azi am descoperit clar că mi s-a dat apă otrăvită de mult timp
mi se face mereu sete după ce beau numai dacă apa e cea luată de obicei de mama de la barul din apropiere sau de la Lidl și aproape deloc nu mi se face sete după ce beau altă apă. Mai am fost clar otrăvită cu alimente.
ei spun din nou că am fost condamnată la moarte
eu spun că nu are cum să fie condamnare la moarte, fiindcă nu am greșit nimic, darmite o crimă de moarte
ideea e că oamenii cred că orice om condamnat la moarte are tendința și interesul să mintă pentru a scăpa de pedeapsă
totuși, eu nu am mințit, fiindcă nici măcar nu bănuiam că sunt condamnată la moarte, fiind total nevinovată
eu nu aș fi mințit nici dacă aș fi știut că sunt condamnată la moarte, fiind de felul meu un om foarte scrupulos, în cele mai mici detalii
am scris deci fără să știu nimic
nimeni nu m-a întrebat nimic, cum m-au condamnat?
am prezentat adevărul și puteam să îl și dovedesc clar, dar nimeni nu a fost interesat
e adevărat că mi-au spus din copilărie că voi fi condamnată la moarte lentă, fiind nevinovată, dar eu nu am crezut
e adevărul că mama mi-a spus de la 13-14 ani că mă va omorî și toți o vor crede pe ea și pe mine nu, dar nici asta nu am crezut
ea a spus despre otravă de la îcneput
ei spun acum că mama e călăul și că ea i-a executat pe toți (??)
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
azi, 4.12.23, merg la psihiatru în sfârșit - ei spun că eu am fost condamnată fiindcă mă frecam, ceea ce nu a fost adevărat când m-au închis la spital - și a fost exact așa cum am povestit, rar de tot și numai dacă eram monstruos torturată zilnic, inclusiv sexual, ore în șir - nu aveam de ales, nu era vina mea și nu am bănuit că acele câteva secunde dăunau altor oameni. Ei spun azi din nou aberația că oamenii m-au masacrat fiindcă am scris adevărul pe acest blog - ceea ce nu e adevărat, oricum mă omorau în mod clar, fără vreo greșeală. Tot azi spun ei că nimeni nu vrea ca oamenii să înțeleagă adevărul și de aceea eu trebuie să nu spun azi psihiatrului în mod direct că am scris adevărul tot despre mine, în cazul în care e interesată de viața mea și nici dacă nu e interesată și nu mă întreabă nimic, ca de obicei. Nu înțeleg - de ce să nu spun? Dacă ea reacționează violent și mă închide la spital, nu e nimic rău, e un pic mai bine acolo decât acasă, fiindcă o vreme văd și aud oameni și nu mai fumez și chiar și tortura cerebrală este măcar în mediu spitalicesc, nu acasă, cum fac ei mereu. Nu înțeleg ce au cu mine, încă de când eram copil mă amenințau că mă vor lovi dacă spun adevărul despre părinți și modul monstruos în care mă torturau - ei spun că așa pățesc toți orfanii și bastarzii, cum eram eu (??chiar toți?). Probabil că voi spune, e cartea mea de vizită și tto ceea ce sunt.
RăspundețiȘtergere