Oare??

Ca întotdeauna mă rog lui Dumnezeu să fie în sfârşit tot adevărul şi dreptatea.

Alţii îmi sugerează că sunt proastă şi că adevărul este foarte simplu şi anume că ei toţi sunt vinovaţi şi de aceea mă urăsc pe mine şi că nu vor să recunoască adevărul. Dar, oameni buni, sunt încă în viaţă şi mai pot avea măcar un copil, nu mă lăsaţi să mor aşa. Vă implor în genunchi, aveţi milă, am fost un om perfect. Încă pot să citesc o carte, chiar ştiinţifică, pe zi şi trebuie să am drepturi să am carieră intelectuală şi să pot scrie mult la rândul meu. Trebuie să am copil nu pot trăi altfel şi nu am greşit nimic din 84. Pentru numele lui Dumnezeu, de ce spun unii că oamenii buni trebuie distruşi, de ce spun alţii că ei m-au terminat sau m-au distrus?? Am fost mereu om normal şi pur şi cu mult optimism şi bunătate. Nu trebuie să dea lui Dumnezeu o înapoi parte din ceea ce au furat atâţia ani? Şi mie la fel. Am aşteptat aproape 30 de ani... Dar ei zic că victimele abuzurilor, cum am fost eu, sunt distruse până la capăt. Aşa scrie şi în cărţi, şi în romane şi în psihologie şi sunt şi multe filme pe tema asta. Dar eu vreau să fiu eu o excepţie, cred că merit acest lucru.

Au apărut şi antologii tipărite şi pe net la cenaclul Lira21, un cenaclu închis la care am participat pe internet şi primeam comentarii pozitive. Nu înţeleg de ce se prefăceau toţi...la antologii nu m-au invitat. Într-un fel nu cred că poeziile mele sunt aşa proaste comparativ cu mulţi alţii care au avut succes şi au fost invitaţi să participe la cărţi. Oare mă persecută, aşa cum mi s-a întâmplat în rest din 1984 pe alte planuri ale vieţii? Dar s-a întâmplat încontinuu, zi de zi, fără greşeli sau gânduri negative din partea mea şi în timp ce eram torturată groaznic de oameni răi.

http://www.scribd.com/doc/182579948/LIRA21-CELE-MAI-FRUMOASE-POEZII-2013-doc

Am participat şi la un calendar de haiku, unde au fost tipărite mici poeme ale mele legate de fotografii. O doamnă fotograf, Flori Jianu, a făcut scandal, nu ştiu de ce şi a retras calendarul de pe piaţă. Ulterior a făcut o expoziţie fotohaiku cu alţi poeţi (pe care îi numeşte haijini, deşi termenul e exagerat) şi haikuurile mele le-a retras şi nu m-a invitat. Oare şi ea mă presecută la fel ca toţi ceilalţi? Dar e absurd...

http://fjphotoagency.ddt.ro/index.php/expo-fotohaiku

De pe toate siteurile de poezie în care am fost activă am fost respinsă şi îndepărtată, nu ştiu de ce, fiindcă mereu i-am citit pe alţii şi am pus comentarii sincer pozitive. Eu eram mereu criticată până când am încetat să scriu, acum câteva luni. Şi de fapt, în aproape 7 ani de când am scris poezii nu mi-au publicat de fapt niciuna, pot povesti. Chiar şi lucrul acesta mi se pare oarecum ciudat fiindcă am scris în multe locuri şi am observat că alţii îşi publică uşor poeziile în diverse reviste, deşi nu cred totuşi că sunt mai bune toate ca ale mele. Mulţi au şi cărţi publicate, poate fiindcă au bani. Ceea ce a pus capac la toate a fost faptul că pe siteul Hermeneia, unde se pot găsi poezii frumoase cu adevărat, după multă critică la adresa mea, unul dintre administratori m-a făcut cu ou şi cu oţet, m-a împroşcat cu multe insulte, mai mult sau mai puţin directe, încât a trebuit să mă retrag. Aici găsiţi poezia la care şi-au bătut joc de mine, o poezie patriotică sinceră şi nevinovată, cum au fost mereu sentimentele mele faţă de ţară. Puteţi vedea adevărul şi că am dreptate :

http://hermeneia.com/content/poezie/ie_de_zi_lucratoare

P.S. Pe acel site aşa se poartă unii cu toţi ceilalţi, nu doar cu mine, poate am exagerat, ca şi cum era vorba numai de mine...

Pe 24 decembrie 2013 am aflat că fără ştirea mea am fost publicată într-o revistă tipărită, nu ştiu cu ce text, acum nu mai pot spune că nu am fost publicată:

http://www.revistasingur.ro/articol-pres/10604-revista-singur-nr-32-33-2013-numr-dublu-noiembrie-decembrie-2013

Azi, 6 ianuarie 2021 - adaug că era o idioțenie să îmi doresc copil, dar nu eram nebună... voi explica în concluziile mele despre sinucidere, psihiatrie și despre mine însămi - nu uitați că eram chiar otrăvită și torturată și nevinovată și gândirea mea era mai tulbure uneori de la otravă.