Jurnal de boală

O altă explicație despre viața mea din altă perspectivă. Etape.
Motto: ”Ați avut cel mai bun om cu putință și l-ați făcut praf”
1. Mă nasc săracă și din tată necunoscut (fata mamii - bastard probabil _ e o poziție socială grea, în plus nedorită de familie etc., am mai povestit). Dumnezeu mă dăruiește cu cele mai mari comori cu putință - suflet și spirit. Copilărie grea, dar cîțiva educatori foarte buni care îmi deschid ochii asupra luminii și binelui și științelor și artelor. Petrec ceea ce eu urmează să consider cea mai frumoasă copilărie cu putință, datorită bucuriilor sufletești și spirituale. Învăț românește, cîteva cuvinte maghiară, cîteva cuvinte germană în prima copilărie. Apoi franceză, apoi engleză. Țin foarte mult la toți, inclusiv la părinți, dintre care numai mama e rea din cînd în cînd. Am iluzia că am toate drepturile și libertatea din lume. Mi se oferă sărăcie, dar și lumină. La sfîrșitul perioadei sînt dusă în excursie în URSS, expusă și la limba rusă și învăț cîteva cuvinte.
Deci aceasta a fost etapa copilăriei fericite cu creștere prin educație a unui copil inteligent și blînd și cuminte, dar copil. Învățare cuvinte din 6 limbi.

2. Din 1984 intru în vîrsta tinereții - luminoasă și pură de asemenea. Părinții sînt monstruoși, (abuzuri groaznice) dar și societatea începe să mă lovească simultan, din ce în ce. Restul familiei nu mai e ca înainte.Totuși eu sper, fiind crescută frumos și depășesc chiar și ura tranzitorie și justificată față de părinți, care mă abuzau monstruos. Mama lucrează la o ambasadă francofonă, dar eu nu am contact cu vorbitorii de limbă franceză în mod direct decît cam spre 18 ani. Deci auzeam numai dulcele grai românesc, iar mental nu percepeam cuvintele nimănui. Cadourile din copilărie îmi sînt luate și dispar toate sărbătorile sau zilele de naștere fericite. Totuși eu cresc spiritual și sufletește numai prin mine însămi, numai prin lucruri bune, cu cîteva excepții, gen revista Paris Match, adusă de mama acasă. Familia - tot săracă desigur. Trăiesc fericirea în continuare (deși abuzată și chinuită), învăț și plutesc pe aripile poeziei, muzicii, literaturii în general. Interesele mele intelectuale se diversifică și se dezvoltă, dar sînt respinsă mereu brutal, inclusiv la 21 de ani prin abuz psihiatric, după ce reușisem în zadar să fug la Cluj și să intru la facultate cu consimțirea mamei și ultimii ei bani, prin bătăile monstruoase din partea tatei (care nici nu era tatăl meu). Apoi, o singură dată în viață, ascult știri politice și alte produse ale BBC - în engleză - fără să am desigur vreo greșeală sau vreun interes politic, fiindcă eram singură și nu eram nebună. La fel, nu am avut niciodată vreun interes sexual, fiind singură și fată normală. Pierd un picior dintr-o migrenă groaznică de tot la aproape 28 de ani, nu mai explic tot, tot fără vină. În 2003 – excursie pînă la Paris și înapoi în condiții grele, cu bani puțini.
Deci aceasta a fost etapa unei tinereți marcate de abuzuri diverse, dar cu mare elan și realizări de autocunoaște, devenire spirituală și bucurii sufletești foarte mari. O persoană calmă și temperată evident. Pînă la sfîrșitul etapei - contacte directe, nu în gînd, cu limba română, maghiară, germană, franceză, engleză.

3. După 34-35 de ani intru în marea aventură a maturității. Apar în fața lumii drept un om bun și fără vicii sau excese și fără păcat, cu mult drag de oameni și acum. Treptat mi se limpezesc - normal conform vîrstei - conceptele și cunoașterea lumii și a sinelui. Sînt din păcate respinsă și lovită groaznic, inclusiv prin otravă (încă din etapa anterioară), care otravă slăbește trupul și mai mult în fața Fu_lui monstruos. Continui să citesc, chiar dacă nu așa mult ca în tinerețe. Monstruos fu-tă, în același timp abia acum descopăr că oamenii pot comunica între ei prin gînduri, dar cu mine nu vorbește nimeni, sînt izolată în afara relației cu mama și foarte săracă de data asta - fără hrană sau haine mai mulți ani, fără loc de muncă, deși încă în stare. Etc. Multe abuzuri. Fără nicio amărăciune patologică, trăiesc mari bucurii ale echilibrului și calmului maturității și înțelegerii lumii. Dar acum intră peste mintea mea oameni extrem de abjecți și rudimentari în romînă, engleză și franceză - care astfel îmi mănîncă trupul și creierul, nu sufletul sau spiritul, care nu pot fi decît lent distruse. Apoi intră unii și în germană și sînt mult mai violenți asupra trupului decît cei în celelalte trei limbi, exact cu cele cîteva cuvinte cunoscute de mine în germană (Augen, Alles Gutt, fertich ș.a.) Otravă și mai multă din cînd în cînd. Mi se spune în gînd că atunci cînd vor intra și cei în maghiară peste mine mă vor omorî, dar că ei intră ultimii, cînd organismul meu e și mai slăbit. Asta nu știu dacă e adevărat.
Deci aceasta e etapa în care mă aflu. Etapa maturității cu spiritul în rai și trupul în iad. Dacă vreun om rău, din sau din afară de UE, România sau Ungaria montează nebunii unguri asupra mea (dacă ei există) - voi da poate colțul, cum se glumea odinioară în viața mea, și voi crește verde și cu flori poate. În funcție de otrava adiacentă. Sau poate mai curînd, nu știu.

Mi se spune că oamenii proști nu înțeleg decît limbajul politic și că unii dintre ei sînt politruci, adică lovesc în oameni inteligenți și buni ca mine din interese superficiale politice. Dacă există, poate că ei nu înțeleg viața deloc.

Jurnal de boală

În noaptea lui 29 iulie 2018 am avut o amețeală puternică în somn și m-am trezit, era tare rău. Era aniversarea morții tatălui meu. A doua zi, luni, migrenă puternică și vertij. Aproximativ în ziua de 4 august am început să urinez foarte puțin, de două ori pe zi. Pe 11 august am început să urinez extrem de puțin. Am avut mai multe simptome. Am mers la două spitale de urgență, mi-au pus sondă, dar făceam puțin de tot și în sondă. La alt spital - o perfuzie. Pe 13 august - dureri imense de ochi vreo 5 ore, plus mîncărimi etc. A doua zi se constată exoftalmie. Pe 16 august am început să urinez din nou, dar puțin.Azi noapte la ora 2 m-am trezit și am făcut în ploscă pentru a măsura - aproape 1 litru! Nu știu, în afară de otravă, în ce boli apare brusc oligoanurie și rinichii își revin apoi tot brusc. M-am trezit la 9 dimineața și am urinat pe WC fiindcă nu am putut vărsa plosca repede, cam peste 500 ml. Urina de azi noapte e foarte transparentă, după ce zilele trecute era aproape roșu, concentrată, probabil fără sînge. A doua urină de la ora 9 a fost normală, am privit în WC.
Unii spun peste mintea mea că nu am urinat din cauze psihice, deși nu am avut nici nervi, nici delir niciodată. Nu am urinat în ciuda faptului că luam medicamentele psihiatrice regulat. Au dreptate numai parțial, fiindcă atunci cînd am fost la urgență acum cîteva zile - am observat la televizorul de la recepție că erau mișcări stradale în Piața Victoriei pe 11 și comentatorul spunea că poporul a înțeles că în decembrie 1989 a fost ”cacialma”. Este posibil, fiindcă omul e un sistem bio-psiho-social, ca acele manifestări să mă fi influențat renal, fiind eu și izolată, dar cred că a fost o cauză de altă natură. Ieri de exemplu am mîncat o turtă de la o patiserie (deși mereu am pățit în modul acesta rău) și am avut usturimi și dureri de stomac oribile. Rinichii deja se deblocaseră parțial cînd am mîncat turta.

Eu nu făceam pipi noaptea aproape niciodată de mică, pur și simplu nu mă trezeam noaptea, chiar cînd dormeam mult.
Am început să țin și un jurnal filozofic, scriu din cînd în cînd, cum pot.
Zilele acestea au fost zile senine și m-am mai putut bucura de cerul aproape curat și de copacii verzi.
Este doar un august fierbinte - din tinerețe toamna și iarna au fost blînde pentru mine, mai ales dacă era frig, iar primăvara și vara - infern. Exact opusul Persefonei.