15-18 decembrie 2020

15 decembrie 2020
azi am descoperit că e plină de viruși postarea mea cu amintiri din copilărie și am început să curăț, când voi termina tot blogul de recitit, vă anunț

este un lucru cert că am fost condamnată la moarte și că nu am greșit toată viața, deși am fost torturată monstruos, zi de zi
ei spun că am fost judecată de oameni proști
e o greșeală care poate fi remediată încă, spun eu
oricum, nimeni nu m-a întrebat nimic, niciodată
se pare că eu nu reprezint nimic ca om pentru nimeni, dar totuși ei văd în mine ceva gen mass media, adică pentru ceilalți eu sunt importantă pentru minciunile pe care le spun oamenii despre mine - diverși oameni - poate și cei care controlează internetul, dar oricum cei plătiți să mintă - psihologi, psihiatri, etc. Toți plătesc ca să vadă despre mine minciunile pe care le vor ei. Ca om viu nu însemn nimic pentru nimeni și nici nu am însemnat niciodată, am fost conștientă de asta.

am corectat amintiri din copilărie partea I și mai am partea II, dar oricum nu pot ști sigur dacă apare la dvs ce am scris eu cu adevărat, vorbă cu vorbă
am corectat și amintiri partea a IIa, dar rămân desigur greșeli typo sau de ortografie și punctuație, pe care nu am timp să le corectez

17 decembrie 2020 - trebuie să reușesc să mai scriu 2 dintre concluziile acelea, pentru a mă apropia de finalul deplin al povestirii. Regret mult că nu ați înțeles nimic, eu chiar am fost perfecțiunea cu adevărat, veți vedea mai încolo, dar probabil că, fiindcă pacienții psihiatrici sunt condamnați la moarte fiind nevinovați clar uneori, probabil că ați fost îndoctrinați că ei mint sau fabulează etc. Poate, dar cei inteligenți niciodată. Eu nu am bănuit niciodată că ei m-au condamnat la moarte sau la altceva. Nici când eram la Cluj, absolut deloc, fiindcă oamenii mereu se purtaseră în acel mod cu mine, fiind mereu respinsă, din copilărie. Ei spun că oamenii aceia fuseseră mințiți și credeau sincer că eu greșisem ceva, iar eu nici nu bănuiam, și la fel nu am bănuit, find complet nevinovată, nici în 1989 și nici în alți ani în București.
azi intenționam să scriu concluziile despre politică și cele despre sinucidere, dar nu prea mă simt bine... poate mâine
ei spuneau că războaiele întotdeauna îi rad pe toți intelectualii, în timp ce revoluția sfârtecă cel/cei mai buni oameni
ideea lor acum e că e păcat să distrugă cea mai bună conștiință - adică eu! - de dragul unui/unor nebuni oricum e adevărat că am fost dintre cei buni, absolut sigur nu am avut defecte sau greșeli și chiar am avut multe calități, sunt conștientă că nu nu aveți cum să credeți, fiind eu izolată din 84 și apoi otrăvită, că altfel reușeam măcar să scriu ceva mai acătării și, dacă eram acceptată măcar să muncesc, tot dovedeam adevărul

Iarăși -
”întreaga lume te-a judecat greșit, Cristina, și e vorba de o haită de asasini infecți care vor să te omoare ca lumea să nu înțeleagă adevărul” ??
V-am spus, trebuie să termin de scris și apoi de trimis blogul, nu mai e mult deloc, dar acum se pare că nu dorește nimeni adevărul, care e într-adevăr bun și frumos, căci dacă doreați m-ați fi căutat, și puteam spune totul cursiv și repede sau mă puteați întreba orice clar, de scris a fost mult mai greu, fiind și otrava mulți ani 18 decembrie 2020 Au venit ieri cu ideea că ”nu avem ce să le mai spunem copiilor noștri” - nu înțeleg la ce se referă, probabil la minciuni legate de mine sau de politică. Alții spun că ei au sperat ca tinerii să nu repete față de mine greșeala părinților lor, și tinerii au făcut sau fac la fel.

vă rog încă o dată în genunchi, ...
cu mult drag și lumină vă rog...
evident doriți cu toții să mă sinucid sau să fiu otrăvită și nici măcar nu puteți realiza că e ceva rău și greșit să fiu omorâtă
după ce voi termina concluziile veți înțelege că am avut mereu dreptate... dacă deja nu ați înțeles

azi, 18.12.2020
Ei spun că nebunii nu au niciun drept.
Da, am înțeles asta de mult timp, era clar condiție socială de sclavie din 1984.
Ei spun că toată lumea a înțeles că eu nu am delirat niciodată. Da, posibil, dar numai cei inteligenți au înțeles, în cazul în care au blogul meu de memorii. Deci foarte puțini oameni, pe care nu îi interesează dacă eu sunt omorâtă. Nu am avut nici alt element psihotic, niciodată.
Sunt convinsă că, dacă ați citit tot ce am scris, ați înțeles totul în detaliu, dar nu puteți înțelege ce înseamnă aproape 37 de ani de tortură și închisoare continuă și izolare, din 1984. Încă sunt un om normal, capabil de comunicare cu alții, dar dvs. nu credeți sau pur și simplu preferați să mor.
Ei spun iar, ca să se contrazică, următoarea idee: Oamenii cred că ești nebună fiindcă li s-a spus că ești nebună de către persoane în care ei au încredere. Da, posibil, proștii. Dar pare ciudat - ce concept sau idee despre nebunie au ei?? Fiindcă dacă ei cred tot ce li se spune despre un om necunoscut, atunci înseamnă că au în mintea lor o idee despre nebunie și probabil ei așa mă văd pe mine, dar eu nu știu cum. Probabil că această idee e foarte vagă și nu e aceeași pentru toți.
Azi voi continua concluziile cu cele despre politică și apoi despre sinucidere, dacă am timp și energie.