Iubirea mea faţă de Zăgrean, partea I

Întâi voi începe, ca introducere, cu una din lamentaţiile mele obişnuite. Nu înţeleg de ce, repet, oamenii efectiv mă omoară atât de crud. Abia mă mai ţin pe picioare din cauza singurătăţii şi fumatului şi întârzierii întregului adevăr. De mulţi ani de zile abia am bani să mănânc şi nici atâta. Nu pot merge la vreun spectacol cum spuneam, şi nici măcar în parc, din lipsă de bani. E inuman. Şi ei tot nu vor să recunoască adevărul. Fără acest lucru, adevărul tot şi copilul care trebuie să mi se nască, mă voi sinucide. În curând. Am fost un om perfect normal viaţa toată şi chiar nu am avut nicio greşeală. Am fost inteligentă şi am citit foarte mult şi cred că meritam să mă lase să am carieră intelectuală. În schimb ei mi-au tot spălat creierul de lucruri foarte frumoase şi adevărată cultură, care îmi dădeau bucurie şi energie şi erau necesare pentru viitorul meu şi spravieţuire. Chiar şi acum aş mai putea citi mult şi memora şi scrie şi ei refuză să mă accepte în lumea lor de porci de fapt. Dar vreau cut to sufletul să am un copil care să devină rău ca ei şi să aibă o şansă de viaţă, fără acest copil voi muri. Şi am mers până la capăt, am aproape 43 de ani, întreaga viaţă am trăit cu gândul la copilul meu şi îl merit şi fiindcă am avut o viaţă absolut pură din punct de vedere sexual. Trebuie să dea şi ei înapoi lui Dumnezeu ceva după toate relele făcute! Doamne, acum e mai greu ca acum 7 ani când eram suplă şi mai tânără, dar vă implor nu mă lăsaţi să mor fără copil. Chiar dacă voi muri la naştere, aşa e drept, să am şi eu parte în viaţă măcar de 9 luni de fericire şi apoi copilul să fie crescut ca om rău şi al dracu, ca să se bucure şi el de viaţă! Eu am fost abuzată şi chinuită fără nicio vină timp de 30 de ani şi am crezut până la 40 de ani că totuşi credinţa în Dumnezeu trebuie să învingă. Ei însă spuneau, ca şi acum, că trebuie să îmi închidă gura că altfel pierd ei totul, că puterea celor răi în societate se bazează pe sacrificiul meu de om nevinovat şi că lumea trebuie să creadă că eu sunt nebună şi rea, pentru ca ei să o ducă bine!! Jur e adevărul curat, dar indiferent cine sunt aceşti oameni ticăloşi, acest lucru nu îi scuteşte de vină pe ceilalţi şi cred că trebuie să fie tot adevărul, inclusiv despre faptul că am fost un om cu suflet curat şi perfect normală întreaga viaţă. Altfel mor. Chiar vă place să trăiţi cu conştiinţa aşa de încărcată?

În ce îl priveşte pe Zăgrean, mi-e tare tare dor de el. Dar el nu vrea să mă vadă şi este rău şi inuman cu mine. A fost singurul bărbat din viaţa mea şi am avut dreptate să cred că mă iubea şi am avut dreptate să cred în el. Este adevărat că lumea consideră acest lucru nebunie, dar am avut toate motivele să cred în el şi aşa era nomral, eu nu aveam cum să ghicesc că el iubea altă femeie şi că îmi voia răul de fapt. Eu nu aveam cum să îmi găsesc alt bărbat, fiind oricum închisă în casă de mică, findcă eram un om cu suflet bun. Dar îl şi iubeam mult pe el. Am observat cum toate fetele mai rele din viaţa mea au obţinut tot ce voiau, şi copii, şi bani, şi drepturi intelectuale, conform titlului cărţii "Fetele bune ajung în rai, fetele rele ajung unde vor". Dar eu nu mă puteam schimba. Ştiu că Zăgrean e acum bătrân şi buhăit şi poate nu mai e deloc omul care fusese atunci. Dar pentru mine timpul a stat în loc. Pe el şi pe nevasta lui lumea i-a lăsat să aibă carieră intelectuală şi bani şi copii şi pe mine nu, nu ştiu de ce. Eram cu adevărat capabilă şi nu greşisem nimic. Acum e aproape prea târziu, dar nu chiar complet... Aş fi putut şi eu să am organizare intelectuală ştiinţifică, şi îmi plăcea enorm să muncesc zilnic, nu îneţeleg ce s-a întâmplat. Şi nu m-au lăsat nimic altceva 30 de ani. Probabil cauza evidentă e că proveneam dintr-o familie foarte săracă şi numai banii şi nivelul social contează în cariera intelectuală a omului, fiindcă altfel ar fi mulţi oameni de valoare în societate. Soţii Zăgrean sau alţii din viaţa mea aveau bani din tinereţe, eu nu aveam de mică. Dar cât de dor îmi e de el... Voi povesti din nou absolut totul despre povestea aceea de iubire (mai am de adăugat între timp la o postare mai veche, cea despre sinucidere).

continuarea într-o săptămână

Aici în această postare am exagerat cu ideea că numai cei răi obțin ceva în viață - într-adevăr profesorul Zăgrean așa insinua, se referea odată la ”ăia răi” și într-adevăr unii dintre oamenii puțini din jurul meu au fost cu adevărat răi și așa păreau să gândească ei, așa cum am scris aici, dar eu nu am fost așa și nu sunt așa. Nici acum nu cred, după 37 de ani aproape de calvar, că numai cei răi au drepturi în lume. Totuși, nu e niciun fel de paranoia ceea ce am spus despre alții, e adevărul, și e posibil ca ei să vă fi mințit și pe dvs., în timp ce de fapt admiră și acceptă numai pe cei răi. Adică așa cum mama spunea că toți o vor crede, deși va minți mereu. Tot timpul intrau peste mintea mea cu gânduri de genul că eu nu mă pot transforma. S-ar putea ca ei să se fi referit la o transformare fizică, nu morală, dar ceea ce am povestit de rău despre unii e adevărul - câțiva au fost doar puțin răi sau păcătoși, iar alți câțiva ceva cu adevărat oribil. Am avut, cum am explicat, o singură amăgire întreaga viață - dragostea față de LZ, creată de el cu mari insistențe și apoi dispărută prin uitare, dar neînțeleasă, fapt pentru care a reapărut în 2005 din cauza întâmplării cu radio Europa - abia după încă vreo câțiva ani am înțeles mai bine ce fusese atunci, dar totuși nu înțeleg clar de ce el era plătit sau avea datoria să mă omoare la numai 17 ani, fără greșeală și până atunci. Fără masturbare, fără nimic rău, el a început acea poveste, care s-a petrecut exact cum am povestit atunci în 1988-1989. odinioară, scriind această postare, nici măcar nu am realizat în acea clipă că eram otrăvită constant și că de aceea mi-era rău și greu să mă țin în picioare. (azi 5 ianuarie 2021).