Totul despre viaţa mea sexuală, partea a V-a

Aceste evenimente pe care le voi povesti pot părea groteşti, mai ales fiindcă e vorba de un act sexual pervers, act de sex oral, care mie îmi produce un fel de repulsie, poate mai bine spus greaţă. Dar am întâlnit de mai multe ori pe stradă în ultimii ani oameni care vorbeau când treceam pe lângă ei ceva de genul "să sugi p.." sau "să bagi p..în gură.." şi multe altele de acelaşi gen, ceea ce uneori îmi amintea această poveste, alteori poate mă simţeam chiar eu vizată. Simt aşadar nevoia să demistific, să spun absolut tot ce s-a întâmplat.

În primul rând, ca şi în cazul celorlalte povestiri anterioare, sunt total inocentă. Dar probabil ştiţi că acest gen de act sexual nu este ocolit de literatura ştiinţifică în psihologie sau alte ştiinţe medicale sau socio-umane şi nici de literatură, cum am descoperit acum câţiva ani în romanul "Mă cheamă Roşu" al scriitorului Orhan Pamuk, care a luat premiul Nobel pentru literatură. Cu ani înainte de a mi se întâmpla aşa ceva, am auzit pe stradă "Batistuta să ne sugă puta", dar vă jur că nu am înţeles atunci defel la ce se refereau acei oameni după un meci de fotbal victorios, când am ieşit la plimbare la Universitate cu mama şi ne-am întâlnit şi cu d-na Arion, vecina de sus, şi cu copiii ei, fiindcă atunci oamenii aveau obiceiul să iasă în piaţă să îşi exprime emoţiile colectiv, nu ştiu cum mai este acum.

Eu am intrat în anul III la facultate încă sub efectul puternic al medicamentelor psihiatrice. Am început un curs de antroplogie şi etnopsihologie cu dl. Profesor Vintilă Mihăilescu. D-lui cerea pentru examen o lucrare pe teren, un fel de microcercetare şi eu am făcut o analiză despre diverse feluri de ţigani din satul bunicilor mei şi din apropiere, care au fost amabili să completeze un chestionar încropit de mine. Am şi acum acea lucrare pe care mi-a tipărit-o şi paginat-o tata, lucrare fără valoare şttinţifică de altfel. Dar am luat notă mare la examenul ulterior. Din motive pe care nu mi le mai amintesc, profesorul a cerut să discut cu el lucrarea parcă şi am fost chiar la d-lui în vizită acasă împreună cu tata. El a demarat un prgram de cercetare împreună cu studenţii, numit Observatorul social, care avea activitate şi lucrări tipărite, dar, desigur eu nu am fost considerată destul de bună pentru a fi inclusă, am fost rejectată ca întotdeauna în viaţă, ceea ce m-a amărât. În aceeaşi perioadă, cum vă puteţi imagina, nu eram doar obiectul respingerilor diverse, dar eram şi batjocorită de unii colegi, care profitau de slăbiciunile induse de tratament asupra mea. Voi mai povesti despre aceste lucruri în altă postare, cu menţiunea că, fiind lucruri mărunte şi multe au trecut în majoritate în imperiul uitării, împreună cu numele acelor colegi.

Apoi a venit într-o zi la noi în sala de curs doamna Aurora Liiceanu, fosta soţie din câte am aflat a lui Gabriel Liiceanu. D-nei era în legătură dacă nu mă înşel cu acea psiholog Cici, la care am fost cum am povestit cu Cristi Galeriu la spitalul de psihiatrie. Mi-a cerut să merg pe teren într-un sat din nordul ţării, al cărui nume mi s-a şters parţial din memorie, dar precis era legat de Lăpuş, se numea Târgul Lăpuş pe vremea aceea, puteţi verifica adevărul din cele ce voi povesti. Eu am acceptat cererea, fără să îmi dau seama atunci că mă băgam ca musca în lapte unde nu îmi fierbea oala. A fost un lucru aranjat, o înscenare care urma să îmi creeze neplăceri şi veţi vedea de ce.

În acel sat fusese un conflict interetnic, cum erau numeroase în vremurile postrevoluţionare, un conflict între românii din sat şi ţiganii care locuiau se pare extravilan şi se dăduse foc caselor ţigăneşti, din motive pe care le-am uitat. Acei ţigani rămăsesră fără adăpost şi atunci o anumită organizaţie, al cărei nume de asemenea l-am uitat, le oferea posibilitatea reconstrucţiei unor case.

Am călătorit împreună cu o tânără franţuzoaică în cuşeta pentru dormit şi chiar am dormit peste noapte fiindcă medicamentele psihiatrice, pe care le aveam cu mine, mă adormeau. Ea m-a luat la întrebări şi m-a acuzat că noi, poporul român, i-am păcălit pe ceilalţi la revoluţia din 1989 cu televizorul. Eu m-am simţit prost, şi fiind complet nevinovată, am încercat să mă apăr.  În gară ne-a întâmpinat un ţigan pe nume Covaci, care şi-a exprimat făţiş nemulţumirea şi dezamăgirea, spunându-mi că el aştepta pe d-na Aurora Liiceanu, nu pe mine.

Apoi am ajuns la un fel de cartier general, în casa unei sătence care găzduia voluntarii care lucrau pentru proiectul în favoarea ţiganilor. Vreo câţiva săteni ofereau masă şi cazare contra cost. Tânăra din Franţa nu a rămas mult timp acolo, s-a lămurit rapid despre ce e vorba şi a plecat.

Încă de la început s-a dovedit că eu eram în plus şi nu mi se găsea nicio treabă de făcut. Mi s-a oferit cazare într-o altă casă, nu departe de un bar cu băuturi alcoolice. Acolo eram împreună cu un bărbat, sociolog zicea el, zis Toni. Ulterior i-am verificat, fiindcă el mi-a oferit, buletinul, şi am văzut că avea în jur de 42 de ani (am uitat acum) şi îl chema Ion Andreescu. dacă nu mă înşel. Era şi fumător şi beţiv, deci avea viciile lui Zăgrean în aparenţă. El dormea într-o cameră, eu trebuia să dorm în alta.

Seara mi s-a oferit posibilitatea de a face baie, fiindcă baia avea boiler şi mi s-au dat prosoape chiar, deşi probabil îmi luasem. Atunci mi-a venit ideea nefastă să îi propun acelui bărbat să se culce cu mine, în primul rând fiindcă eram tare rău şocată de traumatismele sexuale şi psihiatrice ulterioare pe care nu le înţelegeam şi îmi venise în gând că trebuie să iau eu taurul de coarne, să am în sfârşit o relaţie sexuală, să văd dacă pot să înţeleg de ce mi s-au întâmplat toate nenorocirile şi de ce trebuie să sufăr. Aşadar, urmând exemplul filmelor americane, am ieşit dezbrăcată din baie, ceea ce pe acel bărbat nu l-a impresionat din câte mi se părea mie, şi apoi l-am întrebat dacă vrea să facă dragoste cu mine, dacă vrea să se culce cu mine. Dar i-am spus că eu nu pot accepta să am o relaţie cu un bărbat căsătorit şi el atunci mi-a arătat, în aceeaşi seară, o hârtie care era legată de procesul lui de divorţ, mi-a spus că el este pârât în acel proces şi vă jur că nu am înţeles bine dacă procesul era finalizat, că dacă nu era atunci aş fi fugit de pericole.

I-am explicat că eu nu am făcut dragoste niciodată, fiindcă el a acceptat şi m-a invitat în patul lui. Ulterior însă spunea că vrea să experimenteze cu mine diverse poziţii sexuale, uneori mă întreba dacă mă simt bine. La început, fiindcă eram sub efectul medicamentelor, dar pe bună dreptate convinsă că sunt virgină, mi-am amintit că fetele tinere au scurgeri de sânge la primul contact sexual, că aşa scrie în crăţi.  I-am explicat că îmi e frică şi atunci el a adus un prosopel din baie pe care l-am pus sub mine. Vă puteţi imagina durerea mea sufletească imensă fiindcă datorită lui Zăgrean trebuia să trec prin aşa ceva (că de fapt el spusese că îmi trebuie relaţie sexuală fiindcă el mă părăsise...) şi totodată cât de tristă mă simţeam că nu voi fi virgină în noaptea nunţii, alături de bărbatul drag. Dar nu am avut scurgeri de sânge şi am simţit numai durere uşoară, fără senzaţii sexuale desigur. Bărbatul acela îmi făcea ceva ce eu nu pricepeam atunci, respectiv mă tot mângâia între picioare, nu în vagin, căci atunci eu nici nu ştiam de existenţa clitorisului sau funcţiile lui, citisem doar vag demult în manualul de anatomie sau vreo carte pentru psihologie şi uitasem sub medicamente. Dar nu simţeam absolut nimic şi fiindcă el nu se oprea am fost obligată să mint atunci că mă simt bine ca să se oprească, că mă întreba. A fost una dintre rarele minciuni din viaţa mea. A văzut apoi că iau medicamente şi mi-a spus că nu e bine să le iau, că nu mă ajută, doar mă ameţesc de cap. I-am spus că eu nu pot să nu le iau. În camera în care stăteam cu el în pat era promiscuu fiindcă el fuma în pat şi atunci cred că am fumat şi eu cu el. Era dezolant. Încercam atunci să mă amăgesc cu lucruri mai dulci, emoţii fugare sub efectul medicamentelor, respectiv mă gândeam că e bine că nu dorm singură, că întreaga viaţă din 1984 am dormit singură în pat şi am suferit atâta, mă mai gândeam tot atunci că chiar dacă eu nu simt nimic sexual este bine dacă pot să îl fac pe acel om să se simtă mai bine (el nu era totuşi un om bun, cum veţi vedea ulterior, dar eu atunci chiar eram ameţită cum spunea el). Acest lucru se întâmpla fiindcă eu mereu fusesem altruistă şi generoasă în viaţă.

În acelaşi timp voiam să înţeleg şi eu ceva, îl întrebam şi eu cum se simte şi ce simte, dar nu prea îmi spunea. Era vorba de întrebările groaznice care îmi frământau mintea din cauza torturilor sexuale la care fusesem supusă fără să înţeleg cum şi de ce şi chiar cine într-un final. La un moment dat Toni a spus că într-o zi mă va lua de nevastă, ceea ce m-a lăsat rece, niciodată nu aş fi acceptat. Un alt aspect de promiscuitate a fost faptul că a doua zi parcă sau foarte curând ţiganul Covaci s-a mutat în camera alăturată. Un alt lucru urât a fost faptul că Toni m-a dus la barul acela comunal şi m-a servit cu cherry, aşa se numea o băutură scârboasă atunci şi mă cam lăsa singură, şi vă daţi seama de efectul medicamentelor peste alcool, de câteva ori. Într-o seară mă întorceam singură spre casă, el mă părăsise şi atunci un tânăr din sat, nu mai ştiu cien era şi ce auzise despre mine (poate satul ştia că eram în pat cu Toni acela mă gândesc acum şi mă considerau deci un fel de curvă), s-a apropiat şi m-a sărutat cu forţa, băgându-şi limba în mod scârbos în gura mea. Abia m-am smuls şi nu mai ştiu sigur dacă, sub starea aceea de şoc, am reuşit să îl muşc sau nu. Este posibil că da. Acel tânăr va mai apărea ulterior. Un lucru ciudat e că Toni m-a pus să stau cu el pe pătură sau direct pe pământ în curtea casei unde dormeam, ziua. După câteva zile m-a pus să îi spăl chiloţii zicând că aşa face o nevastă. Fiindu-i milă de mine şi vâzând că nu mă pricep, o vecină m-a ajutat fiindcă, zicea ea, oricum spăla rufele ei atunci. Era deci ca într-o poveste de Andersen, care fusese scriitorul meu preferat, respectiv Amnarul fermecat (găsiţi şi pe internet).


Dimineţile parcurgeam un drum destul de lung până la satul ţigănesc în construcţie. Peisajul era într-adevăr mirific, mă emoţiona poetic. Mergeam împreună cu cei doi bărbaţi, care aveau datoria să supravegheze munca constructorilor. Acolo am făcut eu un fel de recensământ la ţiganilor, discutând cu fiecare în parte. Am mai avut bucuria să îi educ puţin pe copii în şcoala improvizată. Am întâlnit acolo şi pe o tânără psiholog care mi-a mărturisit că ea fusese la Cluj cu mai mulţi ani în urmă şi fusese prietena apropiată a lui Miclea, psihologul fost profesor al meu şi viitor ministru al educaţiei. Dar îmi povestea că el o părăsise sau aşa ceva şi era încă afectată. (Când eram studentă la Cluj am observat că o colegă, Ştefania, pare îndrăgostită, deoarece cunoşteam semnele din experienţa mea. Ulterior am aflat că s-a căsătorit cu dl. Miclea, în ciuda diferenţei de vârstă, cum am observat că se practică căsătorii în facultăţi diverse, de exemplu Zăgrean ulterior sau alt cuplu la A.S.E. unde am lucrat ca bibliotecară, sau o fina lui tanti Piri, soră cu mamaia, căsătorită cu un bărbat divorţat de două ori, cu 29 de ani mai în vârstă...a avut ulterior copil după un scandal care s-a încheiat cu bine). Acolo pe câmpul ţiganilor au făcut un fel de foc de tabără şi m-au invitat chiar să le cânt; eu am ezitat, spunând că ştiu mai multe cântece în franceză, dar au insistat şi eu, din nou moale sub medicamente, am acceptat. Am cântat mai multe cântece, pe care le ştiam cuvânt cu cuvânt şi ei ziceau că le place cum cânt, deşi eu ştiam de la alţii că nu am voce. Despre Covaci ţiganul nu am aflat multe, decât că are un copil afectat de diabet insipid şi l-am compătimit sincer. Într-o zi am mers cu maşina cu fata aceea (de fapt femeie tânără ), ea conducea pe şosea, nu mai ţin minte unde trebuia să mergem. Un tractor a cotit la stânga şi şoferiţa nu a observat, sau tractorul nu semnalizase şi maşina a intrat direct în tractor, fiind avariată. Acesta a fost singurul meu accident pe şosea în viaţă. Nu am păţit nimic, dar a trebuit să iau trenul să mă întorc în sat.
Acum voi povesti partea mai scabroasă decât restul. Uneori mă întreb dacă oamenii, nu ştiu care, m-au tratat ulterior cu violenţă extremă continuu fiindcă aflaseră minciuni de fapt legat de ce a fost atunci sau unele fapte adevărate pe care le exagerează sau nu le înţeleg. În primul rând vreau să luaţi în considerare faptul că eu am fost torturată groaznic, nu ştiu de ce şi fără vină din partea mea, timp de 9 ani până la aceste întâmplări şi de atunci încoace încă 20 de ani încontinuu, tot fără ca eu să fi greşit ceva.

Din cauza torturilor sexuale anale cumplite prin care trecusem, a poveştii de la Poliţie şi a celor care se petreceau acolo i-am cerut lui Toni să mă pătrundă sexual anal şi el a acceptat. S-a întâmplat acest lucru doar o dată. El era un om care făcea tot ce îi spuneam eu şi îşi cam bătea joc de mine, fiindcă atunci când mă ţinea cu picioarele pe umerii lui (asta el ceruse şi eu de asemenea ascultam tot ce spunea el cu docilitatea pacientului psihiatric) mi-a spus că "l-am făcut general" ceea ce mă deranja sufleteşte în situaţia mea de om chinuit. Orice fel de vulgarităţi mă dernajau, vă daţi seama că eram încă îndrăgostită de Leon Zăgrean, ca la început când o fată visează delicat. Atunci am mai avut încă o idee nefastă -- i-am propus să fac sex oral cu el. L-am întrebat dacă a mai făcut aşa ceva şi el a zis că nu. Mi-a spus că nu înţelege de ce eu vreau aşa ceva fiindcă din câte ştie el, numai anumite femei acceptă acest lucru. I-am spus că da, şi eu sunt dintre acele femei fiindcă am suferit foarte mult în viaţă şi cred că i-am explicat şi mai multe despre mine şi trecutul meu, nu doar despre medicamente. Pe mine ideea de sex oral mă dezgustă profund, de aceea vreau să enumăr aici motivele care au dus la acest lucru, deşi poate le ghiciţi:

1 - tratamentul psihiatric dur, sub a cărui influenţă încă mă aflam, plus amintirile grozăviilor din spital.
2 - ororile sexuale de la distanţă prin care trecusem, inclusiv numeroase perversiuni şi sex în gât, nas, urechi, limbă etc.
3 - durerea iubirii neîmplinite faţă de Z care încă îmi sfâşia inima
4 - cărţile citite la facultatea de psihologie, ideile psihanalizei despre perversiuni sau stadiu oral şi schizofrenie plus o carte compendiu în engleză de la bibliotecă în care se scria despre sexul oral ca fiind normalitate plus despre gustul spermei
5 - situaţia promiscuă în care mă aflam acolo, cum am explicat mai sus, faptul că eram luată de val mai departe prin ceea ce se întâmpla noapte de noapte
6 - faptul că nu aflasem ce aveam nevoie şi îmi doream totuşi să înţeleg, să găsesc o cheie la închisoarea în care mă aflam. De aceea pe parcursul acelui lucru îl întrebam din când în când pe Toni ce simte, dacă simte, cum sinte.
7 - faptul că eram tratată mereu fără respect şi cu respingere de toţi şi acolo mă dusesem degeaba
8 - alcoolul din bar
9 - sărutul acela forţat şi groaznic (poate s-a întâmplat ulterior, nu mai ştiu precis)
10 - generozitatea şi altruismul meu specific, care mă făceau să gândesc că dacă eu nu simt nimic măcar el să simtă

Într-una din acele nopţi, din aceleaşi motive de mai sus, s-a întâmplat un lucru şi mai urât, anume am ajuns să stau între cei doi bărbaţi cu activitatea sexuală a ambilor în jurul meu, tot la propunerea mea. Nu mai ţin minte dacă Toni mi-a propus persoana. Ceea ce ştiu sigur e că pe moment nu mi-am dat seama că ţiganul era căsătorit, că atunci nu aş fi acceptat. Acest lucru s-a întâmplat desigur doar o dată, desigur nu simţeam vreo plăcere. Ţiganul acela mă pătrundea pe la spate intravaginal iar eu mă chinuiam să îi produc plăcere sau ceva celuilalt. Această întâmplare urâtă avea să ducă la alte neplăceri mai mari.

Într-o zi ulterioară, ziua în amiaza mare, Covaci a adus în casă, unde mă aflam, mai mulţi bărbaţi, printre care şi cel cu sărutul pervers parcă şi oricum precis şi primarul satului sau un bărbat cu funcţie oficială la primărie. Eu nu aveam vreo bănuială rea. Apoi, brusc, ţiganul m-a tras spre el şi m-a urcat parcă pe genunchii lui sărutându-mă cu forţa şi strivindu-mi sfârcurile între degete. Atunci eu l-am muşcat cât am putut de tare, în mod sigur. El m-a pleznit tare pe obraz şi poate m-ar fi bătut, era în culmea furiei, dar parcă altcineva m-a apărat.Ulterior nu mai ştiu ce s-a întâmplat, dar după mai multe schimburi de vorbe ostile, bărbaţii au plecat toţi din casă. Toni mi-a spus după aceea că el e cel care mă salvase atunci de un viol colectiv (deşi eu nu îmi amintesc cum) fiindcă toţi acei bărbaţi aveau sexul sculat din cauza mea. Eu m-am mirat de ceea ce spunea, fiindcă după cum v-am povestit deja, eu nu priveam niciodată bărbaţii mai jos de curea şi eu nu simţeam nimic, cum adică din cauza mea?? Nici acum nu înţeleg.

Apoi ţiganul m-a dus la Baia Mare, fiind extrem de ofuscat faţă de mine, mi-a dat bani de avion din partea şefului acţiunii de acolo şi mi-a cerut imperativ să plec la Bucureşti, ceea ce eu am făcut cu mare drag. Când eram pe picior de plecare m-au dus la casa unei străine şi m-au lăsat înăuntru. Persoana a fost foarte politicoasă şi m-a servit cu piure de cartofi, preparat cu apa în care fierseseră cartofii, nu cu lapte, şi am mâncat cu poftă.

După întoarcerea în Bucureşti am observat că nu mai îmi vine ciclul menstrual. Au trecut poate vreo două luni şi mă îngrijoram, crezând că am rămas gravidă. Oricum nu puteam avea un copil, fiind lipsită de independenţă şi bani, chinuită de părinţi şi mai ales sub medicamente. Atunci ce credeţi că am făcut? Desigur, m-am dus la Zăgrean să îi cer ajutorul. Nu cred că a fost un păcat din punct de vedere religios, medicamentele afectează creşterea fătului oricum. Zăgrean a fost relativ amabil şi a încercat să îmi explice,dar eu nu am priceput nimic. Apoi m-am întors acasă şi ciclul mi-a venit în aceeaşi seară, abundent. Mă gândeam că el are desigur încă putere mare asupra mea.

În ce o priveşte pe d-na Liiceanu, am mai avut o convorbire cu ea. Am mai făcut o cercetare pe teren cu ţiganii corturari din satele învecinate satului bunicilor. A fost frumos, am făcut poze frumoase, am luat interviuri interesante pe care le mai am şi acum pe casete. Despre obiceiurile lor de nunţi, biotezuri, etc., despre multe altele, inclusiv despre istoria lor în deportarea în Transnistria...am fost impresionată de o poveste a unei ţigănci bătrâne despre traversarea Bugului. Însă d-na Liiceanu m-a dezamăgit profund fiindcă m-a invitat la ea acasă şi am găsit-o pe jumătate dezbrăcată, vopsindu-se la păr cu sânii goi. Ar fi putut să mă cheme la altă oră, nu? Apoi mi-a luat povestirea mea cu ţiganii ( azis că îi place) şi nu am mai găsit vreo copie ulterior. Se cheamă furt intelectual. Mi-a luat şi pozele cu ţiganii, dar mai am negativele, din care am făcut acum câteva luni un videoclip pe pagina mea youtube.

În ceea ce îl priveşte pe Toni, povestea a continuat cât timp am mai fost sub efectul medicamentelor. Odată de pildă m-a invitat la Casa Poporului (clădirea aceeea mare) seara târziu şi eu nu ştiam de ce. Motiva ceva profesional. Am umblat enorm acolo până l-am găsit într-o cămăruţă scoţând foaie după foaie la xerox. Eram încă slabă psihic, cum spuneam. El mi-a cerut să îi fac sex oral şi eu am refuzat, cerându-i să mă pătrundă în vagin, dacă vrea. Eu nu puteam folosi cuvinte mai vulgare de atăt. El însă a refuzat, m-a convins până la urmă să îi fac chestia aia şi eu am plecat apoi cu coada între picioare de acolo.

Tot fără ca eu să înţeleg atunci, el a încercat să mă ofere altui bărbat. M-a păcălit că acel bărbat, mai în vârstă, are nu ştiu ce cărţi de psihologie, că are nevoie de ajutorul meu intelectual. În locuinţa bătrânului m-a lăsat singură cu acela, care s-a repezit să mă pupe. Eu, desigur, m-am retras scârbită. Era în anotimpul rece. Noroc că bărbatul nu mi.-a făcut altceva şi a zis că mă înţelege, lăsându-mă să plec. Am fugit pur şi simplu, încât mi-am pierdut mănuşile. Apoi l-am întrebat pe omul acela la telefon dacă sunt acolo sau prin Toni. Încă o dovadă despre cât de ameţită eram încă de medicamente! Mănuşile le-am găsit la mine acasă. Poate nici nu le avusesem acolo.

Altă dată părinţii erau plecaţi din Bucureşti. El a sunat, ne-am întâlnit. Pe atunci bâlbâia cuvinte de neînţeles că eu nu înţeleg, că eu sunt TABU. (Mai spusese că îi place Hegel şi că el trebuie să ajungă la punctul 0 absolut). M-am speriat, fiindcă ştiam că tabuurile sunt asociate cu diverse secte. Atunci sau peste puţin, m-a dus la o întâlnire cu un cuplu care trăia în concubinaj. Casa femeii era foarte îngrijită şi ei erau oameni relativ decenţi, el un fel de colecţionar. Toni îi spusese despre bijuteria mea veche de la mamaia fiindcă eu îi povestisem viaţa mea pe scurt. (Am într-adevăr o bijuterie veche, chiar de secol 17 sau 18, am şi poze cu ea pe facebook, uşor deteriorată, dar cred că se poate restaura. Mamaia avea multe vechituri şi antichităţi din care mi-au rămas un procent mic. Avea porţelanuri deosebit de fine şi vechi şi servicii de masă cu portrete de prinţese, etc. multe cristaluri...şi altele Oricum ele nu se pot vinde la preţuri bune de ceea ce e numit end-consumer în limba engleză. Mamaia avea şi bijuterii frumoase, nu doar celelalte. Când eram mică obişnuia să îmi deschidă cutia cu bijuterii şi să îmi spună că toate vor fi ale mele, inclusiv porţelanurile. Nu afost să fie aşa, cele mai multe s-au pierdut, au fost furate...Dacă intraţi să furaţi bijuteria oricum nu luaţi bani pe ea, vă asigur, doar îmi rupeţi sufletul în două. La muzeul de istorie mi s-au oferit de statul român doar 1500 lei, am refuzat fiindcă prefer să mor de foame decât să dau un lucru de suflet pe nimic.). Acel cuplu îi dădea de băut lui Toni, până l-au îmbătat rău. El spunea că ei l-au îndemnat să mă cheme pe mine acolo, că i-au cerut să vină cu "prietena" lui şi el nu are alta. Mie mi-era teamă acolo, fiindcă trebuia să plec cu maşina lui şi eu nu conduceam. S-a mai întâmplat un lucru greţos fiindcă aveam nevoie să fac pipi şi Toni era la WC. Am intrat după el şi m-am îngrozit. WCul era plin de materii fecale urâte, dispersate, foarte multe, el nu trăsese nici apa. De ruşine am făcut eu curat după el şi nu a fost uşor. După ce m-a tras pe genunchii lui o dată cum îmi ceruse Z şi eu refuzasem...am plecat spre locuinţa lui, undeva în alt capăt la Bucureştiului. Acolo el a adormit buştean după ce mi-a cerut iar sex oral. Eu am stat nedormită toată noaptea şi mă îngrozeam că el nu se va mai trezi să mă ducă acasă dimineaţa unde am aveam obligaţie. Dimineaţa am băut o cafea râncedă sau otrăvită sau foarte murdară şi veche la bucătăria lui împuţită şi mă durea capul rău de nesomn, fiindcă nu băusem alcool desigur. Am tras de el mult de tot să se scoale şi nu reuşeam să îl trezesc. Până la urmă am plecat cu Dacia lui şi nu ştiu de ce m-a dus la fosta lui nevastă, adică pe strada unde stătuse. Acolo zicea el că a mers ca să ia pătrunjel să roadă, fiindcă altfel l-ar fi mirosit poliţiştii. Până la urmă am ajuns acasă după drum lung.

Apoi, tot în lipsa părinţilor, a venit el cu acel cuplu la mine acasă. Bărbatul mi-a cerut bijuteria să o vadă, după ce mi-a spus că cuvântul "psiholog" rimează cu "bârlog". Eu eram încă sub efectul nenorocitului de tratament, încât i-am arătat-o. Noroc că mi-a dat-o înapoi. Apoi nu i-am mai văzut şi nici pe Toni.

După câţiva ani Toni m-a sunat din nou. Mi-a spus că are o problemă foarte gravă şi că trebuie să mă vadă. De data aceasta nu m-a mai păcălit, fiindcă ieşisem din starea aceea indusă de medicamente psihiatrice, atunci doctorul îmi dăduse voie să nu le mai iau. I-a spus foarte clar să mă lase în pace. A insistat enorm, m-a sunat de multe ori, m-a făcut cu ou şi cu oţet, că are o problemă secretă şi nu poate vorbi la telefon. I-am spus să îmi spună totuşi la telefon despre ce e vorba, pe scurt măcar. A zis că nu poate şi trebuie să mă vadă. După refuzuri repetate din partea mea, m-a lăsat în sfârşit în pace şi am scăpat definitiv de el.