Infernul sunt ceilalţi, partea a XXIII-a

A trecut un timp de când nu am mai scris. Mi-a fost tare greu , din două motive --- unu că m-au torturat rău ca de obicei şi doi că mă apropii de moarte şi îmi pare sincer rău. Ceea ce urmează să povestesc va fi şi mai fragmentar ca restul, fiindcă mi-au tot şters amintirile din ultimii ani şi fiindcă suferinţa care a urmat a fost mai mare decât ceea ce am povestit până acum. Dar totul e adevărat şi adevărat e şi ceea ce voi povesti în continuare. A urmat o perioadă foarte grea din 2002 până în 2007, din ce în ce mai grea zi de zi, iar din 2007 până în prezent totul a fost negru absolut, şi din ce în ce mai rău, deşi eu am rămas aceeaşi mereu, nu am fost niciodată nebună şi nu am greşit niciodată. Ceea ce se poate vedea clar în aceşti ultimi ani din 2002 încoace a fost de fapt la fel de clar şi înainte de 2002. Acum au intrat alţi porci peste mine cu ideea că omaenii din lumea toată cred că eu sunt nebună şi de aceea trebuie să mă sinucid, alţii că eu trebuie să mor şi să nu fie dreptate şi adevăr fiindcă eu am pierdut totul şi alţii că eu îmi merit soarta fiindcă am fost fiica unui porc. Nu înţeleg niciuna dintre aceste trei idei absurde şi îmi pare rău. Am fost totuşi un om perfect şi în aparenţă Zăgrean a fost porcul mai mare nu taică-meu (veţi vedea şi în ultimele scrisori)şi taică-meu nici măcar nu era taică-meu şi nu mă crescuse el şi m-a chinuit enorm, dar eu am rămas mereu un om perfect. Dacă nu va fi tot adevărul în curând şi copilul meu, desigur mă sinucid, fiindcă nu sunt nebună şi nu am fost niciodată....

continuare în curând