partea 3 - abdomen și pelvis, D

2 iunie 2020, ora 17:20
E târziu, dar trebuie să îmi văd de treabă, să scriu adevărul mai departe și să termin cu partea probleme medicale până când voi pleca joi la gastroenterologie.

În Voluntari există un cerșetor care miroase urât, probail nu doar fiindcă nu are bani, ci și fiindcă suferă de o boală anchilozantă, care îl face inapt să se miște normal și când pășește de exemplu merge ca un om făcut din bețe, cu pași mărunți, pas cu pas.

Și aici, așa cum făceau și în București, s-a luat de mine să îi dau 1 leu, când eu nu mai aveam bani deloc – câțiva lei în geantă doar. Și el a scuipat pe asfalt când mă apropiam de el. Erau unii care spuneau mai demult că voi anchiloza dar noaptea trecută au spus că eu nu am cum să ajung în stare aceea, a acelui vagabond, fiindcă ei mă vor omorî. Azi noapte, noaptea de 1 spre 2 iunie 2020, m-am trezit și ei m-au scuipat că ”moartea e un fleac” și eu am replicat în gând că nu vreau să mor, că sunt alții care vor asta, dar e greșit. Ei spun că nu se mai poate să trăiesc, din cauza urii unor nebuni și a celor care cred că eu trebuie să mor. Am spus – să vedem cum va fi, dacă nu va fi mai bine dacă eu tac complet. Ei replică ”tu nu ești în stare să taci, fiindcă tu nu ai avut pe nimeni toată viața și nici acum nu ai. Mama ta are totuși o viață.”

Seara și noaptea de 1 spre 2 iunie am fost troturată cerebral monstruos, cu acele torturi pe care ei le numesc f_t. Greață și durere de cap și arsură la stomac, stare cerebrală proastă. Azi dimineață, 2 iunie 2020, era din nou foarte rece și umezeală afară. A fost în general rece și urât în diminețile care urmau după nopți cu mult chin cerebral sau anumite torture în viața mea. Imediat ce m-am trezit, m-au luat iar în primire cu idfei de moarte. Aseară avusesem din nou arsură și fierbințeală a feței și în partea superioară a toracelui. Mi s-a mai întâmplat așa acum 4-5 ani și apoi a trecut și chiar și anul acesta după ce debutase epidemia de Covid și iar a trecut.

De când stau în Voluntari nu am avut colici sau arsuri puternice decât o dată- de două ori. Ieri 1 iunie 2020, am constatat apariția unie gâlme la degetul mare al mâinii stângi, poate este venestazie, venă umflată, nu știu încă. Voi trece acum la scrierea în continuare a problemelor mele medicale legate de abdomen și pelvis și a tratamentului rău din partea unor medici. Am descris ce s-a întâmplat în 2016 la internarea mea psihiatrică și mai am de menționat încă o dată că atunci mama a fost lovită de o mașină deoarece a traversat fără să se asigure, într-un loc periculos. A căzut în fund și s-a ales cu probleme ale coloanei vertebrale pentru care a făcut ulterior fizioterapie sau gimnastică medicală. Fina mamei, Angelica, a căzut și ea tot în fund (așa a zis mama) de pe o bancă unde ședea.

În ce privește meteorismul accentuat de care am suferit, în plus față de obezitatea morbidă de peste 110 kg, la un moment dat, demult, am făcut poze – aveam o burtă imensă și respiram greu sau inima era afectată. Unii au intrat în gândul meu cu ideea că aveam o tenie – parazit intestinal, imensă.

Medicul de familie mi-a palpat abdomenul, dar numai acum mai mulți ani, înainte săse agraveze diferitele probleme. M-a palpat cu foarte multă atenție, în profunzime, ceea ce m-a deranjat puțin, fiindcă ulterior au început probleme grave, dar ele au fost de fapt datorită otrăvurilor și sedentarismului – și la un moment dat nu mai avea bani nici de troleibuz sau tramvai să merg în vreun parc la plimbare.

Acum voi trece din nou la miezul problemei – ceea ce am scris mai sus e mai puțin important.

Așadar am fost la ecografie la policlinica Vitan în 2017 și am așteptat împreună cu o femeie în vârstă. Aceasta a început să îmi povestească despre fiul ei, care fusese la Revoluția din 1989 în calitate de soldat, el făcea armata. Femeia îmi vorbea cu șoapte, pe un ton conspirativ, ca și cum avea ceva de ascuns, dar eu nu i-am spus că mă lase în pace fiindcă eram singură de atâția ani și mi-era drag să văd și să aud oamenii. Dar, în timp ce vorbea, femeia sau altcineva mă f_tea sau mă torturau cerebral rău de tot. Ea anticipa că îmi vor găsi pietre la colecist, și nimic altceva, fiindcă așa i-au găsit și ei și spunea că nu trebuie să mă operez pentru așa ceva. Ca și cum medicii așa dau ei diagnostic pentru orice pacient. Femeia aceasta semăna sau era aceeași cu cea cu care am vorbit – de fapt ea vorbea – la Foișorul de Foc, mult timp, fiind eu chinuită monstruos cerebral la fel. Poate era, direct sau indirect, plătită să îmi facă rău. Ceea ce vorbea ea la policilinică erau aberații, numai că eu nu auzeam decât jumătate din ceea ce spunea, nu puteam ghici ce vorbe aruncă, findcă vorbea ca pentru un descântec, foarte încet și îndreptată în altă parte. Spunea ceva de genul că fiul ei, la Revoluție, fusese repartizat la cimitirul eroilor revoluției și că de atunci a înnebunit, s-a îmbolnăvit de nervi, încât acum locuiește la un azil.

Spre sfârșitul lui 2017 am mers din nou la ecografie în altă parte, contra cost, fiindcă nu ieșise bine prima ecografie și speram un rezultat mai detaliat și să văd dacă mai e cum fusese. Această doctoriță mi-a recomandat cystone pentru nisipul din rinichi observat de la prima ecografie și a găsit ficatul în stadiul 2 steatoză, nu cum fusese în primăvară, adică în stadiul unu. Eu am arătat ambele rezultate medicului de familie, dar nu avea cum să mă ajute sau nu a vrut. Fără sfatul nimănui am luat anumite adjuvante alimentare pentru ficat, care conțineau silimarină.

Femeia cu care am vorbit mult la Foișor – aproape numai ea vorbea – mi-a vorbit cu voce tare despre ea și fiica ei mai ales, o fiică din cele două ale ei (sau avea încă un frate) fiica pe care ea o cam disprețuia și o judeca greșit, o fiică despre care spunea că e bolnavă psihic, și că ”boala ei se manifestă prin aceea că ea crede că nu este mama ei adevărată” sau cam așa ceva, deci fiica nu era bolnavă pentru o simplă idee de genul acesta, era probabil altceva, sau ideea era adevărată.

Apoi a urmat monstruosul an 2018, când am suferit multe lucruri, le voi relata pe rând, chiar dacă nu mai țin minte ordinea în care s-au desfășurat sau momentul.

Ei spun că atunci când m-au închis în spital în 2016, la psihiatrie, i-au ras sau distrus pe toți cei buni sau care știau adevărul despre mine. Mă îndoiesc că a fost așa, fiindcă ei nu s-au oprit din rău asupra mea deloc din 1984.

Alții spun că în 2018 au început să se poarte mai rău - medicii ,- fiindcă atunci a ieșit la lumină ce eram - ei bine nu, e tot confuzia lor, cum fusese și înainte, nu a ieșit nimic la lumină.

Azi iar au început cu idei infecte, de pildă că nu vor mai întineri etc. din cauză că nu m-au omorât încă sau că lumea începe să înțeleagă adevărul etc.

Voi nota în postarea următoare ce s-a întâmplat mai important în 2018. Ei consideră că eu sunt un om de o anumită ”teapă” (nu cunosc acest cuvânt ce origine are) fiindcă sunt pauperă și tratată la balamuc și toți cei de această teapă sunt considerați proști etc. și că oamenii au înțeles tot, dar nu și faptul că nu am fost doar un om foarte bun, ci și foarte inteligent... etc.

”lor li se spune mereu totul pe dos” decât este sau a fost

Mi-au înghețat mâinile dar continui să scriu. Unii spun continuu în loc de continui, nu mai știu cum e mai bine.

În 2017, când am fost la ecografie la policlinica Vitan, mi-au recoltat sânge într-o cameră cu planșe ale aparatului reproducător pe pereți, inclusiv pentru analize ale concentrației de hormoni în sânge, dar nu mi-au dat niciodată rezultatele.

În prima parte a lui 2018 bineînțeles că m-au torturat ca întotdeauna, cu toate câte le făceau cum am scris mai demult. Eu tot singură și în plus otrăvită în mod clar. Și mereu ura lor, dorința lor de a mă omorî, care era greșită și atunci. În jurul datei de 29 iulie 2018, aniversarea morții tatei, m-au chinuit în noaptea anterioară și la un moment dat m-am trezit chinuită noaptea mai brutal un anumit moment. Ziua am început să nu mai urinez aproape deloc, era într-o luni.

Ulterior, văzând eu că nu mai uirnez decât puțin, în timp ce unii intrau peste mintea mea cu ideea că voi muri, am început să mănânc foarte puțin, chiar să beau mai puțin, și, după câteva zile, am scos o parte din medicamente, de teamă că am sângele prea încărcat de substanțe străine. Dar nu am scos medicamentele psihiatrice.

După mai multe zile – cred că la sfârșitul săptămânii, starea mea s-a înrăutățit, eu am început să urinez extrem de puțin sau deloc – adică picături. Mă și simțeam tot mai rău, mai slăbită, dar poate era din cauza vreunei otrăvi. Am hotărât să merg la spitalul de Urgență Floreasca eu însămi, cu un taxi, să merg la camera de gardă. La recepție era televizorul aprins și se transmitea despre tulburările sociale ale momentului, cu manifestații pe străzi din diverse orașe. Cineva a intrat peste mintea mea cu ideea că acolo sunt pe teren neutru, fiindcă unii porci au inventat ideea că eu mă ”lupt” cu toți ceilalți, sau cred așa o aberație deși sunt om pașnic, sau că alții cred că se luptă toți cu mine să mă doboare, ca și cum cineva m-ar fi sprijinit, deși toți știu acum că absolut nimeni nu m-a sprijinit niciodată. De la recepție, după ce am explicat, m-au trimis la o ușă unde scria ”urgențe minore”, adică neimprotante, sau mai puțin grave, unde am așteptat ore în șir – foarte mult, nu mai știu cât, numai ca să intru înăuntru. Alții aveau prioritate și dura foarte mult – o fată care se tot uita pe mobil s-a lăsat cu greutatea ei peste mine pe bancheta unde ședeam și mi-era și mai rău. Am rezistat chinuită și în sfârșit m-au primit înăuntru.

Dacă am spus că beam apă mai puțină am spus adevărul, dar în realitate beam destul și mi-era sete în mod normal, dar pur și simplu nu urinam, am făcut la ploscă un timp să văd cât urinez întreaga zi.

Am povestit celor de la spitalul de urgență cum mă simt și de când nu mai fac pipi aproape deloc. Mai încolo, după ce mi s-a făcut ecografie dar nu mai țin minte precis când, o femeie tânără a întrebat o femeie mai în vârstă care părea medicul de gardă, dar care nu a vorbit direct cu mine, ce facem cu doamna?și i s-a spus, am auzit și eu să mi se pună o sondă și nu mai știu ce.

Am fost la ecografie și au observat cam aceleași nereguli ca la ecografiile din 2017. La un moment dat spuneau ceva de splină și brusc s-au oprit, am și acum rezultatele investigațiilor de atunci, inclusiv analize sangvine. Atunci mi s-a făcut o anamneză detaliată și am explicat tot. La un moment dat medicii tineri de acolo, care mai degrabă păreau asistenți medicali, au început să lăcrimeze toți, să își sufle trompeta, dumnezeu știe de ce. Intraseră unii peste mintea mea cu ideea - ”vă știți cu cancer?”, ca și cum de aceea nu urinam și ei nu aveau ce face. Alții au intrat cu ideea ”rahaturile medicilor, noi nu aveam nicio vină”. La început au încercat să îmi pună sonda pentru urină și au tras perdeaua în jurul patului. Asistentele m-au chinuit atunci în mod monstruos, tot timpul încercau să pună sonda mai în față de orificiul uretrei, orificiu care fusese chinuit sexual monstruos împotriva voinței mele după ce m-am mutat în blocul 3, până când s-a stricat, încât făceam puțin pipi încontinuu și am ajuns să port tampoane de ciclu zilnic, deși nu prea am bani. Atunci când mi s-a deteriorat sfincterul uretrei unii au intrat peste mintea mea cu ideea că el nu a reușit să se controleze la un moment dat, ca și cum eu eram sclava sexuală a unui bărbat pe care nu îl cunoșteam, dar care avea dreptul să îmi facă orice, ba chiar unii considerau că el merită și trebuie să mă f_tă sexual, precum taurul comunal. În prezent, zilele acestea, picăturile de urină care mi se scurg pe tampon sunt maronii, închise la culoare. Mama m-a lua tîn derâdere când a văzut că fac puțin pipi pe mine, cu ideea că ea, la 70 de ani, nu e așa deterioarată ca mine. Atunci, în 2018, în spital, urina se acumula extrem de încet în punguță, astfel încât peste mai multe ore din acea noapte groaznică era clar că nu produceam urină și că puțina care era, era galben-maroniu,prea concentrată sau cu sedimente. Dar e posibil ca acea punguță cu urină să fi conținut urina altcuiva, fiindcă am văzut-o la un moment dat cu conținut și apoi nu s-a mai acumulat, și eu nu am de unde ști dacă punga era goală când mi-au pus-o. Oricum, mie mi s-au mai pus sonde în spitalul de psihiatrie și se puneau ușor și nu dureau deloc. Până mi-au pus atunci la Urgență sonda, m-au chinuit în alt loc dintre picioare și am urlat de durere și tot eu am fost admonestată. Mai era unul cu ideea ”tu ești floricica mea”.

Iar au intrat cu ideea că cei care m-au maltratat la Urgență în 2018 au fost niște ruși împuțiți. Parcă așa spuneau și atunci.

Alții spun că eu mă încăpățânez să scriu adevărul, când toată lumea vrea să mor, fără motiv. Ideea e că eu nu am cum înțelege ura lumii sau hotărârea lor de a mă omorî, fiindcă sunt nevinovată și am fost și singură toată viața.

Voi continua, deși mișc degetele tare greu.

Voi continua mâine, cât mai curând după ce mă scol, acum trebuie să dorm.

Azi, adineaori:
”ai înțeles ce porci sunt? Nu vor să o lase să moară.”
???!
Este exact invers - nu au vrut niciodată să mă lase să trăiesc
Mai demult spuneau că e caz foarte clar de otrăvire și crimă, dar oamenii nu văd adevărul cel mai simplu cu putință.