22 -24 iunie 2020

azi, 22 iunie 2020
iar ploaie mare - a plouat mult vara asta, din câte țin minte nu au mai fost așa ploi întreaga mea viață (cel puțin din adolescență) Dar poate că mă înșel.
Ei spun iar că oamenii nu au înțeles încă.
Unii spun că oamenii trebuie să mă accepte, nu să mă omoare, dar nu știu dacă sunt sinceri. Ei spun că tot e am spus e adevărul, că ploaia e din cauză că mă f_te mama sau alții. Și alte motive pentru care ei ar trebui să mă acepte.

Azi am fost în oraș, numai la Bucur Obor, fiindcă mi se stricase CD playerul și am avut noroc să îmi dea altul în schimb, fiind al meu încă în garanție. Ba chiar mi-au dat 130 lei înapoi. :) Pe drum, așa cum pățesc eu de mult timp, chiar dinainte de moartea tatei, erau multe mașini bară după bot și la ducere, și la întoarcere.
iar i-a apucat ideea că oamenii pur și simplu nu vor să mă accepte, adică vor să mor...

23 iunie 2020
azi au intrat peste mintea mea niște idioți care aveau ideea că eu aș visa să mă mărit (!!) apoi au întrebat indirect dacă nu am avut vreodată fantasma să mă mărit.

Pot încă dovedi că am fost un om inteligent și așa ceva era imposibil oricând de-a lungul vieții, fiind mereu conștientă că eram singură și lucidă în legătură cu toată situația în care mă aflam.

dezgustată să descopăr pe wordpress propagandă profascistă sau pronazistă - nu știu sigur ce - în blogul unei persoane care nici măcar nu scrie corect românește - am lăsat și eu un comentariu negativ
apoi am șters blogul persoanei respective din lista mea de bloguri (pe care nu le prea urmăresc), deși persoana respectivă a fost singura care a comunicat cu mine omenește legat de blogul meu pe wordpress și unele texte ale mele

nu e o soluție - poate am fost prea drastică - nu știu de fapt de ce a făcut asta, dar mi se pare condamnabil

acum regret, am acționat pripit, poate nu avea nicio vină, poate acționa așa din motive drastice, cu toții știm că ideile politice nu au consistență, sunt niște aberații de care oamenii proști cred cu tărie că se leagă nivelul lor de bunăstare materială (în defavoarea altor grupuri, ei așa gândesc, eliminând orice idee de ”meritocrație”)

am o poveste adevărată și periculoasă de aici din Voluntari

mama mi-a povestit că vecinul de peste o casă a fost omorât, după ce vorbise cu vecinul bogat de lângă noi și îi povestise că a stat singur vreo 40 de ani sau mai mult, oricum mai mult decât mine, complet singur. Era un om foarte sărac și l-au omorât.
aici noi stăm sărac și bogat sărind câte o casă - eu împart casa cu vecini săraci dar ]ntre noi există gard și nu e poartă comună și în partea lor mai încolo e un vecin bogat cu câini foarte răi și o casă azil pentru nebuni mai speciali - sau altceva, nu știu, că cereau țigări oricum la poartă, cum fac bieții nebuni

în spate de tot e o sală de sport, unde unoeri sunt bubuituri de la jocuri cu mingea până noaptea

zilele trecute am deschis geamul pe la ora 1 noaptea și am auzit pași insistent pe pietriș - pietriș are doar vecinul în curte, dar nu am ieșit să văd ce era, păreau în mod clar pași de om, nu știu sigur sigur ce era, fiindcă cățeaua grasă și blândă a străzii stă mai mult la noi în curte, dar intră și la ei și are privirea bună și cuminte și chiar seamănă cu soția vecinului uneori

M-am speriat, păreau pași de om.

Azi e tot în jur de unu noaptea și acum nu multe minute aveam geamul închis și mă uitam pe facebook. S-a apropiat de mine ceva la fereastra închisă și cu jaluzele trase - părea un om care ofta greu - de două ori a oftat exact lângă geam - eposibil să s efi auzit fiindcă termopanele noastre sunt dintre cele mai ieftine. De la vecinul bogat e cale liberă în curtea noastră și el nu închide mereu poarta. El a cumpărat locul unde am crescut - o parte din teren și a zidit altă casă peste drum. Între mine și el e o poartă verde, aceeași din copilărie către grădină pe care el zice că nu el a montat-o aici.

Aici e ca în codru și vara aș avea nevoie mare să stau cu geamul deschis că nu am aer condiționat sau altceva. Dar eu sunt mereu scuipată în gând cu idei de moarte - azi iar au spus - viața ta, Cristina, se apropie de sfârșit, ei au strâns lațul tot mai puternic în jurul tău- așa s-au exprimat. Am deschis tv adineaori și era reclamă la Operațiunea Monstrul și la un film cu Toma Caragiu, care a murit la cutremur, tot același film eventual, fiindcă ei spuneau mereu că oamenii vor un cutremur ca să scape de mine. E greșit, mulți așa cred, dar nu trebuia și nu trebuie să fiu omorâtă.

azi 24 iunie 2020
Am spus despre operațiunea ”monstrul” care era la televizor din cauză că ei spun uneori peste mintea mea o aberație de genul că lumea crede că eu sunt un monstru.
Repet ce am spus și azi noapte, nu am luat-o razna, nu exclud ideea să fi fost câinele mare.