Poezie de dragoste

Pentru a mă odihni, voi posta aici, una dintre poeziile mele în lectură proprie (poezie care e considerată şi mai slabă decât celelalte, oricum slabe toate din câte mi s-a spus, dar cel puţin cu intenţie bună ca toate celelalte). Este inspirată de povestea iubirii tragice dintre Eloisa şi Abélard, descoperită de mine pe net şi totodată de iubirea mea faţă de Zăgrean. Imaginile sunt portrete ale mele cu rame de pe net. Din păcate azi, 6 noiembrie 2014, am rămas iar fără pastile psihiatrice din cauza celor răi şi trebuie să rezist cu dureri de cap şi eventual atacată sexual până marţi când voi avea altele...Nu ştiu dacă voi rezista. Dacă mă sinucid, povestirea va rămâne oricum neterminată, dar ce mai contează? Oricum nimeni nu citeşte, nimeni nu e interesat, nimeni nu comentează. Dacă voi rezista voi continua povestirea marţi, acum trebuie să fac o pauză, să văd dacă voi rezista.

Pentru eventualii cititori de limba engleză ofer aici o lectură proprie a unei alte poezii de dragoste tradusă de mine în limba engleză, fiindcă o parte din poeziile mele  le-am tradus în engleză (ceea ce l-a determinat pe un om rău să spună că eu aş fi copiat poeziile mele de pe net, de la autori în limba engleză, chipurile prietenii mei, fiindcă el consideră că eu sunt scroafă din punct de vedere al caracterului!!):

Şi un cântec trist, pe care l-am decoperit azi prima oară, despre micul prinţ (carte pe care eu am citit-o doar parţial), care e în legătură cu ceea ce îmi spunea după moartea tatei mătuşa Lili Stoicescu, (de care voi mai povesti), cumnata naşului meu, şi anume că ei nu vor mai găsi niciodată o altă mamaia, care iubea toţi copiii şi care mă creştea ca şi cum eu eram un mic prinţ, fiindcă aşa ar fi făcut cu orice copil, datorită marii răbdări şi sufletului blând pe care le avea. Dar un lucru cert e că eu, deşi am primit multă iubire din partea celorlalţi atunci, nu am fost de fapt răsfăţată, în afară de acea mare dragoste caldă a familiei faţă de mine până în 84:

Postez aici un filmuleţ făcut de mine cu aparatul foto unde am prins o frunză balansându-se într-un fir de păianjen în vântul lui septembrie 2009, sus la vie la bunici..