22.01.21

22.01.21
Azi am fost în oraș. Ei spuneau că mi s-a dat otravă care atacă inima și e posibil adevărat, fiindcă m-am trezit cu dureri în piept – inima sigur – două dimineți, și difuz zilele acestea, iar azi mi-a fost rău pe stradă, tot în zona inimii – angina- deși am luat zi de zi pastilele de inimă.

În plus, apa otrăvită la chiuvetă – v-am mai povestit, absolut cert e toxică și a devenit brusc așa, înainte era bună de băut chiar – mi-a distrus o parte din sprâncene, dispărând firele din coada ochiului și restul find rare și albite puțin – și astfel expresia feței e afectată. Când eram copil, ei ștergeau sprâncenele mele din fotografii. Mi s-a părut ciudat că îmi distrug sprâncenele, fiindcă absolut niciodată întreaga viață nu am avut vanitate, sau idei că sunt frumoasă, și absolut niciodată nu am apreciat frumusețea mai mult ca binele și rațiunea și niciodată mai mult decât valoarea morală sau sufletească sau intelectuală a unui om. De fapt ei chiar mă omoară, poate va da Dumnezeu să se răzgândească. În ce privește sprâncenele, au spus că toți vor să mă devin urâtă în mod nenatural, brusc, înainte să îmbătrânesc.

Unii spun că poporul se răzbună pe cine nu trebuie, dat find faptul că nu am greșit nimic și că am fost martirizată întreaga viață, dar oricum clar din 1984, adică de la 13 ani. Alții spun că ei fac o imensă greșeală omorându-mă și că asta se petrece findcă au fost mințiți despre mine în cele mai mici detalii, încă de când m-am născut. Alții spun că sunt așa proști încât și acum ei cred că eu mă frec sau m-am frecat, făcându-le lor rău. Absolut cert nu sunt sursa niciunui rău și nici nu am fost, dar unele lucruri rele s-au întâmplat, din câte spun ei, dar eu nu cunosc ce, din cauză că ei mă loveau pe mine încontinuu. Ei spun că, dacă m-ar fi lăsat în pace, totul ar fi fost bine sau mai bine.

Dvs. poate veți înțelege adevărul spus de mine, dacă veți dori acest lucru, abia când voi termina aceste concluzii, dacă mă vor lăsa. Punctez din nou esențialul:

1. Nu am avut nici cea mai mică greșeală întreaga viață, adică nici măcar greșeli de gândire sau vorbă, decât câteva foarte mărunte, datorită torturii la care am fost supusă și cele trei aparente greșeli – de fapt accidente – despre care am povestit totul, nu a mai fost absolut nimic altceva.

2. Nu am avut nicio șansă să dovedesc adevărul frumos despre mine și despre lume în general, fiindcă efectiv nu mi s-a lăsat nicio șansă.

3. Am fost un om inteligent, dar ei spun că am fost un om excesiv de bun, și că ei se așteptau ca, fiind eu torturată atâția ani, să devin rea și acră și arțăgoasă. Unii spun că am fost respinsă findcă eram prea deșteaptă, alții findcă eram prea bună, dar nu au niciunii dreptate.

4. Dacă aș fi avut dreptul la muncă și la studii aș fi dovedit tot binele și frumosul despre mine cu certitudine – fie prin muncă (caracterul și temperamentul meu bun, dragostea de oameni, optimismul, calmul, echilibrul etc.), fie prin studiu și creație intelectuală, mai ales în anii maturității, de la 35 la 45 de ani. Din nefericire ei au luat hotărârea să mă otrăvească și otrava și alte torturi m-au împiedicat să scriu ceva bun – fie și doar în singurătate. Era vorba în mod sigur de o imensitate de frumusețe și bine la nivel intelectual superior.

5. Absolut sigur nu am fost niciodată rea sau proastă și nici nebună, dar ei mințeau despre mine, în timp ce, din 1984, eram izolată aproape total cu forța.

6. Inteligența mea m-a ajutat să devin o femeie înțeleaptă, dar oricum eram tot binele cu putință încă din tinerețe. Am avut prin urmare o atitudine de dragoste maternă blândă și înțelegere față de oameni, dar ei m-au tratat drept copil idiot întreaga viață. Bineînțeles că nu cunosc totul despre oameni, doar ceea ce am putut înțelege în decursul unei vieți aproape izolate. Prin oameni înțeleg atât omul în sine, cât și lumea creată de oameni, prin oameni, pentru oameni.

7. E adevărat că dacă oamenii ar fi înțeles adevărul, nu m-ar fi omorât – dar lor li s-au spus minciuni sau aspecte superficiale legate de viața mea psihică sau intelectuală, când, în realitate, nu trebuiau să mă omoare.

8. Absolut sigur nu am avut niciodată nicio tagență sau legătură cu politica și nu m-am interesat nici măcar de știri, dar mi s-a spus că proștii cred că eu am devenit un om politic fără să vreau, fără să gândesc sau să cunosc nimic politic, ceea ce nu e posibil, eu fiind doar un fel de filozof amator, căruia încă îi place să citească alți filozofi profesioniști.

Azi am fost în oraș la fostul meu apartament, unde odinioară mă otrăveau. M-am întors la Voluntari și mirosea urât în casă. Acum îmi arde fața tare, ca după otravă, poate de aici, poate de acolo.

Nu am acum să știu sigur adevărul, dar aproape mereu apa cumpărată de lângă locuința mea îmi produce sete și cea din oraș nu. Sau poate - nici asta nu știu - mama otrăvesște apa în absența mea sau în timpul somnului meu. Sau e altceva.

Din păcate nu vor să îmi redea butonul de editare accesând direct de pe blog, dar, mai înainte, erau corectate toate postările pe blog sau aproape toate și apărea textul corect pentru mine.
Ei au spus de mai multe ori că diverși idivizi, față de care nu am avut niciodată vreo apropiere și care nu știu nimic despre mine au inventat că au pățit ceva rău datorită mie, fapt pentru care am fost comdamnată la moarte sau s-a luat această decizie prin vot să fiu omorâtă, cum spun ei. Nimeni nu mi-a spus despre ce e vorba și nimeni nu m-a întrebat nimic. Probabil că au insinuat că au devenit mutanți genetic datorită mie, altceva nu îmi explic. Iar geneticienii pot minți și ei. Abia acum m-am gândit, deci e clar că nu au dreptate, chiar că nu pot avea dovezi despre așa ceva. Dacă au observat vreo modificare clar datorată mie, aceea se datora probabil faptului că eram lovită rău, continuu aproape din 1984. Voi explica mai clar în concluziile următoare. Din câte am înțeles eu de-a lungul vieții am fost un om normal, la fel cu atâția alți intelectuali.