai un an și te-ai ridicat să umbli, fiindcă atunci puterea ta era vizibilă.”?? Adică ei, pentru prima oară, fiindcă în trecut nu au făcut așa ceva deloc, mă atenționau să nu beau apa aceea, deși mi-era tare sete, probabil că știau că e o doză mare de otravă.
Ei spuneau că totul e otrăvit peste tot și ei nu înțeleg de ce eu iau acea apă, dar eu nu am crezut că va fi așa rău.
Venind acasă, la scurt timp mi-a fost foarte rău, arsura de stomac a fost foarte rea și durerea s-a asociat și am luat mai întâi 2 apoi pe rând încă 2 pastile de Emanera 40 mg și nu au avut efect deloc. Durerea s-a întins atât pe abdomen în stânga, cât și în spatele stomacului când se contracta stomacul sau nu știu ce era. De mulți ani am probabil ulcer și iau mereu Emanera dar nimănui nu îi pasă, medicul de familie știe de mult dar nu a recomandat altceva, am mai fost adesea otrăvită în mod clar, (unii spuneau că medicii nu mă tratează fiindcă sunt evident otrăvită, dar nu au dreptate, trebuiau oricum să mă ajute) cei de pe mintea mea au spus de 2 ori ieri că trebuie să iau Ulcerotrat și au mai spus la fel și în trecut. Ieri noapte am suferit multe ore și m-a durut și ficatul dar mai puțin. Ieri noapte unii spuneau că e ulcer perforat. Eu nu știu dacă nu e cancer, fiindcă am învățat că ulcerul se transformă în cancer în timp. Setea a continuat. Voi merge să iau ulcerotrat dacă mi se va da fără rețetă.
Ei spun că oamenii au devenit complet inumani, că mă omoară complet fără vină etc. Că sentimentele bune există numai între ei.

Di când în când mi se spune că ei nu pricep cum nu pot eu înțelege că cei răi domină totul și că i-au păcălit pe proști că eu am greșit ceva sau chiar am fost ceva rău, fiindcă altfel nu ar fi lovit toți așa. ??
A intrat unul din nou cu ideea ”și de câte ori și-a făcut laba?” Adică masturbare. Cum puteau să creadă așa ceva despre mine - eu eram evident un om inteligent și cei inteligenți nu greșesc nimic niciodată, este un lucru cert, se putea dovedi. E adevărat, proștii nu știu că noi, cei inteligenți nu putem greși nimic și suntem doar binele. Era clar că nu puteam face laba decât o dată sau deloc și acea dată nu a fost din curiozitate și nici din dorință de plăcere sau confort, era exclus așa ceva. De fapt, cum am mai spus, era o pseudomasturbare.

De acum 2-3 zile am fumat numai 2-3 țigări pe zi și de fapt bolile mele sunt din cauza otrăvii și tot din cauza otrăvii am fumat uneori. Însă motivul cert al fumatului a fost singurătatea.
Anul trecut, tot așa, aproape mă lăsasem de fumat aici la Voluntari (din 2005 până în 2007 nu am fumat și m-au torturat monstruos și la fel când mă lăsam temporar) și atunci au intrat peste mintea mea cu ideea ”ce ne facem, că nu mai fumează și nu mai mănâncă, cum o otrăvim ?”
Ei sunt obsedați de omorârea mea.
Ca întotdeauna au zis că e evident că nu am greșit nimic și că sunt omorâtă, dar proștii cred invers. Ei zic, ca și mine, că, datorită faptului că nu am greșit nimic și mi se aruncă mereu amenințări de moarte în gând, idioții cred că este doar problemă psihică sau f_tut, și de fapt eu sunt omorâtă cu adevărat, și proștii au un șoc când realizează adevărul.

Acum, în noaptea asta, 20 spre 21 septembrie, termin cu orice preț subcapitolul despre familie și apoi voi trece mai departe. Continuu imediat.
Este aproape ora 11 seara și privirea mea se bucură de felul în care pisica mea Cloe stă ghemuită, răsfățată, în pilota mea subțire și moale pe care mi-a dat-o mama - ea mai are altele. E iar prea târziu să mai scriu. Mâine mă apuc sigur când mă trezesc, nu am reușit azi din nou din cauza otrăvii. Acum am mâncat din păcate iar șunca Meda pe care o cumpără mama cu gust rău oricum și mi-e greață. Am și fumat din nou, dar mâine trec din nou la lucruri bune, am fost scârbită și tristă din cauza otrăvii. Azi am cumpărat, comandată mai demult, o cană filtrantă Max Brita. Unii zic, pe mintea mea, că e bună, alții că nu are cum să fie, că mai bine beau de la chiuvetă, chiar dacă are gustul sălciu, are mult mâl și calcar care se vede pe pahar la o singură întrebuințare, dar e mai sigur de la chiuvetă, deci din puț decât din magazin sau filtrată de cană. Ei spun că nu înțeleg cum am avut eu iar încredere în oameni, după tot ce mi-au făcut 35 de ani. Ei recunosc că eu mereu am avut încredere, fiindcă eram nevinovată complet, dar ei nu înțeleg de ce eu nu am înțeles că oamenii cred răul despre mine, sau vor neapărat să mor. Oricum și mama mi-a servit mâncare gătită care mi-a făcut rău de multe ori și m-a chinuit mult și minte mereu. Oricine poate să îmi otrăvească apa din puț, intrând acolo jos, prin curte, poate să pună ceva la țeavă.

S-ar putea să fie adevărat că nu e bună cana, ei pot pune orice în filtru. Nu știu ce să cred.
Oricum eu am suferit mult din cauza pernelor foarte proaste și am avut după mulți ani ceva bani să iau o pernă și o perniță prin magazin online. Dar ei aproape mereu m-au lovit din 84 zi de zi. Pernița a costat aproape un milion lei (100) și perna vreo 200. Mama a zis de ce nu i-am luat, că nici ea nu avea deloc, decât niște cârpe rele și e și bătrână. O să îi iau, acum nu mai am bani. Am luat de la aceeași firmă, dar se pare că hoții au furat compoziția din perniță, fiindcă s-a turtit după o singură noapte. Perna însă e bună, elastică, dar e adevărat că eu sunt grasă și dorm pe o parte și aveam nevoie și de perniță. Mai am cea veche, pe lângă cea nouă, acum e relativ bine. Mama a luat ea pernele mele vechi pentru ea.
Deci cana poate fi otrăvită, dar nu știu.
Voi continua mâine.

Vecinii Marinică și Maricica au fost mai mult plecați de acasă vara asta, eu fiind vecină deci cu o curte și grădină goală, cu poarta abia prinsă de un zăvor. Există poartă și între mine și ei. Mama a avut grijă de păsările lor și de câinele lor bolnav de cancer. E îndoielnic dacă casa lor e complet goală - la fel ca și casa mare pe care ei au construit-o pe locul casei vechi unde stăteam eu în copilărie - mama mi-a spus vorbe ciudate despre fiul lor Daniel, fost student la psihologie, ca și cum acela ar fi nebun de-adevăratelea, bântuind prin aceste case. Poate nu e nebun și poate nu stă aici, dar mama a vrut poate să creeze o idee de mister, așa cum spunea când eram mică că ei îi plac poveștile englezești cu nebune închise în case și diverse mistere. Tot așa era atrasă de istorii urâte despre familia Borgia și otrăviri - a spus clar asta - sau depsre alte idei întunecate cu familia Medici etc. Astfel probabil ea a vrut, poate inconștient, să îmi creeze temeri legate de scârțâieli sau pocnete noaptea aproape d egeamul meu. În camera alăturată mie stă Cici, o vecină săracă și bătrână care a fost profesoară de franceză. Cici are caner foarte grav și încă face chimioterapie la Fundeni. Ei spun că eu nu am cum să o vindec. Am mai cunoscut o altă Cici, psiholog la spitalul de psihiatrie, cu rol nefast și ea în viața mea, în timpul facultății de psihologie. Acea Cici a apărut apoi, după ce s-a purtat rău cu mine, pe străzile din apropierea Căii Moșilor, pe lângă biserica Silvestru, unde făcusem un an de școală și slujea părintele Galeriu, binecunoscut atunci. La Cici la spital fusesem împreună cu Cristian Galeriu, zis acum Cristi Lavin, un fost coleg al colegei mele de bancă din liceu. Atunci nu știam încă în ce mod toate se îmbină la fel, un lucru normal de fapt, pe care proștii îl leagă de boala mea psihică, iar alții de felul meu de ”dumnezeire”, ceva oricum bun sau inofensiv. Ei spun că ceillalți pot lovi în mine, dar eu nu și totuși ei pe mine mă omoară în mod stupid.
Poate că vă amintiți că am povestit că vecinii creșteau (și încă cresc) păsări exotice. Eu nu am văzut niciodată aura nimănui, în afară de un porumbel alb și o păuniță albă a lor. Ulterior, la scurt timp, hoții au intrat la vecini și au luat exact acele păsări și încă un fazan. Sau a fost o înscenare a lor. Unii spuneau în gândul meu că hoții le-au tăiat și mâncat, fiindcă aveau aură sau că o văzusem eu. Cică ar fi nebuni toți - probabil că dacă văd o pisică cu aură o taie și o prăjesc. Poate vecinii au fost șantajați și speriați de hoți și de criminalul de la vecinul lor, nu am de unde ști. Ieri Marinică și soția lui s-au întors din nou aseară și au adus cadou mamei bomboane de la Chișinău și cafea Costa Rica.

Cici cea bolnavă de cancer a fost unul dintre rarii oameni care au vorbit cu mine de-a lungul vieții mele, și chiar frumos, iar ei au ideea că toți oamenii - puțini - care s-au purtat normal cu mine au fost pedepsiți, fiindcă lumea mă urăște și poporul vrea să mor și să ascundă complet adevărul bun despre mine.

”tu ai fost un om foarte inteligent și bun și nu ai avut toată viața pe nimeni în afara mamei tale, care este un om prost și foarte rău, complet nebună. Ești complet singură și fără bani de o viață întreagă, nu ai făcut nici cel mai mic rău și nu ai greșit nimic și nu ai fost nebună niciodată și ei toți te omoară ca să ascundă greșelile lor.”
”când a murit tatăl tău, absolut toți au înțeles că tu ai fost, nu el, și toți te-au lovit monstruos și s-au unit ca să te omoare. Mai au fost unii proști care credeau că tu ai dobândit putere la moartea lui și trebuie să te omoare, fiindcă au mințit că ești nebună, dar în realitate mereu ai fost tu, niciodată tatăl tău.”
”mama ta i-a păcălit absolut pe toți.” ??
Voi continua în curând

E adevărat că nu am avut bani deloc toată viața, dar, dacă mi s-ar fi dat, așa cum era normal, libertatea cerută din 84, atunci aș fi dispus de banii mei din moștenire, mai ales că o parte din averea mea - oricum mică - nu este în indiviziune cu mama. Dacă aș fi fost recunoscută ca om liber aș fi avut bani cel puțin după moartea tatei, căruia eu nu i-am făcut niciun rău, și aș fi plătit în mod normal cursurile mele postuniversitare, fiindcă nu era prea târziu și aș fi avut bani de haine sau mâncare - deci nu m-aș fi îmbolnăvit, nici măcar de inimă - și aș fi avut oarecare confort de viață și de sănătate, eu, care de aproape 50 de ani sunt ținută izolată în enclava Moșilor Voluntari, cu doar câteva ieșiri de relaxare în afara orașului, dar demult. Ei spun că eu am fost supusă unui tratament de exterminare foarte dur din 84, iar după moartea tatei toți mint clar în scopul de a mă omorî. Poate, dar dacă ar fi fost adevărul, ar fi fost și dreptatea pentru mine - adică drepturile, că nu m-a interesat niciodată pedepsirea vinovaților, ba chiar îmi repugnă și nu mi-ar folosi la nimic. Dacă mi s-ar fi dat libertatea nici măcar nu aș fi fost otrăvită și aș fi dovedit ușor valoarea mea de caracter, suflet și intelect bun. Aș fi avut măcar dreptul la muncă și nu aș fi fost complet singură.

Unii spun că ulcerul meu a perforat de mult (cum aveam dureri și arusră mare) și că acum am cancer, dar incipient încă. Că am șanse mari să scap. Poate, dar m-am plâns medicilor clar de mult timp, degeaba. Am găsit pe internet că în cancerul gastric depistat la timp sunt șanse 89% de vindeare. :( Mereu intră unii peste mine, de atâția ani, cu ideea că vor face tot posibilul să nu răsufle nimic.