despre internet în viața mea, partea 1

Știu că dvs., cei de pe facebook nu mă vreți, nu aveți deloc nevoie de mine, fapt pentru care eu nu am o relație cu nimeni dintre dvs.

Am observat, ca și alții, că dvs. sunteți opusul a ceea ce am fost eu de-a lungul vieții și a ceea ce sunt acum. Așa spun și ei. Acesta e unul dintre motivele pentru care nu ne agreăm reciproc. Vreau doar să știți că nu e necesar ca omul bun și maltratat să fie înconjurat de opusul vieții sau personalității sale - nici eu, chiar dacă am suferit mai mult. E o idee absurdă.

Nu știu sigur de ce am ajuns să fim așa - pe facebook, cu doar câteva excepții poate. Nu am avut noroc eu, ca întotdeauna, fiindcă dvs, spre deosebire de mine, aveți relații cu alții...

Să vă explic cum sunteți dvs opusele mele - fiecare dintre dvs manifestă o anumită trăsătură centrală de personalitate - care apare constant de-a lungul postărilor pe facebook - adică are o osie care îi învârte aparența, masca pe care o poartă în public, pe facebook. Acele trăsături de personalitate există și în viața mea, chiar dacă nu centrale, dar ele există ca opuse celor manifestate de mulți dintre dvs.

Mai am puțin și ajung și eu la ultima parte din Trilogia valorilor.

Azi mă apuc de ultimul capitol din necazurile mele - cel cu întreaga mea experiență pe internet - vă voi cere scuze pentru faptul că voi descrie totul exact cum a fost, deci voi da și numele celor pe care i-am întâlnit pe internet, deși practic nu am avut relații fizice - și voi scrie clar care mi-a făcut rău și care m-a ajutat și cum. Sper că nu vă veți simți jigniți și veți privi tot adevărul în întregime. E necesar, e totuși vorba de o crimă urâtă asupra unui om inocent, eu. Ați înțeles că eu am sărit pe fereastră din motive altruiste, am explicat în detaliu, dar mă înșelam, nu judecasem corect, dar nu eram proastă, credeam că fac un bine astfel, fiindcă atunci au ieșit niște nebuni pe drum în tren în jurul meu și vorbeau aberații bizare și se luau de mine, eu aveam o migrenă monstruoasă și am crezut că ei erau marionete fără minte, fiindcă așa pățeam mereu oriunde și ei vorbeau numai aberații - mi-a fost teamă că, din cauza migrenei, voi înnebuni și voi ajunge ca ei și voi lovi oribil în alte femei sau bărbați luminoși și buni și inteligenți (fiindcă eram) - și de aceea am sărit pe geam. Ăsta e adevărul. Nu a fost nimic premeditat, eu eram chiar mulțumită de situația mea atunci și speram binele. Ei zic că eu nu reușisem să înțeleg că numai eu eram în acea situație. Poate, dar nu e vina mea, nu aveam destule date din realitate. Normal că nu credeam că sunt unică.

Încă un lucru important: eu am fost mereu altruistă și gata să mă sacrific pentru orice lucru care însemna ceva mai mult decât viața mea. Dar nici măcar nu mi s-a dat șansa să fiu cu alții în mod real și consistent. În plus, încă din fragedă tinerețe, am apreciat enorm fiece șansă de a fi cu alții și de a îi ajuta, fiece moment împărtășit cu alții. Am înțeles demult că omul nu există și nu poate înflori sau rodi decât prin ceilalți și în raport cu ei. Și ei au făcut totul invers. Întreaga viață am învățat că omul trebuie să fie mai egoist, cum au spus ei mereu, și că oamenii altruiști sunt disprețuiți, cum mi s-a spus de multe ori. Deci am înțeles și că eram datoare să scriu public adevărul, chiar dacă numai pentru nedreptatea asupra mea - am înțeles că și viața mea contează. Nu aveți de ce să vă temeți de adevăr, dacă aveți cugetul curat - adevărul e numai binele și înseamnă mereu îndreptarea a ceea ce e rău, cum au fost unele rele povestite curat de mine. Niciodată nu mi-am dorit pedepsirea celor vinovați așa cum cred oamenii mai proști - gândiți-vă ce absurd e și că nu puteam fi idioată. Dar meritam să fie dreptatea și pentru mine - deci cele 3-4 drepturi cerute de mult.

Bineînțeles că am cerut direct, nu doar pe internet, mai înainte și am povestit cum și cui mai demult. Dar ei au continuat să tortureze și să otrăvească tot mai monstruos. Atâția ani... și eu complet singură, ca întotdeauna. Fără greșeală de fapt. Ei spuneau că eu aveam drepturile, dar oamenii m-au respins total, e o chestiune de nuanță.

Înainte de a scrie adevărul despre internet în viața mea, repet că am fost singură prea mult - aproape 36 de ani - și nu e omenește normal, am făcut tot posibilul și am fost încă în stare să mă relaționez normal și bine cu alții - dar ei m-au ținut tot în închisoare. Azi iar intrau peste mintea mea cu ideea că eu sunt divinitatea și că oamenii mereu cred că eu sunt de vină. Contactul de la distanță pe internet - în imagini și imaginea unor cuvinte, fiindcă nimeni nu a vrut să vorbească chat video sau audio cu mine - niciodată nu a putut să țină loc de o relație cât de cât normală, de vocea cuiva la telefon sau întâlnirea cu cineva și o strângere de mână. Știam că eram total singură și era tot mai greu. Nu am avut niciun fel de iluzii niciodată. Întreaga viață, inclusiv după 2010 când am intrat pe internet, am avut un număr limitat de convorbiri la telefon cu alții, puține scrisori, dar aproape toate înainte să fiu închisă la psihiatrie. Și doar câteva relații și întrevederi cu alții.

M-au torturat înfiorător de tare... migrenă bruscă cum fac ei adesea și a izbucnit ploaia iar... nu mai explic totul

Ei spun că, de data asta, ei sperau ca, fiind eu complet izolată și fără nicio legătură cu politica, oamenii vor înțelege adevărul și mă vor accepta.

Lor le convine să spună că i-au păcălit pe proști că eu aș fi fost rea și ambițioasă și arogantă, când în realitate eram un om extrem de umil și supus, ba chiar ei m-au acuzat de mai multe ori de servilism, ca motiv al respingerii mele fiind în opinia lor acest lucru, exact opusul a ce credeau proștii) deși eram singură de mică și nici nu aveam de unde să am bani pentru hrană măcar.

Se pare că tot pe proști i-au păcălit că ei mă omoară din cauza faptului că ”tu continui să spui adevărul”, citat din ce spun acești inumani, luat de ei din scrierea mea. Nu e motivul acesta. Eu oricum aș fi terminat tot de mult, dar nu m-au lăsat prin otravă. Era clar dinainte de 2013 că ei puneau otravă puternică și tot așa ar fi continuat și cu restul torturilor, chiar dacă nu aș fi scris adevărul. Oricum, din 84 sunt singură și am fost mereu un om foarte bun - era exclus să povestesc ceva neplăcut altora. Mi s-a întâmplat doar o dată, veți găsit pe blogul meu dacă nu știți, doar o dată am spus cuiva o poveste adevărată și neplăcută. Mai degrabă aș fi suferit eu decât să deranjez pe cineva. Atunci, de fapt, ceilalți mă loveau monstruos de la începutul muncii în liceu, mă respinseseră clar de la început. Ei nu au dreptate deloc, probabil au proiectat asupra mea, fiind paranoici, diverse idei negative despre mine, absolut sigur fără legătură cu realitatea. Nici eu nu am crezut la început, apoi am înțeles că așa e. Și cât m-au masacrat, fiind eu binele absolut...Faptul că am scris tot adevărul despre mine nu e un lucru rău (poate cineva îmi va răspunde la ceea ce am scris și nu voi mai fi total izolată, deși sunt om nevinovat și voi fi cât de cât acceptată și atunci nu m-ar otrăvi) și voi explica cum și de ce - eu am spus că nu aș fi povestit oral cuiva ceva rău și nici nu bârfeam etc.

e foarte simplu - am fost un om normal și complet singur aproape 36 de ani. Chiar nu vedeți că e proiecție sau minciună peste floare curată ce au făcut ei, inclusiv în prezent?

Au zis din nou că ei mă omoară fiindcă ei nu mai pot face sex între ei dacă nu mor eu. (!!!) Nu cunosc.

Acum, după ce am scris mizeriile de mai sus,îmi dau seama că de fapt nu e așa - am greșit acum cu presupunerile, ceea ce mi s-an întâmplat foarte rar în tot blogul. De fapt ei poate nu au proiectat nimic rău asupra mea și poate că aceia care aruncă idei rele asupra mea nici măcar nu le cred, ei doar le aruncă peste gândurile mele. Astfel și cei care m-au torturat sau otrăvit, mai ales în blocul 3, sau tinerii care mă batjocoreau - ei toți pur și simplu îmi făceau răul fără motiv, posibil fiindcă au fost mințiți - și de fapt singurul lucru pe care îl știu este că au fost mințiți că sunt nebună și că dăunez lumii. Ei pur și simplu îmi vor moartea fără să știe nimic. Nu voi mai greși cu presupuneri niciodată.

urmează continuare