desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

vineri, 29 ianuarie 2021

Probleme medicale - CONCLUZII, partea a 15-a

Nu voi scrie un capitol exhaustiv de concluzii medicale și nici sistematic, fiindcă mi-e tare greu acum și mă grăbesc să termin blogul - voi comasa capitolele de fericire și devenire sau actualizare și astfel mai am de scris patru - sinuciderea, fericirea, eu și calitățile mele, și satul, renunțând la capitolul superfluu de rejecție socială. Voi posta doar unele poze, poate deja postate mai demult.

Aspectele medicale legate de viața mea le-am detailat în postările cu eticheta medicina. Acum cred că e foarte clar că am fost un om masacrat de medici. E adevărat că psihiatrii m-au masacrat fără să vorbească cu mine și apoi au scris minciuni în fișa clinică laolaltă cu psihologul la ultima internare. Mai rău este că am fost abuzată de personalul medical de alte specialități sau nu am primit diagnosticul adecvat - alte minciuni ale medicilor.

Notez doar câteva lucruri, toate adevărate - în 2018 la Urgență m-au chinuit cu punerea sondei urinare, fiindcă nu urinam, după ce au tras perdeaua și au intrat unii peste mintea mea cu ideea ”rahaturile medicilor, noi nu avem nicio vină” ”vă știți cu cancer?”. Apoi la Spitalul Sf. Ioan s-au purtat rău pacienții - bizar și făceau corp comun împotriva mea, poate știți cum fac ei, în timp ce unii intrau cu aberații despre profesorul Z peste mintea mea, ca și cum ei credeau bazaconii când eu nu mă gândisem la el niciodată (”Ana și Z se separă” etc.”) iar asistenta era îmbrăcată în negru și juca teatru de acoperire a medicului ca să nu pot să vorbesc cu ea, nu mi s-a dat nici în 2018 un sfat, cum am cerut, un ajutor. Apoi, ajungând la ginecologie, medicul, care semăna cu nefasta Vișoiu, a încuiat ușa și a executat o manevră extrem de dureroasă și oricum a spus că nu a putut colecta nimic, eu urlam de durere reală și își bătea joc că nu sunt cooperantă, țipa la mine și eu nu aveam vină, iar ea nici măcar nu mă avertiza de durerea ce va urma. La spitalul Monza, la CT abdomen și pelvis, mi-au dat rezultatul că totul e bine în afară de calculii din vezica biliară, iar ulterior medicul Horatiu Teodorescu de la clinica provita mi-a spus că ar trebui extrasă vezica, după ce mai înainte spunea că îmi trebuia acordul psihiatrului meu pentru colonoscopie și medicul psihiatru a ezitat mult până să mi-l dea - dar era ciudat că spitalul Monza a spus că nu am nimic, după toate că făcusem 3 sau 4 ecografii, care nu au ieșit bine.

Încă dinainte de 40 de ani mi se umfla burta imens periodic, mai ales atunci când eram otrăvită, chiar dacă eram obeză, totuși burta se umfla mult și mă simțem rău - inima și respirația erau dificile. La fel - umflarea picioarelor, dinainte de 40 de ani, uneori foarte tare, încât am chemat salvarea și nici ei nu mi-au dat sfat util, după ce doar un medic a dat diagnosticul corect de tromboză venoasă (profundă). M-am plâns medicului de familie de nenumărate ori, fără rezultat. Totuși mi s-au făcut analizele sangvine și de urină din când în când și de obicei ieșeau bine, încât medicul spunea că nu am nimic - ceea ce mie nu mi se pare normal, practic am cerut ajutorul și nu am primit, căci medicul trebuie în primul rănd să se ia după semne și simptome, nu după analize.

Rezultate mari am avut mereu la trigliceride și o dată imense valori de mii de unități la prolactină, cum se vede în poze și am întrebat dacă nu există antidot și medicul de familie a spus că nu, din moment ce nu se cunosc cauzele. Am cerut mereu ajutorul sau un sfat măcar, în zadar. Nu am greșit nimic toată viața. În 2017 am fost la policlinica unde merg la psihiatrie la medic și am făcut analize dar nu mi s-a comunicat rezultatul pentru hormonii tiroidieni. Mama în prezent face terapie pentru hipotiroidie, mie nu mi s-a dat nimic, nici sfat, în afară de recomandarea de la diabetologie să țin regim, în 2017, la sfârșitul anului. Tot la policlininca Vitan am fost la un medic cardiolog, mai mult neoficial și mi-a dat medicație bună, dar fără diagnostic, respectiv concor, coreflux și pentoxiretard - care mi-au rezolvat o parte din probleme, dar cam târziu, la ani după ce apăruseră. Medicul de familie, Pană Monica, îmi dăduse doar Tertensif, deși nu avusesem tensiune crescută niciodată, și nu mă trimisese la cardiolog și eu eram copleșită de simptome. Medicul de familie a fost ca un Javert din Mizerabilii, iar eu bietul Jean, nevinovată.

În prezent mirosul scaunului s-a modificat, este extem de urât. Azi iar au intrat peste mine cu ideea că poporul nu mă vrea și de aceea mă omoară și când am întrebat de ce nu mă vrea, au zis că fiindcă au inventat minciuni despre mine și fiindcă nimeni nu crede adevărul.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cu sinceritate cred că...

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...