10 iunie 2020

10 iunie 2020
dacă ați urmărit ce am postat zilele trecute, ați observat probabil că nu am apucat să scriu ce s-a întâmplat cu apa de la chiuvetă din Voluntari, adică apa de la puțul din curte.

Acum mai multe săptămâni, nu mai știu când, apa de la chiuvetă a devenit extrem de corozivă - evident cineva o otrăvise. De fiecare dată când mă spălam pe mâini îmi producea leziuni cutanate - mici răni ale pielii, de parcă era jupuită și ustura. Săpunul, a recunoscut și mama, se topea în savonieră după câteva spălări și era greu de utilizat, astfel încât mama a cumpărat săpun lichid mai ieftin.

Acum mai multe zile, cel mult vreo 2 săptămâni, apa de la chiuvetă s-a schimbat în sens invers, adică a devenit foarte greu să mă spăl cu orice săpun, fiindcă nu se lua clăbuc pe mână, nu se mai topea săpunul aproape deloc. Era clar otrăvită în ambele cazuri. Acum vreo câteva zile mama a chemat pe cineva să umble la puț și apa s-a reparat, nu mai e nici corozivă, nici prea moale și imposibil de utilizat. Dar nu am încredere, bineînțeles, să beau din ea.

Oricum, sunt conștientă că vă dați seama că nu e minciună sau fabulație nimic din ceea ce am povestit. Dar la fel e adevărul și ce am povestit despre mine, adică faptul că am fost un om perfect și fără greșeală. Ei însă spun că ați fost mințiți că izolarea mea totală cu forța e normală și necesară fiindcă am fost condamnată la moarte sau fiindcă moartea mea e necesară pentru binele vostru, ceea ce e fals. Bineînțeles că nu m-aș fi plâns dacă aș fi fost cu alții - am fost un om perfect normal, dar și bun. Iar dvs jucați teatru indirect că sunteți de acord cu condamnarea mea la moarte sau că credeți că mint sau că delirez, când evident erau lucruri concrete și adevărate și dovedibile.

Iar au intrat cu ideea că oamenilor, deci și dvs., li s-a spus totul despre mine invers decât a fost. Totuși nimeni nu m-a întrebat toată viața nimic. Deci însemană că trebuie să fie adevărul și atunci ar fi și dreptatea imediat - absolut sigur m-ar accepta și ar fi evitată crima, moartea mea pe care o vor ei. Aș avea în sfârșit, după 36 de ani, dreptul la muncă și toată fericirea de a munci măcar încă 10-20 de ani. Ar fi paradisul. Ei zic mereu că m-au aruncat în ”iad” absolut nevinovată și toți vor să mor ca să ascundă greșelile lor față de mine.

Trebuie să mă apuc de capitolul cu internetul.

ei au spus câteodată că în cazul meu e o nedreptate strigătoare la cer - eu sunt de acord, așa este, și părerea mea e că, atunci când există nedreptăți strigătoare la cer, le putem recunoaște, comparativ cu celelalte, prin faptul că, în cazul nedreptăților mari, apar asperități ale sistemului - respectiv inundații, temperatrui extreme, cutremure etc.

ei spun că eu sunt și am fost mereu puterea (?) și că sunt puterea cea mai bună din istorie, dar toți oamenii mă urăsc - eu spun că nimeni nu mă urăște, fiindcă nimeni, nici dintre dvs., nu mă cunoaște deloc

unii cred că asperitățile sistemului se datorează nebuniei victimei sau faptului că ea suferă prea mult, mai mult decât normal etc., când, în mod real, ele se datorează exclusiv agresorilor