Fleacuri din ultimele zile

Spicuiesc din ce spuneau unii în franceză - apropo de poezia lui Prévert L'effort humain (o găsiți ușor) spuneau că eu aș fi ”le grand moralisateur” - m-am găndit că poate fiindcă martirii sînt asociați des cu moralizatorii. În limba franceză m-au chinuit cel mai puțin - numai vreo 2 luni în cap, apoi sporadic mai intra vreunul. Mai ziceau că eu aș fi nebună, dar că modul în care m-au tratat este inuman, dezgustător etc. Apoi au zis că nu sînt nebună.
În engleză au intrat și m-au chinuit foarte mult. În 2016 spuneau cu un fel de milă că eu sînt un geniu cu origini joase (grassroots genius) sau alteori că asta e soarta oricărui geniu feminin.
În română azi iar (fiindcă absolut totul se repetă de mult) au zis că ”înseamnă că ea a avut o răbdare vecină cu nebunia”. Ce naiba voiau să fi făcut? Să înnebunesc cu adevărat?
Sau că proștii cred că tot răul mi se întîmplă (vezi Doamne de 34 de ani) fiindcă mama mea nu mă poate ierta. Absolut cert nu am greșit nimic, țin minte tot.

unii zic ca sînt un caz clasic de persecuție și că motivul distrugerii mele recurente e faptul că ar fi ”rușine” să recunoască ei adevărul - eu nu pot înțelege cum rușinea, ceva josnic, adică corupția, poate fi mai presus de viața unui om și de valori nobile - e vorba totuși de 34 de ani... de martiriu

Erau unii acum vreo cîteva luni care spuneau ”ce proști au fost, trebuiau doar să o accepte”, ca și cum foloseau timpul trecut despre mine. Eu încă mai cred că respectul pentru om trebuie și poate fi educat. Dacă omul fără pată nu e acceptat, cum s-a întîmplat cu mine, înseamnă că ceilalți nu erau oameni buni sau normali - și evident acceptarea omului trebuie să se întîmple natural, nu fiindcă au anumite interese, cum sugerau cei menționați de mine mai sus cu ideea lor că au fost unii proști. Nu, adevărul e că au fost răi și inumani.

iar au intrat cei din categoria că dacă recunosc adevărul despre mine va fi război. Sînt nebuni, nu are nicio logică, fiindcă adevărul e că am fost mereu un om normal și de valoare și am fost închisă și torturată și abuzată 34 de ani. Un război ar însemna moartea mea și sînt încă vie - deci dacă adevărul ar trezi revolta nu știu cui că am fost maltratată, atunci nu ar fi război, ci mi-ar da drepturile și m-ar lăsa în pace ! În plus, adevărul despre niciun om nu duce la război decît în mintea nebunilor. Nebuni belicoși de genul acesta pot influența alți nebuni-medici oare? Ca să nu mă ajute? Eu nici măcar nu știu dacă să mai iau furosemid sau nu - azi am urinat un pic mai bine, iar mîine (adică azi) voi urina în ploscă să măsor, că în borcan nu am cum - voi vărsa în borcan urina, iertare pentru intimități expuse.

sînt unii nebuni care spun că au vrut să mă facă urîtă, adică să nu arăt bine (prin exoftalmie dupa dureri mari de ochi). E ilogic, la ce le-ar folosi? Și eu nu am fost absolut cert niciodată vanitoasă.

iar au intrat unii cu iluzia că îi vor păcăli pe proști că eu am devenit un om foarte bun, ca să mă ajute chipurile. Au mai fost și în trecut și tot nu m-au ”ajutat”. Realitatea e că am fost mereu un om inteligent și foarte bun mereu, am fost așa mereu. În urma a 34 de ani de tortură și închisoare am pierdut lent doar o mică părticică din bunătatea mea imensă față de oameni, dar într-adevăr foarte puțin m-am schimbat.

ieri am fost la analize, apoi în grădi botanică, apoi în troleizbuz hop pe mine 2 hoți de buzunare - mi-au atins geanta, dar nu au luat nimic, m-am luat de ei, dar poate totuși nu erau hoți

atașez aici examenul intermediar de la Regina Maria - cu minciuni ciudate
tranzitul meu intestinal nu e bun - dar nici nu m-a întrebat clar
micțiuni am foarte rare și foarte puțină urină - dar ea își ”bătea joc” de mine de mai multe ori să urinez în borcan - deși nu am cum, i-am explicat - mi-a zis că pentru a vedea cantitatea exactă, ca și cum nu mă crede
la pilozitate nu s-a uitat - dar a scris că e normală - deși am avut din copilărie mult păr pe picioare (posibil și crescută în zonă de gușă endemică), iar părul de pe brațe mi-a căzut aproape tot - au rămas smocuri pe ici -colo
În rest posibil mai sînt și adevăruri
am avut cum spuneam vreo 5 ore de dureri groaznice de ochi luni - dar nu știam că așa brusc de la tortură ies ochii exoftalmic, e adevărat că dreptul m-a durut chiar mai rău decît stîngul
despre sindrom poliuric-polidipsic - am spus de mulți ani deja că am avut foarte mult timp și a fost greu - am ajuns la 12 litri pe zi odată - poate nu credeți
cei care au intrat peste mintea mea luni odată cu durerile de cap - veneau și cu multe idei delirante - exact aceleași de acum cîțiva ani (vreo 5-7 ani), dar vă asigur că ei nici nu își dau seama că sînt nebuni - mai mulți erau nebuni politici, dar nu numai
numai gînduri bune din partea mea - și eu încă sper să îmi mai revin


alte poze de ieri
azi, 17 august, zgomot mare, căldură și nebuni din ăia care cred că fiindcă m-au chinuit 34 de ani înseamnă că era și încă e războiul de independență a României :( Nu am cum să le explic adevărul, ei așa cred probabil (unii) Alții mereu ziceau că eu aș fi chiar România - se potrivesc cu ceilalți.