6 iunie 2020

pe 4 iunie am fost la medicul gastroenterolog, dar m-au chinuit extrem de tare și mi-au aruncat din nou idei monstruoase sau rele

ieri eram încă tare obosită
azi dmineață m-am trezit mai greu și am văzut că era un păianjen îl patul meu, din cei cu picioare lungi și subțiri, nu îl văzusem anterior, nu l-am putut prinde, nu am mai pățit așa ceva
azi am făcut curat în camera mea și m-am speriat când am văzut la colțul bibliotecii un păianjen negru cu roșu, mă tem că era văduva neagră, care mușcă mortal. Absolut cert nu era gărgăriță.

L-am aspirat cu aspiratorul, dar știu că nu a murit, am mai pățit așa cu alți păianjeni care ulterior, ieșeau din aspirator nevătămați

Adevărul e că nimănui nu îi pasă de mine - dar de fapt e o ură ciudată, de fapt sunt omorâtă, chiar dacă dvs spuneți că aș fi nebună. Ei spun că nebun înseamnă om nedorit și pe mine nu m-a vrut nimeni. În plus, fiind izolată, nimeni nu avea cum să mă cunoască deloc, din 1984. Mulți au ideea greșită că trebuie să mă omoare.

Dar, în mod real, au existat numai câțiva oameni răi în viața mea și numai aceia m-au lovit sau m-au respins, ceilalți au fost manipulați, după cum spun toți, de minciunile despre mine.

Voi continua povestirea cu capitolul despre internet în câteva zile.

Unii spun că mi-au pus păianjenul acela veninos cu scopul de a mă face incredibilă în ochii lumii. Nu știu, poate și asta... Nu știu dacă se va înmulți sau poate deja sunt mai mulți după dulapuri

Totuși, tot ce am scris e adevărul - dar ei spun mereu că oamenii sunt proști și, văzând ce monstruos am fost torturată, ei au crezut că e ceva rău cu mine sau că așa e dreptatea lui dumnezeu, deci eu am greșit chipurile. Și eu nimic. De exemplu dacă tatăl meu vitreg mă bătea monstruos, atunci lumea mă vedea pe mine nebună sau rea, fiindcă credeau că altfel nu m-ar fi lovit

ce aiurea - în timp ce ei erau plini de păcate, de sex shopuri și prostituate și cazinouri și tot restul, de jur împrejurul meu...
Puteam dovedi chiar tot ce am povestit.

tot din ce spuneau pe 4 iunie, am selectat doar câteva gândiri urâte sau neplăcute ale lor, deja spuse de multe ori - și aș vrea să înțelegeți că eu am fost mereu numai binele, inclusiv acum, chiar dacă mă respingeți cu toții și întreaga lume

ei spuneau din nou ”ai fost dumnezeul cel mai bun din istorie”
Ei se referă la mine, nu la alt om sau spirit aflat în mintea mea. Dar nu era nevoie să mă numească dumnezeu metaforic, era destul să spună adevărul că eram om normal și inteligent și bun. Unii spuneau că eu nu pot fi acceptată deloc decât atunci când oamenii sunt pregătiți să mă accepte ca dumnezeu. Dar așa o chestiune - dacă ar exista un dumnezeu persoană, spun eu, ea sau el va fi acceptat(ă) numai în caz de haos social- politic mare, cataclisme, distrugeri și tensiune și groază .. dar atunci nici dumnezeu nu ar fi întreg sau sănătos fizic și psihic. Fiindcă există un echilibru între creier cum zic ei și restul mediului. Eu încă sunt oarecum, întreagă, deși tot ce am scris e adevărul.

Nu au dreptate că nu puteam fi acceptată, chiar dacă eram ”dumnezeu”.

Altul - Atunci cum îți explici tu, Cristina, că nimeni nu a vorbit cu tine toată viața?
E simplu răspunsul - nu am avut nicio șansă toată viața fiindcă am fost un copil foarte sărac de mică.

Apoi au spus când am ieșit de la medic că am cancer și că ei nu vor să mă trateze, cum au zis mereu - fiindcă ar fi fost un scandal prea mare, deci mai bine mă omoară.
Aceasta e o idee revoltătoare, imorală și rea! Mă tem că nu vă puteți trezi la realitate. Ei zic, cum au spus și acum 10-15 ani, că ei nu pt accepta rușinea de a fi greșit ei asupra mea și păreferă să mă omoare, ca să nu iasă adevărul la lumină.

Este fundamental greșit! De-a lungul vieții, din 84 încoace, ei mereu m-au lovit în numele unor interese meschine felurite - în numele corupției și răului și acum, de asemenea, îmi vor moartea, deși nu am greșit nimic, deși am fost un om perfect (e adevărul) și totul în numele unor idei greșite și al minciunii. Aș vrea să puteți înțelege!

alții, în enlgeză și română de mai demult, spun că ei nu mă pot elibera sau accepta, fiindcă am fost un om prea bun și nevinovat și lumea m-a masacrat prea monstruos o viață, deși nu știau nimic despre mine, prin urmare ar fi monstruos ca lumea să înțeleagă chiar și numai o parte din viața mea, fiindcă a fost o nedreptate prea monstruoasă și ar fi o lecție morală greșită pentru cei tineri! Vă dați seama că aceștia sunt nebuni? Le e perfect indiferent de suferința oamenilor dacă ar înțelege că au greșit față de mine și își bat joc de mine și cu ideea acesta de mult - în realitate așa e o lecție morală greșită - ei zic că nu, fiindcă mă omoară și mușamalizează totul și fiind izolată din 84, nimeni nu va ști adevărul și nimeni nu va înțelege. Ei sunt astfel - asasini infecți și cinici. După tot ce au făcut... Ei spun din nou că poporul m-a judecat greșit, asta e tot. Alții spun că poporul a fost păcălit, alții că e simplu - i-au păcălit pe toți că sunt nebună și acum mă omoară cu toții. Din nou, în mod animalic de vulgar și imoral, ei spun că oamenii care au mințit despre mine sunt oameni respectați, considerați valoroși și eu trebuie să mor pentru ei, că așa se procedează!

Aș vrea să puteți înțelege că ei nu au dreptate. Dacă nu m-ar fi otrăvit, aș fi fost în stare chiar și în izolare să creez ceva valoros intelectual și moral și sufletește - cât de cât, măcar în scris - și ar fi fost de ajuns, chiar dacă ei nu ar fi publicat nimic. Ar fi fost o realizare oricum. Așa am existat doar ca potență, capacitate și gând frumos.

Acum vă spun povestea păianjenilor, că nici eu nu o știam până acum vreo câțiva ani.

Aici la Voluntari există locuri nemăturate, după dulapuri și biblioteci, ca în orice casă aproape. Păianjeni sunt destui, cei mai mulți din cei subțiri, cu picioare lungi, și, mai rar, câte unul negru.

Am observat de acum câțiva ani, și mai mult în ultimii doi ani de când stau aici, că, din când în când, iese câte un păianjen destul de mare la iveală, la loc tocmai bun de a fi omorât de om. Eu consider că păianjenii nu trebuie să stea în casă, dar afară nu îi omor, nici în jurul casei. Dacă iese câte unul, îl omor, după care văd că mai iese unul și încă unul etc. Și pe mine m-a mirat acest comportament al lor. Azi a ieșit unul din așternutul meu și nu am reușit să îl omor - din cei inofensivi. Mai ieșise unul pe tavan cu o zi înainte și nu am avut cum să îl vânez. Văduva neagră, sau altceva - roșu cu negru - a fost al treilea și m-a îngrozit. Adineaori a ieșit unul în baie și pe acesta am reușit să îl omor...