desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

vineri, 19 iunie 2020

19 iunie 2020 - 20 iunie 2020

Azi, 19 iunie 2020
Povestesc un lucru trist și groaznic totodată de azi.
Ei spun că oamenii pur și simplu cred că eu aș fi exact ceea ce nu sunt, din cauza minciunilor care li s-au servit timp îndelungat despre mine. Și că sunt omorâtă în virtutea acelor minciuni, după cum am scris de multe ori. Eu nu știu nimic despre acele minciuni, mi se pare aberant, fiindcă am fost singură mereu din 1984 și nu am fost izolată fiindcă nu știam să comunic cu alții și nici fiindcă am spus adevărul, ceea ce am făcut, public, abia din 2013 pe blogul meu.

Ei mereu spun că mama mea e cea mai monstruoasă femeie din lume, dar oamenii nu pot vedea adevărul. Decizia lor e irevocabilă, spun ei din nou.

Am povestit ce mi-au făcut cu apa de la chiuvetă - când acidă încât topea săpunul și îmi julea pielea la fiecare spălat, când prea moale, încât nu mai se topea săpunul deloc, deci toxică în ambele cazuri. Am povestit de multe ori cum am fost otrăvită, și ei spun că oamenii buni pur și simplu nu pot crede așa ceva, fiindcă ei cred cumva că nu există răul și nedreptatea în lume.

Azi am cules majoritatea vișinelor din vișinul nostru mic și le-am ales pe cele putrede deoparte cu grijă și le-am spălat foarte bine și apoi am pus apă din bidon și o parte din sticla mea, cu intenția să merg la magazin să iau altă apă de băut. Am adăugat 3 linguri de zahăr - mai puțin, findcă zahărul nu îmi face bine și chiar voiam să fie un pic mai acru compotul. L-am fiert și apoi l-am lăsat să se răcească, cu intenția să îl pun în frigider, știind că e bun compotul rece - chiar mi-era poftă. Totuși am gustat 2-3 pahare, cu câteva vișine. Era extrem de gustos, chiar puțin mai concentrat decât trebuia, dar bun. Se simțea că sunt vișine, nu cireșe, știți ce vreau să spun. I-am oferit și mamei un pahar, și apoi a spus că e prea acru pentru gustul ei.

Apoi am plecat la magazin după apă și mama mi-a cerut să îi iau o bere din banii mei. A cerut și țigări, dar am refuzat, nu din zgârcenie, ci fiindcă nu mai voiam să fumez din nou. M-am întors acasă cu apa și berea și mama m-a luat iar la întrebări dacă i-am luat țigări și i-am spus că nu. M-am dus la frigider și am văzut că oala cu compot era aproape rece și mi s-a făcut poftă, așa cum intenționasem de fapt să beau o cană mai rece azi.

Din nefericire, mama sau altcineva (?) umblase la compot. Nu mai avea niciun gust - era o poșircă rea - și nu se simțea nici măcar acru. Fusese excepțional de gustos și nu avea cum să își piardă gustul aproape complet prin răcire - și nici nu era încă total rece. Și culoarea pare a fi modificată. Posibil mama a vărsat o parte și a adăugat apă rea de la chiuvetă în loc, deși eu adusesem altă apă la loc. Bineînțeles că știu că nu mă credeți - chiar dacă știți că eram mereu otrăvită, ei zic că numai de 20 de ani, înainte nu. Papilele mele gustative sunt încă bune și nu aveam cum să pierd gustul brusc, dar probabil că unii așa vor minți dacă citesc ceea ce am scris eu.

M-am uitat în programul tv și am văzut că azi era filmul Regii blestemați, una dintre obsesiile mamaiei mele din copilăria mea. Eu știu că nu am citit cartea. Azi era vorba despre otrăvurile familiei. Repet, mama, după mamaia, mi-a spus încă din 84-85 că ei îi plac romanele englezești cu nebune închise în casă etc. și vorbea și despre otrăvurile familiei Borgia etc. , lucruri care pe mine mă scârbeau, fiind într-adevăr rele. Tata a spus și mai multe despre închisoarea mea și pedepsirea mea, deși eram copil. Mamaia era obsedată că mama e o regină rea care îl va omorî pe tata, dar credea că eu voi scăpa datorită bunătății și răbdării mele. Acum toți spun că e mai rău ca în 84, fiindcă toți au greșit față de mine și de aceea vor să mor, nimic altceva. Vă salut din nou, și vă rog în genunchi să înțelegeți că nu e invenție nimic din ce am povestit și că meritam dreptul la viață. Ei spun că lumea crede numai o parte din ce am povestit.

Bineînțeles că am fost la mama și am întrebat-o dacă a vărsat din compot și a pus apă în loc și ea s-a rățoit cum pot eu să cred așa ceva că ar face ea așa ceva. Cred că înțelegeți ce înseamnă asta. În schimb, ei spun ceva aberant de genul ”cum ai putut tu să crezi că ea îl f_te pe copilul tău?! ea e un om singur”. Sau ”ei nu au înțeles oare că mama ei o f_te?”

Ei spun în română că omenirea face o greșeală imensă dându-mi moartea și că omorârea mea îi va costa moartea a încă 2 milioane de oameni.

Ei spun mereu în engleză că oamenii nu pot vedea adevărul sau lumina, de aceea tot răul. Dar e imposibil, spun eu, am fost și sunt complet izolată și normal că ei nu pot vedea binele din partea mea și faptul că nu trebuie să mă omoare.

Mi-am amintit că ei spuneau că unii oameni erau trimiși să mă observe chipurile și să mă analizeze psihic sau altfel și acei oameni au mințit toți și de aceea restul cred că e justificat să mă omoare. Dar oare nu văd ei că am fost mereu singură?

20 iunie 2020
Spuneam ieri despre compotul meu de vișine și de faptul că e posibil - am spus posibil, nu sigur, - ca mama să îmi înlocuit o parte din compot cu apă. Desigur nimeni dintre dvs nu a reacționat sau comentat.

Vă dați seama din ce motive clarific- în primul rând ei spun că e de la sine înțeles că în cazuri de crimă prin otrăvire și abuzuri nu se face lumină - adică nu se prezintă public adevărul - ceea ce nici nu era necesar, mă puteau oricum accepta și salva, sau dvs., dar ei gândesc greșit fiindcă eu am expus public adevărul despre martiriul meu.

Un alt motiv e că cea ce s-a întâmplat ieri seară e diferit de restul abuzurilor sau otrăvirilor clare pe care le-am povestit, și dacă ați citit cu atenție blogul despre viața mea ați văzut poate că totul - adică și restul plângerilor mele, nu doar otrava - era dovedibil și clar și evident nu era delir cum cred proștii. Totodată era genul de lucruri concrete și foarte clar adevărate. Poate doar câteva greșeli pe tot blogul. Aseară nu mai era sigur și de aceea am scris încă de ieri - posibil, sau am scris că poate altcineva, nu mama, a stricat compotul.

Adică eu nu exclud posibilitatea căderii bruște a simțului meu gustativ, deși nu mi s-a mai întâmplat. De asemnea, posibil altcineva a stricat compotul, adică vreun fel de proces natural cum este și închegarea iaurtului. Dar totuși compotul era doar ușor călduț când l-am pus în frigider și eu gustasem din el cu puțin înainte. De asemenea, după cum vedeți, e posibil ca mama să fi făcut acest lucru tocmai pentru ca proștii să creadă că sunt nebună sau foarte proastă, fiindcă nimeni nu ar crede că otrăvirea și alte mizerii au fost reale.

Căldură foarte mare și ei spun la informații meteo că sunt sub 30 de grade - dar oricum soarele pârjolește rău. Mi s-a defectat aparatul de muzică și, fiindcă nu pot sta fără muzică deloc, merg acum în oraș să iau aparatul mic cu radio CD - prilej pentru ei să spună în gândul meu că vor să mă omoare. Mereu și mereu aceeași idee - ascunderea adevărului despre mine.
Dacă mor, pot spune din nou că nu am greșit nimic toată viața, că am fost un om de valoare, dar nu am avut nicio șansă să mă afirm drept ce eram, absolut niciuna, fiind singură mereu.
Mi-am făcut datoria și, dacă mor acum, regret doar că nu am reușit să scriu și capitolul despre internet pe care voiam să îl încep curând și apoi aș fi trimis în multe locuri linkul la blogul despre viața mea, aproape gata este. Azi mama a pus mașina de spălat de 3 ori la rând, a fost tare cald și vecinul a tuns iarba - și acum e zgomot și caniculă.

mama a făcut iar o scenă urâtă azi, fără niciun motiv

după ce i-a trecut scena în mod brusc, ca întotdeauna, mama s-a oferit ea să îmi aducă mâine aparatul muzical (fiindcă m-a întrebat unde plec) și să îl ducă pe cel stricat la magazin pentru reparație, fiind în garanție, pentru a nu da banii pe taxi

ideea e că ei toți cred mereu că eu trebuie să fiu otrăvită, că așa au procedat mereu etc. E greșit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cu sinceritate cred că...

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...