22 august

Ieri s-au liniștit din nou, după ce alatăieri mă împroșcau monstruos, ieri au fost mult mai puțini
totuși e unul idiot și alții care spun peste mintea mea
”Lumea toată te consideră nebună ” :( E complet absurd, nu are cine, nimeni nu vrea să vorbească cu mine, prietenii de pe facebook mi-au promis de cîteva ori că mă vor căuta, dar niciunul nu m-a căutat și nu m-a invitat nicăieri. Acestea se întîmplă din cauza marii distanțe sociale față de mine, deși acum am de ceva vreme cîteva haine. Toată viața a fost la fel. Tot mereu singură complet, tot mereu ei zic că oamenii buni nu au ce căuta între ei. S-ar putea ca ăla să aibă dreptate că unii mint despre mine că aș fi nebună, ca să acopere un adevăr clar de sărăcie lucie și niște nedreptăți monstruoase.

Ei nu pot să te accepte așa cum ești Cristina. De ce? Fiindcă toți au greșit. Ce au greșit?

ieri de 2 ori (dar și înainte): ”Tu întotdeauna te ridici și ei întotdeauna te dărîmă” ”Cum adică mă ridic?” Totuși era otravă clar sau otravă de la vreun cancer creat tot prin otravă de multe ori pînă acum.

Blanca, află că din leagăn/ Domnul este al tău mire/ Căci născută ești, copilă, / Din nevrednică iubire
Este adevărat că toate s-au potrivit de mult cu realitatea vieții mele și că de mult am depășit prin lumină spirituală și sufletească toate poveștile, legendele, romanele, cum am mai povestit, înțelegînd de mult totul (și mecanismul și poveștile) și dăruind în continuare numai binele oamenilor.
Au trecut atîția ani de la formarea mea spirituală, și oamenii totuși m-au scuipat pînă azi, deși evident nu aveau motive reale. Omul singur și fără familie chiar și fără un chior nu are nicio șansă.

încontinuu zgomot și căldură
eu mi-am mai revenit, numai serile e foarte rău deocamdată pentru mine, dar acum urinez normal
au fost cum știți cutremure - dacă nu e minciună - lîngă Fiji și Venezuela
Aproape mereu cînd sînt știri de cutremure mari eu trec prin perioade foarte dificile, mă sfîrșesc
deoarece în mod cert viața mea a fost legată și de cutremure ( nu mai explic) , au existat mulți nebuni care mă loveau cu acest pretext sau îmi spuneau în gînd că eu aș fi cutremurul sau că vor să mă distrugă sau să mă omoare fiindcă li s-a părut că trupul și creierul meu nu pot susține Pămîntul
În realitate singurul lucru care e important e respectul față de omul bun și nevinovat și acordarea dreptului de a munci acestui fel de oameni - orice fel de muncă, oricît de umilă - nimic altceva nu e necesar. Cînd și dacă omul nu mai poate munci - nu e bine să fie omorît, ci să i se acorde o viață oricît de umilă - adică bani puțini, dar pentru nevoile vitale suficienți.
De ce să lovești și să vrei să omori o viață nevinovată și bună. Evident nu am fost niciodată bolnavă psihic, dar nimeni nu a stat de vorbă cu mine. Am fost bolnavă psihic în sensul că toți m-au lovit și m-au respins, în fața iubirii mele adevărate și lipsei de păcat, plus intelectul bun și sufletul frumos. Am fost normală în comunicarea cu ei mereu. Psihicul oricum e o formă a vieții de relație. Așa e definit, în funcție de legătura dintre om și mediul social și natural.

Dacă nu înțeleg ceva și vor într-adevăr să știe ceva adevărat, nu au decît să mă întrebe, eu am fost mereu un om rațional, nu sînt ca ei, nu e nevoie să lovească
Cutremurele sînt inevitabile în starea geofizică actuală a Pămîntului din cîte știu eu
este posibil ca din cauza nebunilor politici, religioși sau a celor legați de seismologie și multor altora eu să nu fiu acceptată pentru ceea ce sînt și am fost mereu - un om bun și inteligent - am fost chiar perfecțiunea, dar, după cum mi se spune și după toate dovezile din realitate, eu sînt văzută drept altceva

”Oamenii toți sînt proști și te lovesc pe tine Cristina din prostie”
Sînt de acord, dar consider că omul bun și nevinovat e bine să fie acceptat în societate. Ei, pe lîngă păcate groaznice asupra mea, nici măcar nu m-au acceptat nicăieri, deși am cerut clar - m-au respins fără niciun motiv 34 de ani. Absolut cert nu au avut niciodată dreptate, dar eu încă mai sper ca ei să se trezească puțin din punct de vedere moral.

Mîine, 23 august, merg la consult la ginecologie și la diabetologie

există cîteva locuri ale întîlnirii omului (și mie mi s-a întîmplat) cu binecuvîntarea și sacrul:
biserica
pădurea
bibliotecile
podul, soproanele
acestea sînt tainițe ale sufletului și spiritului
puteți să mă acuzați de misticism, dar în realitate eu am fost mereu un om obiectiv, realist
în momentul în care lumina ochilor proprii întîlnește miracolul zbaterii firelor de praf în grația greu de exprimat a unei raze, atunci ești mai aproape de Dumnezeu și ființa ta întreagă se umple de sfințenie
nu mai explic acest fenomen, oricum oamenii inteligenți știu că sufletul este foarte greu de exprimat în cuvinte, iar miracolele sînt ca boabele de rouă oglindind întreaga lume.
Blesteme, toate acestea sînt blesteme.
Aduceți-vă aminte - ”Ceriul strălucea/ Îngerii venea/ Pe-o rază curată” Curată înseamnă fără praf.

Iar au intrat unii cu "speranță de viață nulă” peste mintea mea. Am întrebat ce vrea să spună - a zis ”o să mori”. Mai înainte o altă aberație ”Lumea toată vrea să mori fiindcă CREDE că e mai bine pentru ei să mori tu”. ”Te-au otrăvit din nou” (poate nu e așa)
Și de ce trebuie să spună toți așa aberații?
Repet, există sfînta poruncă să nu omori. Excepții sînt rare - nu le enumăr, dar absolut sigur nu în cazul meu. Mai simplu spus - niciodată nu ai dreptul să judeci că un om TREBUIE omorît.
E adevărat, veți spune, dar există oameni condamnați la moarte - pentru greșeli sau păcate sau pentru interese politice. Recunosc că aveți dreptate, dar, de obicei, chiar și acele cazuri nu ar trebui să existe. Eu oricum nu fac parte dintre acele cazuri. Nu Dumnezeu și nici Legea nu au hotărît ca unii oameni să fie condamnați la moarte.
Omorul e justificat numai accidental, în ”legitimă” apărare și atunci de fapt se întîmplă nu fiindcă așa vrea omul, ci fiindcă așa vrea Dumnezeu. În mod firesc, de la sine. Jur că am dreptate, poate nu credeți, dar nimeni nu are de ce să se apere de mine (sau să mă omoare fiindcă le e foame sau alte nevoi vitale - nu rezolvă nimic). Deci nici să mă omoare. Soarta mea e în mîinile lui Dumnezeu.