De ziua drapelului României, pe care eu l-am admirat, atât ca valoare simbolică și semn patriotic, cât și ca fenomen optic - fiindcă am învățat la școală că toate culorile la desen se pot obține din amestecuri în proporții diferite de roșu, galben și albastru, mi se spune iar în gând de către oameni răi - că românii au mințit întreaga omenire despre mine și restul țărilor ne cer nouă, românilor, cu insistență, să rezolvăm problema, adică să mă omoare pe mine. Alții spun că nu e datoria mea și a nimănui ca eu să mor fiindcă alți oameni au fost nebuni sau proști.
Alții spun că lumea întreagă mă percepe și mă consideră pe mine ca o problemă globală a omenirii. Totuși, nici românii și nici alții nu au stat deloc de vorbă cu mine, deci nu pot pretinde că sunt o problemă. Dacă ar fi adevărul, totul ar fi bine și aș fi acceptată.
Nu am fost doar un om extrem de bun și inteligent, cum spun ei, dar chiar nu am greșit nimic 50 de ani și eram în stare de diverse performanțe de muncă sau studiu intelectual sau chiar ceva creativ, dar nu au vrut să lase prin izolare completă și otravă - căci dacă nu era otrava, reușeam chiar și singură o vreme. Și acum mai pot face diverse lucruri. În plus, cum am mai povestit, am avut o imagine foarte frumoasă, dar corectă, a umanității și civilizației și puteam fi un om util. Un suflet foarte frumos, extrem de bun și complex, dar și foarte delicat, fin, gingaș și frumos întreaga viață. Practic, lumea mea a fost paradisul.
Trăiască România de ziua drapelului, dar și restul popoarelor!
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...